De ce, Fox? De ce?

01 Luni nov. 2010

Posted by in Povești

≈ 19 comentarii

Etichete

, ,

Privind departe, poate prea departe, cu privirea-i deseori neînţeleasă, prietenul Fox a cedat. Şi-a încheiat şederea pe pământ într-un mod cu care numai el a fost de acord. Am primit vestea chiar astăzi, de Ziua Morţilor, o veste pe care parcă o aşteptam de ceva vreme şi de care îmi era atât de teamă. Nu ştiu dacă să-l plâng sau să-l cert. Probabil am să le fac pe amândouă.

După câţiva ani de la o altă dramă care ne-a marcat pe viaţă, ne-om aduna iar la căpătâiul unui prieten plecat prea repede şi prea absurd. Mergi în pace, prieten drag, oriunde ţi-o fi drumul! Să te ierte toţi cei care vor putea, în special El şi ele. Cântecul de mai jos, care îţi place atât de mult, e pentru tine.

„Gunoierul” sau cum să omori o femeie

30 Sâmbătă oct. 2010

Posted by in Cronici teatru

≈ Un comentariu

Etichete

, , , , , , ,

Richard Balint şi Sebastian Lupu în „Gunoierul”, de Mimi Brănescu, pus în scenă de Asociaţia Culturală „Artemotion”

Recunosc, mă gândesc de multe ori, în timp ce merg să arunc gunoiul, că cei care îşi fac viaţa lângă tomberon pot afla multe despre mine. Imediat cum plec, sar ca ulii asupra săculeţului de plastic, îl desfac şi văd ce am făcut eu în ultimele zile. Mă consolează doar gândul că îi interesează mai mult resturile de mâncare decât viaţa mea.

Da, gunoiul spune multe despre cei care îl aruncă. Ce fac, ce mănâncă, cu cine se iubesc şi de câte ori. În „Gunoierul”, piesa pe care am văzut-o aseară în clubul Escape din Oradea, omul de lângă lada de gunoi ştie periculos de multe. Atât de multe, încât situaţia o ia razna la un moment dat şi începi să te întrebi dacă asişti la o comedioară nevinovată sau la un curs de omorât femei. Gunoierul (Richard Balint) se joacă iscusit cu creierul domnului (Sebastian Lupu) aducându-l în pragul nebuniei. Situaţia se limpezeşte abia după ce apare femeia (Mirela Niţă-Lupu).

citeşte mai departe

Eu şi maşinile altora

23 Sâmbătă oct. 2010

Posted by in Foto, Teste, degustări, încercări

≈ Scrie un comentariu

Etichete

, ,

În primăvara lui 2010, D&C Oradea (dealer Volkswagen & Audi) şi Iberica Auto (dealer Seat) mi-au dat pe mână câteva maşini să le plimb prin oraş şi să le fotografiez în ipostaze inedite.

Prima pe listă a fost superba Audi A5 coupé. O maşină de multe zeci de mii de euro, cu o droaie de cai putere, care m-a dominat de la bun-început. Am plimbat-o (de fapt, ea m-a plimbat pe mine) prin oraş o zi întreagă, căutând un loc potrivit pentru o şedinţă foto. Mi-am dat seama că nu se asortează cu realitatea gri şi neîngrijită din jurul nostru. Am condus stresat din cauza privirilor, unele ucigătoare, pe care le-am încasat în trafic. E limpede că nu te poţi bucura de o maşină de lux într-o ţară săracă.

vezi toate pozele

O idee pentru Beatrice

15 Vineri oct. 2010

Posted by in Prostii

≈ 7 comentarii

Frumoasa Beatrice de la Lotus Center Oradea mi-a trimis mai multe invitaţii la diverse acţiuni organizate la complexul de shopping şi divertisment amintit. Suficient de multe încât să-mi vină şi mie o idee care sunt convin că va sparge piaţa. I-o ofer gratuit: Parada Treningurilor. Va fi un succes! Cel puţin jumătate din trecătorii prin Lotus Center vor participa chiar fără să vrea.

Din program:

  • Treningul de seară – Tendinţe 2011 (paradă de modă);
  • Cu ce trening ne îmbrăcăm la nuntă? (seminar);
  • Treningul pentru serviciu – acum cu 25% mai scurt (workshop);
  • Treningul e viaţa mea (concert de cântece de petrecere);
  • Ştiai că treningul poate fi folosit şi la activităţi sportive? (Concurs de cultură generală).

UPDATE: Nu mai avem nicio şansă! Ia uitaţi aici o imagine de la Fashion Week Oradea, care tocmai s-a încheiat. Eu mă fac Predator. Adică mă predau.

Santomas, experienţa slovenă

12 Marți oct. 2010

Posted by in Teste, degustări, încercări

≈ 4 comentarii

Etichete

, , , ,

Această prezentare necesită JavaScript.

„Cel mai plăcut mod de a cunoaşte geografia, istoria, politica şi poveştile unui loc este să-i bei vinurile.” (L.C.)

Dacă vă veţi întâlniţi cu o sticlă de vin pe care scrie Santomas, să nu o ignoraţi. Santomas  este numele unei regiuni din Slovenia care a aparţinut cândva de Republica Veneţiană. Proprietarul cramei Santomas, Ludvik Lazarij Glavina, este a 4-a generaţie de vinificatori din familie. Străbunicul său făcea vin, bunicul făcea vin, tatăl său făcea vin, iar el face tot vin. A 5-a generatie este deja pe baricade pentru că, da, şi fiica sa se ocupă tot de vinuri.

La invitaţia Centrului de Cultură şi Civilizaţie a Vinului, Crama Santomas a prezentat la Oradea şase dintre vinurile sale. E un privilegiu să deguşti un vin în prezenţa creatorului său. Privirea nu i se deosebeşte cu nimic de cea a unui părinte care îşi admiră fiul în timp ce ia coroniţa pentru premiul I. Distinsul domn Glavina a fost aplaudat la scenă deschisă pentru istoria şi experienţa personală, pentru vinul din pahare şi pentru limba română pe care o stăpâneşte mai bine decât unii politicieni români. Din 24 de hectare de vie şi o pivniţă de 2000 de metri pătraţi s-au născut 6 vinuri pe care le-am testat luni seară la Enoteca Millesime.

citeşte mai departe