Scissor Sisters live in Bali

08 Duminică ian. 2012

Posted by in Cronici concerte, Life in Bali

≈ 6 comentarii

Etichete

, , , , , , , , ,

Concertul Scissor Sisters, la care am fost azi noapte (7 ianuarie 2012) în Hard Rock Cafe Bali, a fost dovada perfectă că e bine să acorzi întotdeauna a doua şansă. Prima melodie pe care am auzit-o de la ei, în 2004, a fost „Comfortably numb„, un cover după hitul Pink Floyd. Ca fan Floyd, m-a durut stomacul cînd am auzit cum a fost maltratat originalul. I-am înjurat aprig, mai abitir ca o galerie de fotbal, deşi am citit că lui Roger Waters i-a plăcut remixul. Cu toată supărarea iniţială, am avut, totuşi, curiozitatea să ascult întreg albumul. Impresia generală a fost pozitivă şi le-am dat credit. De parcă mare nevoie aveau ei de creditul meu.

Nu m-am dus la concert ca un fan, ci din curiozitate. Hard Rock Cafe a fost arhiplin de cunoscători, mare parte din ei supăraţi pentru că fuseseră ţinuţi afară două ceasuri din pricina probelor de sunet începute cu întîrziere. Aşa le trebuie naivilor! Cine a mai văzut concert de club să înceapă la 9? Şi mai ales în Bali, unde totul începe cu un delay regal! Eu am ajuns cu puţin înainte de miezul nopţii, am cumpărat biletul cu discount de la o domniţă care se plictisise de aşteptat şi vroia acasă, am intrat fluierînd şi, peste doar 20 de minute, a început show-ul.

citeşte mai departe

Vaclav Havel vs. Frank Costanza

18 Duminică dec. 2011

Posted by in Foto

≈ Scrie un comentariu

Etichete

, , ,

Abia azi mi-am dat seama cu cine semăna Vaclav Havel.

R.I.P., Mr. Havel! Have a long live, Mr. Stiller!

Lecția japoneză (XIII) – În loc de încheiere

08 Marți nov. 2011

Posted by in Călătorii

≈ 15 comentarii

Etichete

, , ,

Mini-serialul meu despre experiențele trăite în Japonia a ajuns la final. În loc de încheiere, vreau să mai completez cîteva lucruri pe care le-am lăsat pe dinafară pînă acum:

O societate care se mișcă (pe) repede înainte, dar care nu uită să privească înapoi.

În două săptămîni de umblat intens cu mijloacele de transport în comun și pe stradă n-am simțit niciun miros de transpirație sau alt miros neplăcut. E drept, nu au fost zile de vară. Dar, chiar și așa, preocuparea japonezilor pentru curățenia personală este impresionantă.

Deseori am avut impresia că sunt singurul din Japonia care folosește Nokia. Cei mai mulți foloseau iPhone sau DoCoMo, un foarte popular brand japonez.

La plecarea dintr-un restaurant din Tokyo în care am servit cina, am primit cel mai neașteptat cadou-suvenir – cîte o căpățînă de salată verde. După ce am rumegat cîteva frunze în metrou, le-am făcut cadou unui om fără adăpost care, alături de alții, se pregătea de culcare în stația de metrou Shinjuku.

Tot în Tokyo m-am intersectat pe stradă cu doi români. Erau îmbrăcați, firește, în trening și încercau să intre în vorbă cu două domnișoare localnice. Dacă pentru treninguri aveau o scuză imensă (amîndoi erau componenți ai naționalei masculine de gimnastică), pentru faza cu localnicele merită trași la răspundere, din cauză că amîndouă erau groaznic de urîte.

citeşte mai departe

Lecția japoneză (XII) – La spital

07 Luni nov. 2011

Posted by in Călătorii

≈ 7 comentarii

Etichete

, , ,

Captivat de călătorie și de experiențele trăite, am ignorat o durere de gât care a tot crescut de la o zi la alta. Amigdalele mele fac figuri de câte ori se întâlnesc cu toamna. Așteptând să treacă de la sine, m-am trezit într-o dimineață că abia pot înghiți. Cu o poftă nebună de antibiotice, am sunat la recepția hotelului. Am întrebat dacă au un doctor, pentru că am o problemă cu gâtul.

Vocea care a ridicat receptorul nu m-a înțeles, așa că m-a pasat altcuiva. Am repetat povestea – „Am o problemă cu gâtul și aș vrea să știu dacă aveți medic în hotel.” Persoana mi-a promis că va reveni curând cu un telefon. Peste 15 minute m-a sunat managerul de la front office, care, cu profesionalism în glas, m-a întrebat ce problemă am cu aparatul de aer condiționat. Așa că m-am dus la spital.

citeşte mai departe

Lecția japoneză (XI) – Beznă și ceai verde în Kyoto

05 Sâmbătă nov. 2011

Posted by in Călătorii

≈ 2 comentarii

Etichete

, , , ,

Toți japonezii cu care am vorbit s-au luminat la față cînd le-am zis că o să vizitez Kyoto. „O să-ți placă mult”, mi-au spus. Au avut dreptate. Kyoto oferă cea mai autentică experiență japoneză, cu puțin modern și multă tradiție. Orașul a fost mult timp capitala imperiului, fapt care se simte cumva în aer și în privirile localnicilor.

Kyoto are o noblețe aparte. Respiră prin toți porii tradiție și cultură. Străzile sunt un amestec de localnici negrăbiți, turiști cu aparate foto, maiko sfioase, experte în evitatul privirilor, kimono-uri multicolore, cărucioare pe două roți imense, trase de băieți musculoși, în care se lăfăie mușterii cu dare de mînă.

citeşte mai departe

Lecția japoneză (X) – Detalii, detalii…

04 Vineri nov. 2011

Posted by in Călătorii

≈ 3 comentarii

Etichete

, ,

Nu m-am lămurit niciodată care e ordinea firească a lucrurilor – rezolvi prima dată treburile mari, importante, și abia apoi te ocupi de detalii sau dai atenție detaliilor de la bun început, folosind atenția pentru ele drept temelie pentru toate construcțiile viitoare? Oricare ar fi adevărul, cert este că gradul de performanță la care a ajuns un om, o organizație sau o societate poate fi evaluat și după atenția pe care o acordă detaliilor.

Detaliile sunt problemele acelea mici, pe care superficialii le ignoră zicînd „Las’ că merge și așa!” Detaliile sunt problemele acelea mici pe care dacă le iei în seamă, ești considerat, în unele țări, tipicar, fixist sau chiar nazist. În călătoria mea în Japonia m-am întîlnit deseori cu detalii puse la punct cu măiestrie, care m-au uns la suflet și m-au făcut să mă simt al naibii de bine. Iată doar două exemple.

citeşte mai departe