Etichete

, , , , , , , ,

The Walk

The Walk, de Robert Zemeckis. Cu: Joseph Gordon-Levitt, Ben Kingsley, Charlotte Le Bon. Muzica: Alan Silvestri

În 1974, pe vremea când turnurile gemene din New York erau aproape gata, un francez le-a inaugurat într-un mod pe cât de inedit, pe atât de curajos. Philippe Petit a legat un cablu între acoperişurile celor două clădiri şi a încercat să traverseze distanţa păşind pe el, într-un act pe care toţi cei din jurul său l-au considerat nebunie.

Dar nebunia lui începuse cu mulţi ani înainte, atunci când văzuse prima dată turnurile într-o revistă franţuzească. Întrebarea pe care ţi-o naşte filmul nu este „A reuşit?”, ci, mai degrabă, „De ce fac oamenii aşa ceva?”.

Din moment ce filmul este narat de la un capăt la altul de către Petit (interpretat cu un excelent accent franţuzesc de americanul Joseph Gordon-Levitt), bănuieşti că acrobaţia se termină cu bine. Totuşi, asta nu te fereşte de emoţii din 5 în 5 minute şi de momente în care uiţi să respiri sau îţi fereşti privirea.

Pregătirile pentru marea încercare sunt la fel de palpitante precum traversarea însăşi, iar regizorul Robert Zemeckis ţese întreaga poveste atât de frumos încât aproape că-ţi vine să te implici şi să dai o mână de ajutor la realizarea planului.

Pe lângă Petit mai apar câteva personaje pe care desfăşurarea acţiunii le transformă până la final în eroi. Tehnologia de filmare 3D este folosită cu maxim de bun gust şi inteligenţă pentru a spori senzaţia de pericol, pentru a ascuţi senzaţiile şi a face totul cât mai realist, chiar îngrozitor.

Fără bătăi, fără împuşcături, fără bombe şi avioane, Zemeckis a reuşit să construiască un film de acţiune cu ritm susţinut, cu hopuri şi răsturnări de situaţie, pe care îl urmăreşti cu popcornul îngheţat în aer. Dacă ai fobie de înălţime, „The Walk” fie o agravează, fie ţi-o vindecă. La 200 de metri de pământ, Philippe Petit îţi taie respiraţia mai tare decât „Marţianul”, suspendat la 54 de milioane de kilometri de Terra.

Pe lângă toate acestea, filmul mai are un merit: aduce un elegant omagiu turnurilor dispărute de la World Trade Center, dar şi New York-ului, în general. E multă nostalgie în filmul lui Robert Zemeckis, iar povestea francezului s-a pliat cum nu se putea mai bine peste unda de melancolie şi durere mută care a rămas pe străzile Manhattan-ului după acel blestemat 9/11, pe care americanii nu-l vor uita niciodată.

Filmul mi-a mai pricinuit o curiozitate. Ca fan al capodoperei „Forrest Gump” a aceluiaşi regizor, m-am întrebat dacă va exista în „The Walk” o referinţă cât de discretă la acesta. Şi cred că am găsit-o. Voi?

Lucian Cremeneanu