• About Lucian Cremeneanu
  • DJ Lulu Cremeneanu, Oradea
  • cremeneanu.ro
  • Welcome to My Paradise

TEXTE, FAZE SI POVESTI

~ de Lucian Cremeneanu

TEXTE, FAZE SI POVESTI

Arhive etichetă: 2010

L-am văzut pe Nicolae Guţă!

16 Duminică mai 2010

Posted by Lucian Cremeneanu in Cronici concerte

≈ 2 comentarii

Etichete

2010, Club Traffic Oradea, Concerte, Nicolae Guţă, Oradea

„Regele manelelor îmi acordă cinci minute. E obosit după cele două ore de cântat, dar are sentimentul datoriei împlinite.”

În jurul unui gen muzical se formează o lume. Cu cât genul respectiv îţi este mai îndepărtat, cu atât explorarea lumii aferente devine mai fascinantă. De ceva timp îmi doream să merg la un concert de manele pentru a vedea lumea aceea, chiar fără pretenţia de a o înţelege. Prezenţa în Clubul Traffic din Oradea a lui Nicolae Guţă, indiscutabil cel mai bun din branşă, s-a dovedit a fi oportunitatea perfectă.

Continuă lectura →

Partajează asta:

  • Dă clic pentru a trimite o legătură prin email unui prieten(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
  • Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă) Facebook
  • Dă clic pentru a partaja pe X(Se deschide într-o fereastră nouă) X
Apreciază Încarc...

Romeo şi Julieta fără cuvinte

13 Joi mai 2010

Posted by Lucian Cremeneanu in Cronici teatru

≈ Scrie un comentariu

Etichete

2010, Oradea, Romeo şi Julieta, Studio M Sfântu Gheorghe, Teatrul Regina Maria Oradea, William Shakespeare

Romeo şi Julieta

Vă puteţi imagina piesa „Romeo şi Julieta” jucată „pe mute”, fără niciun cuvânt, doar din mimică, gesturi, dans şi mişcări acrobatice? Nici eu nu am putut. M-am convins că se poate doar după ce am văzut spectacolul imaginat de regizorul Uray Péter şi interpretat ieri, 12 mai 2010, pe scena Teatrului de Stat Oradea, de către Studio M, o trupă de actori-dansatori din Sfântu Gheorghe.

Scrierea lui William Shakespeare a fost „spusă” în 60 de minute doar cu suspine, icnete, gemete şi cu mult, mult efort fizic. Mişcări impresionante, aproape acrobatice, greu de văzut pe scenele din România, au ţinut audienţa cu sufletul la gură. Nu pentru că nu am fi ştiut deznodământul, ci pentru că eram cu toţii foarte curioşi să vedem cât de departe se poate duce imaginaţia regizorului/coregrafului. Iar imaginaţia s-a dus foarte departe.

O coregrafie mai mult decât spectaculoasă dezvăluie treptat drama celor doi îndrăgostiţi nefericiţi. Intriga se deduce uşor, scenele care duc la inevitabilul sfârşit al celor doi sunt reactualizate într-un mod unic. Actorii joacă doar cu corpul şi faţa. Incredibil cât de bine se poate spune totul fără cuvinte!

Continuă lectura →

Partajează asta:

  • Dă clic pentru a trimite o legătură prin email unui prieten(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
  • Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă) Facebook
  • Dă clic pentru a partaja pe X(Se deschide într-o fereastră nouă) X
Apreciază Încarc...

Lady Di de Debrecen

11 Marți mai 2010

Posted by Lucian Cremeneanu in Cronici concerte

≈ Scrie un comentariu

Etichete

2010, Concerte, Debrecen, Dianne Reeves, Grammy

Acum câteva luni am realizat că toate concertele mari la care am fost în ultimii 18 ani au fost susţinute de bărbaţi. Surprins de revelaţie, m-am întrebat la ce concerte de femei m-aş duce. Prima pe listă a fost Tina Turner. Au urmat Norah Jones, Dido şi Celine Dion. Ba, chiar şi Madonna, dacă ar veni la Zilele Comunei Tinca. Dar nu e cum se pregăteşte, ci cum se nimereşte.

