Văzută din sală, pentru mine, Gala UNITER 2016 a fost o înșiruire de momente surprinzătoare, emoționante, impunătoare, ciudate sau amuzante, fiecare deosebit în felul său. Mi le-am notat în timpul spectacolului ca să nu le uit:

1. filmulețul de deschidere realizat cu actorii Teatrului Regina Maria din Oradea;
2. momentul în care o domnișoară era cât pe ce să plece de pe scenă cu premiul pe care trebuia să-l înmâneze;
3. auto-prezentarea plină de modestie a unuia dintre cei mai mari compozitori români contemporani: ”Mă numesc Adrian Enescu și sunt compozitor”;
4. aplauzele în picioare pentru Luminița Gheorghiu, care a primit un premiu pentru întreaga activitate (cele mai lungi aplauze, cel mai scurt speech de mulțumire);
5. teatrul mut improvizat cu cuțitul pentru desfăcut plicuri în mână de către Dorina Chiriac în timp ce îl asculta pe reprezentantul sponsorulu Mol Romania;
6. poveștile unor câștigători despre părinți, în special despre mamele lor;
7. hostesele de 1,80 m + tocuri, care i-au făcut pe toți giganții din lumea teatrului să pară mici;
8. discursul în limba română al Principesei Maria;
9. ochii închiși ai Maiei Morgenstern în timp ce îl asculta pe Dan Andrei Aldea cântând ”Om bun” cu vocea și chitara acustică (ce păcat că nu s-a interpretat împreună cu cvartetul Intermezzo aflat pe scenă!);
10. duetul Aldea-Caramitru de la sfârșitul melodiei ”Cântecul bufonului”, acompaniat de întreaga sală;
11. urarea lui Daniel Vulcu, directorul Teatrului Regina Maria, adresată celor ”veniți atât de departe, dar atât de aproape de Europa”;
12. momentul în care câștigătorul premiului pentru cel mai bun actor în rol principal, Marian Râlea, și-a invitat pe scenă contracandidații (Florin Piersic Jr. și Richard Balint) pentru a împărți simbolic trofeul;
13. lacrimile fiicei lui Vladimir Găitan din timpul filmulețului ”In memoriam”;
14. muzica de pe telefonul unei domnițe de la balcon care a stricat tocmai finalul momentului de mai sus;
15. umorul excelent al președintelui Consiliului Britanic de la București;
16. încăpățânarea cu care Ion Caramitru pronunță și după atâția ani ”Attila” în loc de forma corectă ”Ottilo”;
17. frustrarea că Andei Tămășanu i s-a tăiat aproape complet laudatio pregătit pentru Eugen Țugulea (premiul pentru o viață întreagă dedicată teatrului și poeziei);
18. excelentul moment coregrafic dedicat profesorului Bács Miklós de către studenții săi de la Facultatea de Teatru și Televiziune din Cluj Napoca;
19. prietenia extraordinară afișată de George Mihăiță și Vladimir Găitan;
20. gestica amuzantă a amfitrionului Ion Caramitru la pronunțarea expresiei ”hair-style”;
21. prezența surpriză a celebrei actrițe Jacqueline Bisset, invitată să înmâneze premiul pentru cel mai bun spectacol, și care, la 71 de ani, a etalat două picioare de fotomodel;
22. întâlnirea cu Mugurel Vrabete, basistul grupului Holograf, venit la Oradea alături de soția sa, criticul Maria Zărnescu;
23. scurta discuție cu maestrul Gigi Căciuleanu, căruia i-am povestit cum, într-o zi, am stat o jumătate de oră în mașină, în parcare la Lidl, ca să ascult până la final un interviu pe care l-a acordat postului Radio România Cultural, curios să aflu cine este omul cu un discurs atât de minunat, care amestecă incredibil de frumos cuvintele în limba română;
24. pixul roz pe care l-am primit de la o colegă de breaslă (mulțumesc, Jeni) și roze-ul de Cotnari de la recepția de după gală oferit de Centrul de Cultură și Civilizație a Vinului – Enoteca Millesime.

A fost probabil una dintre cele mai reușite gale UNITER de până acum. O durată de doar 3 ore și 38 de minute (față de peste 4 ore în edițiile trecute),  cursivitate, doar 2-3 discursuri prea lungi sau mai greu de digerat, momente artistice bine alese, mai puțină crispare decât în anii trecuți, mai multe glume și zâmbete, un Caramitru în bună formă, transmisiune TV aproape fără greșeală (din ce am văzut în timpul galei pe telefonul mobil). 

Lucian Cremeneanu