Etichete

, , ,

Eclipsa

Se apropia eclipsa de soare, cea din ’99, şi lăsasem pe ultima sută de metri cumpăratul de ochelari speciali cu care să mă pot holba în sus. Un prieten bun, poştaş, mă întreabă: „Ai ochelari de eclipsă?”.

Ochelarii se vindeau şi la Poşta Română, în oficii, şi la factorii poştali. Bieţii poştaşi îi cărau în genţile lor imense şi probabil că se săturaseră până peste cap de eclipsă încă dinainte să înceapă. „N-am”. Şi mă pomenesc cu două perechi…

Când să i le plătesc, îmi zice că nu vrea bani. Am insistat degeaba. Dar cum nu voiam ca prietenul meu să aibă cheltuieli de pe urma mea, am convenit că dau o bere mai spre seară.

Ne-am întâlnit după ce şi-a terminat serviciul şi ne-am întins la poveşti până târziu. Când am ajuns acasă mi-am numărat banii. Berile mă costaseră de vreo 4 ori mai mult decât ochelarii aceia de carton. Am râs de unul singur şi m-am culcat. 🙂

Mi-am amintit povestea asta simpatică de câteva ori în ultimele luni atunci când i-am auzit pe unii plângându-se de creşterea nesăbuită a preţurilor. Cei care jubilau în urmă cu un an la promisiunea unei bancnote sau două în plus la pensie ori salariu s-au trezit că plătesc mult mai mult decât au primit.

La alegerile generale e ca la cumpărarea unei maşini – dacă o iei ieftin, te costă mai mult. Dacă te vinzi ieftin când pui ştampila, te va arde mai tare buzunarul mai târziu.

Promisiunile electorale se vor schimba atunci când se vor schimba şi politicienii. Aceştia se vor schimba doar atunci când se va schimba electoratul. Iar electoratul se va schimba atunci când va înţelege că nu se votează pentru ziua de mâine, ci pentru cea de răspoimâine.

Câştigurile ce vin rapid şi uşor îţi zboară din mână ca suflate de vânt. Dacă te vinzi ieftin, politicienii te vor trata ca pe un om ieftin. Dar, din groaznică nefericire, alături de tine vor mai suferi şi alţii, care chiar se gândeau la ziua de răspoimâine, însă foamea ta de puţin şi repede i-a înfrânt.

Ochelarii de eclipsă nu mi-au folosit. În ziua respectivă a fost înnorat în zona unde mă aflam. I-am păstrat o perioadă după strămoşescul principiu „or mai fi buni la ceva”, dar cum altă eclipsă de soare nu se întrezărea, i-am aruncat.

Oricum, un om al muntelui, de la Arieşeni, zona din care am urmărit eclipsa, îmi spusese atunci că sunt prost dacă cred în eclipsă, el fiind convins că nu-i altceva decât un alt experiment al americanilor.

Am rămas doar cu amintirea unei seri de vară petrecute cu prietenul meu cel bun şi cu o lecţie de viaţă pe care am aplicat-o la fiecare tură de alegeri. Până acum, degeaba.

Lucian Cremeneanu

Anunțuri