Habar n-aveam că Dianne Reeves vine la Debrecen. Am aflat abia ieri, de la un prieten care m-a anunţat pe messenger. Iar acum două ore m-am întors de la concert. Ce concert!

Dianne Reeves (foto http://www.answers.com)

Cu o seară înainte, la Bucureşti, Dianne Reeves a cântat pentru 4.000 de spectatori (fantastici, după cum mi-a mărturisit cineva din staff). Într-o sală mică de la Kölcsey Convention Center, în faţa a aproximativ 200 de spectatori, Dianne a urcat pe scenă, a închis ochii şi şi-a imaginat că o ascultă lumea întreagă. Am auzit cea mai pură voce de jazz posibilă, capabilă de orice tril, la orice intensitate. O voce care a cântat 3 ani în corul lui Harry Belafonte şi a câştigat 4 premii Grammy. Band-ul americano-brazilian care a acompaniat-o este acelaşi cu care îşi înregistrează materialele, astfel că pe scenă s-au petrecut grandioase momente de compatibilitate şi comunicare artistică.

Dianne Reeves nu poate vorbi decât pe note. Până şi speech-ul de bun găsit l-a ţinut cântând, improvizând. La fel s-a întâmplat şi când i-a prezentat pe membrii formaţiei. Totul pe muzică, în cel mai creativ, permisiv, dar şi dificil stil muzical dintre toate. Jazz-ul. „Nu ştim de dinainte ce melodii o să cântăm şi în ce ordine”, mi-a mărturisit după concert chitaristul brazilian Romero Lubambo. „Ne spune chiar pe scenă, în timpul concertului, în funcţie de starea ei, de reacţia publicului, de atmosferă.” „Trebuie să fie greu pentru voi” am opinat cu inteligenţă de lemn. „Nu e greu, e o plăcere” a încheiat brazilianul.

La ieşire, vorbeam cu prietenii cu care am fost la concert despre cât de diferit e jazz-ul live de cel înregistrat. Despre cât de grozavă e atmosfera care se creează în sală. Am avut chiar şi o idee extremă: să se interzică înregistrările de jazz şi totul să fie doar live. Poate aşa ar fi mai multe concerte în lume şi mai mulţi spectatori.

Partajează asta:

  • Dă clic pentru a trimite o legătură prin email unui prieten(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
  • Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă) Facebook
  • Dă clic pentru a partaja pe X(Se deschide într-o fereastră nouă) X
Apreciază Încarc...

Şocant! Voodoo la Oradea!!!

07 Vineri mai 2010

Posted by Lucian Cremeneanu in Lansări de carte

≈ 2 comentarii

Etichete

2010, Beatles, Cărţi, Dacian Palladi, Eugen Ovidiu Chirovici, Florin Ardelean, Florin Chilian, Mihai Eminescu, Oradea, Voodoo

Abia ce începuse lansarea cărţii „Voodoo” a lui Eugen Ovidiu Chirovici că s-a şi pornit Florin Chilian să cânte „Zece”. În fine, persoana neglijentă a închis telefonul şi melodia a încetat. Dacian Palladi, moderatorul acţiunii, i-a dat cuvântul reprezentantului editurii Rao. Gata să adormim! Primul care a dat semne de plictiseală a fost Florin Ardelean, aflat la prezidiu în calitate de critic. Apoi s-a plictisit şi autorul cărţii, după care sala toată. N-am reţinut nimic. Somniferul perfect. Studenţii de la Litere, aduşi cu forţa, sub ameninţarea că cine nu vine va fi pus absent (da, o studentă a făcut prezenţa), au început să caşte. Am scăpat după 10 minute. Florin Ardelean a spus că îl consideră pe autor mai întâi scriitor şi abia apoi jurnalist şi economist, deşi el fusese prezentat exact în ordinea inversă. Am mai primit şi câteva motive pentru care trebuie să citim cartea. La finalul cuvântării sale s-au înregistrat şi primele aplauze.

Eugen Ovidiu Chirovici, Dacian Palladi, Florin Ardelean

Eugen Ovidiu Chirovici a fost coerent şi analitic. Deloc copleşit de importanţa momentului, a radiografiat cultura cărţii în vremurile actuale şi a făcut-o cu limpezime. Crede că managementul cultural defectuos poate da impresia lipsei de apetenţă pentru cultură a publicului, îl consideră pe agentul literar la fel de important ca impresarul Brian Epstein pentru trupa The Beatles  şi ne-a mai spus cum poate o editură românească să se bată cu concurenţa de afară. Ca bonus, a demontat nişte mituri, inclusiv pe cel al „sărăciei” lui Eminescu, care câştiga lunar echivalentul a 7-8 mii de lei de acum.

