Bucurii la pachet

„Cât ai dat pe bilet? Eşti nebun de-a binelea!” Aşa ne ceartă unii oameni pentru marea bucurie de a vedea un anume concert. Ce nu ştiu ei este că în preţul biletului sunt incluse o mulţime de lucruri uşor de trecut cu vederea din exterior. Bucuria de a vedea concertul unui artist pe care îl iubeşti e făcută din mai multe bucurii.

Prima bucurie e atunci când afli că trupa sau artistul vine în concert undeva aproape de tine. Ideea unei întâlniri îţi dă o exaltare care se vede în oglindă. A doua bucurie se produce atunci când ai biletul în mână. A treia e mai de durată şi constă în aşteptarea zilei H. Uneori, biletul se cumpără cu 5-6 luni înainte de concert. În timpul acesta, tichetul de intrare (la care mai tragi cu ochiul din când în când) e ca un fel de drog în doză mică şi legală. Continuă lectura

Pachetul de şerveţele

Etichete

, , ,

„Când sistemul dă semne de slăbiciune, şerveţelele pot face minuni.”

Primele trei şerveţele din pachetul nou-nouţ i le-am dat unui tată plictisit, care îşi aştepta băiatul în toaleta unei benzinării. Dincolo de uşa cabinei, copilul descoperise că nu are hârtie şi lansase un S.O.S. „Stai aşa” i-a zis tatăl şi a început să caute din ochi o soluţie. Nu l-am lăsat să mai caute. Am băgat mâna în buzunar, am scos pachetul şi i-am făcut fericiţi pe amândoi. Tatăl cu accent de Vaslui mi-a mulţumit de vreo trei ori. M-am spălat pe mâini şi am ieşit.

Continuă lectura

Frumuseţe în ploaie

Etichete

,

Zâmbetul de după ploaie

Sărut de soare

E cineva?

Stai!

Mare cât inima mea

Expoziţia „Frumuseţe în ploaie”. Model Adela Lazăr.

Shakespeare la Eurovision???

Etichete

, , ,


Florian Chelu crede că, dacă David Bryan ar fi participat la Eurovison cu unul dintre sonetele de Shakespeare, ar fi avut mai mult succes.

Unde eşti tu, Shakespeare doamne?

Etichete

, , , , , ,

Instituţia de muzică şi cultură orădeană şi universală Florian Chelu îşi continuă obsesiva muncă de împletire a două măsuri din Bach cu sonete lui Shakespeare. Mereu nemulţumit şi frustrat de faptul că valoarea muncii sale nu este recunoscută (încă), muzicianul parcă rătăcit în timpurile noastre se încăpăţânează să-şi ducă la bun sfârşit proiectul muzical.

Acum câteva ore m-am întors de la lansarea unui nou cd (Sonetele 51 – 75). În decorul auster al Casei de Cultură a Municipiului (Arlus), Florian Chelu îşi aştepta ultimii invitaţi. M-a salutat cu „Cristos a înviat!”, mi-a strâns mâna şi m-a poftit în sală. După care s-a urcat pe scenă. Trei oameni pe scenă şi doar 42 în public (cu tot cu sunetist şi cei doi cameramani).

Continuă lectura