Etichete

, , , , ,

Black Friday

Superstiţiosul popor român a scăpat de obsesia lui Vineri 13 cu ajutorul Vinerii Negre, verişoara sa mai tânără, mai frumoasă şi mai deşteaptă. Aceasta nu a venit de una singură, ci cu ajutorul corporaţiilor suficient de puternice pentru a face o sărbătoare naţională din lichidările de stocuri, care îşi petrec weekendul de după Black Friday numărându-şi banii şi râzând malefic.

Cu mulţi ani în urmă, nişte creiere ascuţite au înţeles că a le oferi oamenilor ceea ce le trebuie nu mai este suficient. Pentru a face mai mulţi bani trebuie să le inoculezi consumatorilor şi ce anume le trebuie neapărat, care sunt obiectele fără de care nu mai pot trăi de acum înainte, care sunt gadgeturile ce le vor confirma mai departe valoarea umană şi succesul social.

Inventarea unei sărbători a consumismului a fost mai uşoară decât se crede. A fost suficient să copieze modelul sărbătorilor religioase, acele ocazii ancestrale care opresc timpul în loc şi vând mai bine decât orice pe planeta asta. Finanţarea abundentă a campaniilor de publicitate şi lăcomia atent educată a clienților le-a asigurat succesul. E cea mai nouă sărbătoare şi ne place atât de mult încât vrem să o repetăm cu orice ocazie. Şi o facem, căci, spre deosebire de Iisus, Vinerea Neagră nu are nevoie de un an între învieri.

La fel ca brazii de după Crăciun, rămăşiţele sărbătorii de Black Friday încep să apară pe lângă tomberoane şi cuşti de gunoi încă de a doua zi: ambalaje de televizoare, maşini de spălat, cafetiere, aspiratoare, cuptoare cu microunde. Ei le-au vândut ieftin, ca fraierii, noi le-am cumpărat şi mai ieftine, ca nişte deştepţi ce suntem. Ei au pierdut, noi am câştigat. În realitate, situaţia stă exact pe dos.

Fireşte, ceea ce se întâmplă acum, în România, este un model patentat, în urmă cu vreo 50 de ani, în America şi testat cu succes pe oameni şi firme. Negrul din titlu vine de la culoarea cu care contabilii din anii ’60 treceau în registre profiturile, în timp ce cu roşu se scriau pierderile. Emag şi Flanco au adus sărbătoarea în România în 2011. Doar Emag a împuşcat 8 milioane de euro în ziua aceea. Iar de atunci, de la an la an le merge tot mai bine.

Black Friday e doar începutul. În timp vor apărea vacanţa de Black Friday, prima de Black Friday şi o întrebare ce se prezumă enervantă din naştere: „Ce faci de Black Friday?”. Totul se va desăvârşi prin apariţia unui sfânt nou, numa’ bun de preamărit, Sfântul Black Friday, cel care va da legalitate deplină noii sărbători. Femeia pe care am văzut-o vineri făcându-şi recunoscătoare semnul crucii la ieşirea dintr-un magazin abia aşteaptă să-i pupe moaştele.

Şi iată-ne cu încă o sărbătoare în calendar, mai aproape cu un pas de criza consumului fără de producţie. Doamne ajută!

Lucian Cremeneanu

Anunțuri