Ovidiu Eugen Chirovici a lăudat Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai” din Oradea

Că a fost un eveniment important s-a văzut şi după spectatori. Au ascultat cuminţi şi au aplaudat Traian Ştef, Ioan Moldovan, Blaga Mihoc, Mişu Jean Manolescu, Lia Pop, Sorin Borza, Ion Simuţ, Ioan Mintaş şi alţii. Inclusiv un fost coleg de-al meu de facultate care, înainte de licenţă, m-a făcut „pulă” în faţa colegilor, pentru că n-am vrut să dau şpagă pentru comisia de examinare de la Bucureşti.

Partajează asta:

  • Dă clic pentru a trimite o legătură prin email unui prieten(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
  • Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă) Facebook
  • Dă clic pentru a partaja pe X(Se deschide într-o fereastră nouă) X
Apreciază Încarc...

Godspell. Aplauze pentru Iisus

28 Miercuri apr. 2010

Posted by Lucian Cremeneanu in Cronici teatru

≈ Scrie un comentariu

Etichete

2010, Adela Lazăr, Casa de Cultură a Sindicatelor, Godspell, Iisus Hristos, Meleg Vilmos, Monica Molnar, muzical, Oradea, Richard Balint, Traian Ştef, Trupa Iosif Vulcan, Şcoala de Arte Francisc Hubic

Dacă v-aţi plictisit să auziţi povestea lui Iisus mormăită de bărboşi plictisitori şi parţial afoni, musicalul „Godspell” este o alternativă bună. Povestea de bază a lumii creştine trebuie recitită, reauzită sau repovestită înainte de transformarea mieilor în drob. Forma în care e ambalat mesajul nu contează atât de mult, totul e să prinzi ideea. Iar în „Godspell” ideea e transparentă, coerentă şi necomplicată, chiar dacă abordarea scenică li se va părea unora prea modernă. Mesajul care vine dinspre scenă este comercial, plin de entertainment, interpretarea e dinamică, iar riscul plictiselii este minim.

„Godspell” prezintă într-un decor post-industrial, de gheto, povestea unui grup de tineri (Sorin Ionescu, Sebastian Lupu, Adrian Locovei, Ciprian Ciuciu, Adela Lazăr, Alexandru Rusu, Pavel Sârghi, Ioana Gajdo etc) nici mai răi, nici mai buni decât noi toţi. Beau, fumează, joacă fotbal, fac mişto de tot ce mişcă. În mijlocul lor apare Iisus (Richard Balint), care începe să le toarne la pilde şi înţelepciuni. Poveştile biblice la care îi provoacă îi prind pe tineri, iar miserupismul lor iniţial se diluează treptat. Până la final tinerii trec dintr-o extremă în alta, devenind ucenicii misteriosului personaj în alb, care îi aşează la cina cea de taină, se urcă pe cruce, dispare şi, fireşte, reapare.

Avem de-a face cu un musical scris în cel mai pur stil american (tradus inspirat de dl Traian Ştef şi adaptat de dl Meleg Vilmos), în care se cântă live şi bine (conducerea muzicală dl Ari Nagy Sándor). Pentru părţile muzicale au fost cooptaţi în distribuţie câţiva elevi ai Şcolii de Arte Francisc Hubic, de la clasa dnei Monica Molnar (Cristina Romocea, Izabela Geambaşu, Ioana Repciuc, Fulguţa Apătean), care s-au descurcat admirabil şi şi-au adjudecat jumătate din aplauzele premierei.

„Godspell” nu este pentru oameni rigizi şi conservatori. Se adresează unui public multi-confesional, căruia nu trebuie să-i fie frică să râdă la replicile amuzante. Se poate vorbi despre Isus şi printre cauciucuri, bare de metal şi mizerie de gheto, îmbrăcat în blugi rupţi şi cu zâmbetul pe buze. Dar, în acelaşi timp, tocmai această abordare tinerească, dezinhibată, izolează puţin publicul ţintă al dramatizării.

