Nu m-am lămurit niciodată care e ordinea firească a lucrurilor – rezolvi prima dată treburile mari, importante, și abia apoi te ocupi de detalii sau dai atenție detaliilor de la bun început, folosind atenția pentru ele drept temelie pentru toate construcțiile viitoare? Oricare ar fi adevărul, cert este că gradul de performanță la care a ajuns un om, o organizație sau o societate poate fi evaluat și după atenția pe care o acordă detaliilor.

Detaliile sunt problemele acelea mici, pe care superficialii le ignoră zicînd „Las’ că merge și așa!” Detaliile sunt problemele acelea mici pe care dacă le iei în seamă, ești considerat, în unele țări, tipicar, fixist sau chiar nazist. În călătoria mea în Japonia m-am întîlnit deseori cu detalii puse la punct cu măiestrie, care m-au uns la suflet și m-au făcut să mă simt al naibii de bine. Iată doar două exemple.

Primul exemplu l-am întîlnit în cîteva magazine alimentare. La casă, pungile de plastic (biodegradabil, firește) sunt instalate pe un suport metalic care o ține deschisă pe prima din pachet. Astfel, vînzătorul poate să-și folosească ambele mîini (ceea ce scurtează timpul de așteptare al clientului) și nu are nevoie de un ajutor, care să-i țină punga deschisă. După ce punga s-a umplut, o scoate din suport, ceea ce o deschide automat pe următoarea din șir. Simplu și eficient.

Al doilea exemplu l-am observat tot în magazine, dar și la ghișeele din gări, acolo unde fiecare secundă poate fi importantă. Știți cît de enervant e atunci cînd vrei să iei de pe tejghea o monedă, iar aceasta îți alunecă din cauză că tocmai în dimineața aceea ți-ai tăiat unghiile? Mai mult, simți presiunea privirilor celor care așteaptă în spatele tău, ceea ce te face uneori să o lași naibii acolo. Problema asta mică, dar atît de enervantă, nu prea există în Japonia. Monedele se pun pe un preșuleț cauciucat, de mărimea unui mouse pad, care are rînduri de țepi subțiri, elastici. Poți să apuci monedele cu ușurință, de parcă ai avea magnet în palmă.

În spatele acestor mici detalii am descoperit firescul japonez, modul extrem de serios în care ei se raportează la orice problemă. Pentru ei, nimic nu este excepțional sau fantastic. Totul e normal. Cu fiecare detaliu rezolvat, se mai face un pas spre perfecțiune. Iar dorința de perfecțiune pare să fie o boală națională în Țara Soarelui Răsare.

În episodul următor… beznă totală.

Lecția japoneză (XI) – Beznă și ceai verde în Kyoto

Va urma