27 Miercuri ian. 2016
Posted in Advertoriale, Teste, degustări, încercări
Etichete
2015, Budapesta, Debrecen, Londra, Nagy Attila, Oradea, Resturant Graf, Spania
Advertorial
După unele mese îți faci o părere în câteva secunde. După altele e nevoie de câteva săptămâni ca să înțelegi mai bine ce s-a întâmplat în farfuria ta. Of, pe cine vreau să păcălesc? De fapt, caut o scuză pentru a-mi justifica întârzierea cu care vă povestesc experiența din seara de 15 Decembrie 2015, de la Restaurantul Graf din Oradea. Pentru că de înțeles am înțeles totul în timp ce înfulecam.
02 Luni aug. 2010
Posted in Editoriale
Etichete
2010, Beiuş, CNA, Cristian Moruţ, Dan Bălăşescu, Dan Ispas, Debrecen, Fraţii Păunescu, Media Sud Craiova, Radio Prompt, Timişoara, Traian Luscan, TTV Oradea
O dispariţie care a trecut aproape neobservată. De o lună de zile Radio Prompt Beiuş nu mai există. Cei care îşi ţineau radiourile pe 96,4 FM au avut surpriza, într-o dimineaţă, să nu-l mai găsească. Postul, deţinut de Media Sud Craiova (compania fraţilor Păunescu), dădea semne de oboseală financiară de ceva timp.
Hotărârea de desfiinţare exista de anul trecut, dar a fost amânată de dorinţa aproape nebunească a unui angajat de a-l salva. Traian Luscan, fost redactor şef, a semnat un contract de administrare prin care îşi lua angajamentul ca până la sfârşitul anului 2009 să reducă la zero pierderile. Nu a reuşit, deşi încasările din publicitate au crescut considerabil, conform spuselor sale. Astfel, finalul n-a mai putut fi evitat – studioul a fost dezafectat, iar licenţa predată la CNA. Patronii nu au vrut să vândă societatea, nici s-o cesioneze. Cam aceasta ar fi povestea foarte pe scurt.
11 Marți mai 2010
Posted in Cronici concerte
Etichete
Acum câteva luni am realizat că toate concertele mari la care am fost în ultimii 18 ani au fost susţinute de bărbaţi. Surprins de revelaţie, m-am întrebat la ce concerte de femei m-aş duce. Prima pe listă a fost Tina Turner. Au urmat Norah Jones, Dido şi Celine Dion. Ba, chiar şi Madonna, dacă ar veni la Zilele Comunei Tinca. Dar nu e cum se pregăteşte, ci cum se nimereşte.
Habar n-aveam că Dianne Reeves vine la Debrecen. Am aflat abia ieri, de la un prieten care m-a anunţat pe messenger. Iar acum două ore m-am întors de la concert. Ce concert!
Dianne Reeves (foto http://www.answers.com)
Cu o seară înainte, la Bucureşti, Dianne Reeves a cântat pentru 4.000 de spectatori (fantastici, după cum mi-a mărturisit cineva din staff). Într-o sală mică de la Kölcsey Convention Center, în faţa a aproximativ 200 de spectatori, Dianne a urcat pe scenă, a închis ochii şi şi-a imaginat că o ascultă lumea întreagă. Am auzit cea mai pură voce de jazz posibilă, capabilă de orice tril, la orice intensitate. O voce care a cântat 3 ani în corul lui Harry Belafonte şi a câştigat 4 premii Grammy. Band-ul americano-brazilian care a acompaniat-o este acelaşi cu care îşi înregistrează materialele, astfel că pe scenă s-au petrecut grandioase momente de compatibilitate şi comunicare artistică.
Dianne Reeves nu poate vorbi decât pe note. Până şi speech-ul de bun găsit l-a ţinut cântând, improvizând. La fel s-a întâmplat şi când i-a prezentat pe membrii formaţiei. Totul pe muzică, în cel mai creativ, permisiv, dar şi dificil stil muzical dintre toate. Jazz-ul. „Nu ştim de dinainte ce melodii o să cântăm şi în ce ordine”, mi-a mărturisit după concert chitaristul brazilian Romero Lubambo. „Ne spune chiar pe scenă, în timpul concertului, în funcţie de starea ei, de reacţia publicului, de atmosferă.” „Trebuie să fie greu pentru voi” am opinat cu inteligenţă de lemn. „Nu e greu, e o plăcere” a încheiat brazilianul.
La ieşire, vorbeam cu prietenii cu care am fost la concert despre cât de diferit e jazz-ul live de cel înregistrat. Despre cât de grozavă e atmosfera care se creează în sală. Am avut chiar şi o idee extremă: să se interzică înregistrările de jazz şi totul să fie doar live. Poate aşa ar fi mai multe concerte în lume şi mai mulţi spectatori.