Cineva îmi spunea după spectacol că i s-a părut o abordare prea „penticostală”. L-am contrazis, replicându-i că e doar reacţia lui firească la conservatorismul îndărătnic al bisericii ortodoxe, care ne face să considerăm blasfemice aplauzele care însoţesc un refren de slavă. În finalul discuţiei mi-a dat dreptate. Aleluia!

(23 aprilie 2008)

Partajează asta:

  • Dă clic pentru a trimite o legătură prin email unui prieten(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
  • Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă) Facebook
  • Dă clic pentru a partaja pe X(Se deschide într-o fereastră nouă) X
Apreciază Încarc...

Unde eşti tu, Shakespeare doamne?

23 Vineri apr. 2010

Posted by Lucian Cremeneanu in Cronici concerte

≈ 2 comentarii

Etichete

2010, Casa de Cultură Arlus, Concerte, David Bryan, Florian Chelu, Oradea, Rock Filarmonica Oradea

Florian Chelu

Instituţia de muzică şi cultură orădeană şi universală Florian Chelu îşi continuă obsesiva muncă de împletire a două măsuri din Bach cu sonete lui Shakespeare. Mereu nemulţumit şi frustrat de faptul că valoarea muncii sale nu este recunoscută (încă), muzicianul parcă rătăcit în timpurile noastre se încăpăţânează să-şi ducă la bun sfârşit proiectul muzical.

Acum câteva ore m-am întors de la lansarea unui nou cd (Sonetele 51 – 75). În decorul auster al Casei de Cultură a Municipiului (Arlus), Florian Chelu îşi aştepta ultimii invitaţi. M-a salutat cu „Cristos a înviat!”, mi-a strâns mâna şi m-a poftit în sală. După care s-a urcat pe scenă. Trei oameni pe scenă şi doar 42 în public (cu tot cu sunetist şi cei doi cameramani).

Continuă lectura →

Partajează asta:

  • Dă clic pentru a trimite o legătură prin email unui prieten(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
  • Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă) Facebook
  • Dă clic pentru a partaja pe X(Se deschide într-o fereastră nouă) X
Apreciază Încarc...

Şansa Oradiei

23 Vineri apr. 2010

Posted by Lucian Cremeneanu in Editoriale

≈ Scrie un comentariu

Etichete

2010, Blue Monday, Concerte, David Garfield, Filarmonica de Stat Oradea, Mezzoforte, Oradea

În seara de 22 noiembrie, în vreme ce la noi se deschideau urnele, grupul islandez Mezzoforte cânta la Budapesta. A doua zi, dis-de-dimineaţă, membrii grupului s-au urcat în maşină şi au plecat spre Oradea, pentru concertul de la Filarmonica de Stat. Au făcut exact traseul invers pe care îl facem noi de 20 de ani, pentru a vedea concerte mari şi bune.

Muzica a început să vină la noi. E fascinant să ieşi din casă, să mergi 10-15 minute şi să vezi o trupă mare. Să nu mai călătoreşti ore în şir cu maşina sau avionul. Am trăit prima dată senzaţia asta anul trecut, când i-am văzut pe David Garfield & The Cats în Blue Monday. Dar, pentru ca muzica să vină în continuare la noi, trebuie să-i dăm bani. Iar la capitolul acesta intrăm într-un cerc vicios.

Trupa sau artistul are un onorariu, la care se adaugă transportul dus-întors, cazarea şi masa artiştilor, instalaţia de sunet şi lumini, chiria sălii şi promovarea evenimentului. Cu taxele către stat se ajunge la o sumă care nu poate fi recuperată doar din bilete. Ar rezulta un bilet prea scump, cu mult peste pragul psihologic dintr-un oraş de provincie.

Aici intră în ecuaţie sponsorii, fără de care, deocamdată, nu se poate aduce o trupă mare în Oradea. Astfel, biletul ajunge la o valoare acceptabilă. La Mezzoforte, spre exemplu, a costat 50 de lei (12 euro). Un preţ mic pentru o trupă atât de mare.

