Etichete

, , , , , ,

Now You See Me 2

În ciuda titlului, ”Jaful Perfect 2” (Now You See Me 2, în original) nu e despre politicienii noștri dragi, nici despre sistemul fiscal românesc, nici despre marile bănci internaționale și nici despre Caritas ori FNI. Dacă nu ați văzut prima parte, e vorba de o echipă de scamatori și iluzioniști care își face meseria la un nivel inimaginabil, înnebunindu-și dușmanii de ciudă, dar și spectatorii de plăcere. Spectatori care, la fel ca în realitate, adoră să fie păcăliți și țopăie de fericire când li se întâmplă asta.

Câți dintre noi nu ne-am dorit măcar o dată să ne culcăm aici și să ne trezim altundeva? Ei bine, eroii filmului o pățesc fără să vrea, iar de aici încep niște aventuri incredibile scornite de mintea odihnită a scenaristului Ed Solomon. Regula de bază a continuării unui film – cea care spune că partea a doua trebuie să fie mai spectaculoasă, mai complicată și mai scumpă decât prima – e respectată, așa că nu te plictisești în cele două ore de proiecție și termini punga de popcorn aproape fără să-ți dai seama.

Echipa e pe cale să-și ia țeapa vieții, dar, cu ajutoare nebănuite și răsturnări de situație extreme, reușește să o scoată la capăt așa cum prevede Capitolul Întâi, Alineatul 1 din Biblia cinematografiei americane. Dacă intrați la film fără să-i verificați distribuția, puteți avea o surpriză: un tip pe care nu vi l-ați fi închipuit niciodată bărbos, ce ar putea face țăndări cu bărbuța sa visele erotice a generații întregi de foste adolescente acneice și neprihănite. De remarcat și Woody Harrelson, care, ca un actor mare ce se respectă, a zis: ”Dom’le, io joc în partea a doua doar dacă îmi dați rol dublu!”.

Jaful Perfect 2” respectă cu sfințenie setul de întâmplări standard din filmele de succes: FBI-ul ajunge întotdeauna la locul faptei mai târziu decât taximetriștii, polițiile locale par plecate în concediu, la masă ori la numărat șpaga, din închisorile de maximă securitate se iese ca de la mall, iar simțul umorului și glumele protagoniștilor nu dispar nici măcar în iminența celei mai crâncene morți. Regizorul american Jon M. Ciu pare determinat să facă lumea să uite că tot el a regizat, în 2011, un film despre… Justin Bieber.

Pentru a treia parte, aflată în pregătire, acțiunea ar putea fi mutată într-o țară de mâna a doua din estul Europei, unde echipa de iluzioniști să organizeze alegerile locale și generale. Ar fi un succes grozav! După numărarea voturilor, mii de figuranți ar ieși în stradă, nu, nu să protesteze, ci să se bucure c-au fost păcăliți din nou. Dar stați, filmul ăsta parcă s-a făcut deja!

Lucian Cremeneanu