Preşedintele de la volan

Etichete

, ,

Vreme românească, mohorâtă. Trafic aglomerat. Ora 4 după-amiază. Piaţa Decebal. Semafor. Cerşetor.

–          Dai un leu? mă întreabă copilul de 10 ani.

Sunt primul în coloană. Semaforul mă priveşte plictisit şi roşu. Sunt în dispoziţie mesianică şi am chef de pilde. Cobor geamul şi îi ofer o lecţie de succes în viaţă:

–          De ce îmi ceri bani pe gratis?

–          Cum adică? face puştiul ochii mari.

Continuă lectura

Şansa Oradiei

Etichete

, , , , , ,

În seara de 22 noiembrie, în vreme ce la noi se deschideau urnele, grupul islandez Mezzoforte cânta la Budapesta. A doua zi, dis-de-dimineaţă, membrii grupului s-au urcat în maşină şi au plecat spre Oradea, pentru concertul de la Filarmonica de Stat. Au făcut exact traseul invers pe care îl facem noi de 20 de ani, pentru a vedea concerte mari şi bune.

Muzica a început să vină la noi. E fascinant să ieşi din casă, să mergi 10-15 minute şi să vezi o trupă mare. Să nu mai călătoreşti ore în şir cu maşina sau avionul. Am trăit prima dată senzaţia asta anul trecut, când i-am văzut pe David Garfield & The Cats în Blue Monday. Dar, pentru ca muzica să vină în continuare la noi, trebuie să-i dăm bani. Iar la capitolul acesta intrăm într-un cerc vicios.

Trupa sau artistul are un onorariu, la care se adaugă transportul dus-întors, cazarea şi masa artiştilor, instalaţia de sunet şi lumini, chiria sălii şi promovarea evenimentului. Cu taxele către stat se ajunge la o sumă care nu poate fi recuperată doar din bilete. Ar rezulta un bilet prea scump, cu mult peste pragul psihologic dintr-un oraş de provincie.

Aici intră în ecuaţie sponsorii, fără de care, deocamdată, nu se poate aduce o trupă mare în Oradea. Astfel, biletul ajunge la o valoare acceptabilă. La Mezzoforte, spre exemplu, a costat 50 de lei (12 euro). Un preţ mic pentru o trupă atât de mare.

Avem o şansă. Suntem aproape de Budapesta, unde vine să cânte toată lumea bună. Cu negocieri abile, artiştii pot fi „agăţaţi” pentru o cântare la Oradea. Începutul a fost făcut deja. Trebuie doar ca noi să nu credem în actele de cultură gratuite şi să plătim bilet. Dacă nu exploatăm şansa asta, vor profita de ea Clujul, Timişoara sau Aradul.

P.S. Despre cele de mai sus am vorbit, pe scurt, în prezentarea concertului Mezzoforte. O fată care are blog, absolventă de jurnalism, a sintetizat magistral discursul meu într-o singură propoziţie: „Concertul a fost prezentat, cu tot cu bâlbe, de Lucian Cremeneanu.” E vreun mogul care vrea s-o cumpere?

Curs practic de primit cadouri

Vă prezentăm în continuare un curs practic de primit cadouri. Cursul are 6 etape şi se adresează domnişoarelor de orice vârstă.


Faza 1: Te asiguri că plasa cu cadouri are jumătate din înălţimea ta.


Faza 2: Încerci să ghiceşti cadourile pe pipăite, fără să te uiţi.


Faza 3: Începi să devii circumspectă.


Faza 4: Arunci o scurtă privire din exterior.


Faza 5: Pentru siguranţă, cercetezi problema din interior.


Faza 6: Te întrebi dacă a meritat tot efortul.

Vă mulţumim şi vă aşteptăm şi la anu’. Şi la mulţi ani!

Cum a murit Michael a doua oară

Etichete

,

Discuţia de mai jos este reală.


Ea: Ce spui de Michael? Regreţi?

Eu: Sigur, întotdeauna regret moartea unui muzician, chiar dacă nu îi sunt fan.

Ea: Din punctul ăsta de vedere, da, şi eu regret.

Eu: Hopa! Detectez şi altceva în răspunsul tău. Ce e?

Ea: Nimic. Dar nu pot spune că e o mare pierdere.

Continuă lectura

Unde e conotaţia negativă?

Discuţie pe messenger între mine şi o domnişoară:

Eu: – Te-am citit. Frumos eseu… de suflet…

Ea: – Să o iau în sensul bun?

Eu: – Păi care e sensul rău?

Ea: – Nu ştiu… Dar nu unul pozitiv.

Eu: – Ce întrebare de femeie mi-ai pus!

Ea: – În fine… nu contează…

Eu: – Ce e negativ în ce ţi-am scris?

Ea: – Nu e. Exprimarea mea a fost greşită, să spunem aşa…

Eu: – Nu mă aşteptam la un asemenea răspuns. Absolut derutant.

Ea: – Mda, specific mie.

Eu: – O să pun convorbirea asta pe blogul cu prostii, fără să dau nume, fireşte…

Ea: – Să nu faci asta! Eşti error!

Eu: – Ba da!

Ea: – Ba nu! Mă opun categoric!

Eu: – Ba da, căci numai aşa îţi vei da seama ce replică stupidă mi-ai dat la un lucru absolut pozitiv.

Ea: – Da’ nu e stupidă de loc. Replica ta (Frumos eseu… de suflet…) putea să fie ironică. Nu aveam de unde să stiu.

Cine găseşte conotaţia negativă în replica mea de început va primi un premiu. Menţionez că nu am folosit niciun emoticon care să sugereze o eventuală ironie.

Porcul de Paşte

am traversat pe-o zebră vie
şi m-am întors cu porcul mort
din doi în trei şi într-o mie
zebra-i moartă, porcu-nvie.

mi-e frig, te frig şi te vomit
cu e-uri multe, neconsoane,
ma şterg de blugi şi mi-e cumplit
de rău şi bine să mă mint.

din carnea ta cu alb şi negru
ca yin si yang, ca eu şi tu,
se naşte noul miel, integru
un eu mai calm, deloc celebru.