Avem o şansă. Suntem aproape de Budapesta, unde vine să cânte toată lumea bună. Cu negocieri abile, artiştii pot fi „agăţaţi” pentru o cântare la Oradea. Începutul a fost făcut deja. Trebuie doar ca noi să nu credem în actele de cultură gratuite şi să plătim bilet. Dacă nu exploatăm şansa asta, vor profita de ea Clujul, Timişoara sau Aradul.

P.S. Despre cele de mai sus am vorbit, pe scurt, în prezentarea concertului Mezzoforte. O fată care are blog, absolventă de jurnalism, a sintetizat magistral discursul meu într-o singură propoziţie: „Concertul a fost prezentat, cu tot cu bâlbe, de Lucian Cremeneanu.” E vreun mogul care vrea s-o cumpere?

Partajează asta:

  • Dă clic pentru a trimite o legătură prin email unui prieten(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
  • Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă) Facebook
  • Dă clic pentru a partaja pe X(Se deschide într-o fereastră nouă) X
Apreciază Încarc...
Articole mai noi →
  • Vezi profilul luciancremeneanu pe Facebook
  • Vezi profilul @cremeneanu pe Twitter
  • Vezi profilul lucian-cremeneanu-22a97a82 pe LinkedIn

Introdu adresa de mail şi vei primi o notificare pentru conținut nou.

Alătură-te celorlalți 759 de abonați.

Citite recent:

  • La Andrieş înainte, la divorţ înapoi!
    La Andrieş înainte, la divorţ înapoi!
  • Vechiul Meatic, noul Graf
    Vechiul Meatic, noul Graf
  • My my my... Maitreyi
    My my my... Maitreyi
  • Andrieş, omul fără emoţii
    Andrieş, omul fără emoţii
  • Sărbători (destul de) fericite
    Sărbători (destul de) fericite

Categorii

  • Advertoriale (4)
  • Întâmplări (21)
  • Blog de dog, by Didi (13)
  • Cronici albume (5)
  • Cronici concerte (105)
  • Cronici filme (24)
  • Cronici spectacole (9)
  • Cronici teatru (60)
  • Călătorii (26)
  • Diverse (5)
  • Editoriale (21)
  • Editoriale 7 Seri (18)
  • Editoriale Bihoreanul (164)
  • Editoriale Jurnal Bihorean (8)
  • Foto (49)
  • Gânduri (8)
  • Guest posts (14)
  • Interviuri (10)
  • Lansări de carte (3)
  • Life in Bali (25)
  • Muzica (6)
  • Povești (17)
  • Prostii (33)
  • Teste, degustări, încercări (16)
  • Umanitare (1)
  • Welcome to My Paradise (3)

DJ Lulu Cremeneanu

DJ Lulu Cremeneanu
DJ Nunta DJ Party DJ Majorat DJ Banchet Sonorizare Oradea Bihor Cronici Muzicale Cronici Culturale Oradea Cronici Concerte Cronici Spectacole Bihor Jurnalist Independent

Perpetuum Comic Urzica

Perpetuum Comic Urzica

Ultimele comentarii

Avatarul lui Necunoscut21 de rubini – 21 de… la ”Dimineața care nu se va sfârș…
Avatarul lui Tarasca DaoTarasca Dao la Maşina timpului
Avatarul lui NecunoscutBlatist la Garbarek… la Este Djabe o trupă prea mare p…
Avatarul lui Lucian CremeneanuLucian Cremeneanu la Blatist la Garbarek
Avatarul lui MirelMirel la Blatist la Garbarek

Didi – blog de dog

Didi – blog de dog

Awa Rolls Jaluzele Oradea

Soluţii Web

cremeneanu.com

RSS Feed RSS - Articole

RSS Feed RSS - Comentarii

Case Apartamente Chirii Terenuri Oradea Bihor

Arhive

Blog la WordPress.com. Tema: Chateau de Ignacio Ricci.

Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
  • Abonează-te Abonat
    • TEXTE, FAZE SI POVESTI
    • Alătură-te celorlalți 186 de abonați
    • Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
    • TEXTE, FAZE SI POVESTI
    • Abonează-te Abonat
    • Înregistrare
    • Autentificare
    • Raportează acest conținut
    • Vezi site-ul în Cititor
    • Administrează abonamente
    • Restrânge această bară
 

Încarc comentariile...
 

    %d