Advertorial

După unele mese îți faci o părere în câteva secunde. După altele e nevoie de câteva săptămâni ca să înțelegi mai bine ce s-a întâmplat în farfuria ta. Of, pe cine vreau să păcălesc? De fapt, caut o scuză pentru a-mi justifica întârzierea cu care vă povestesc experiența din seara de 15 Decembrie 2015, de la Restaurantul Graf din Oradea. Pentru că de înțeles am înțeles totul în timp ce înfulecam.

Restaurantul Graf are un chef nou. Vine de suficient de departe ca să-l consideri ”de afară”, dar și de suficient de aproape ca să-l numești ”de-al nostru”, genul care știe ce ne place. Îl cheamă Nagy Attila, e din Debrecen și a ajuns la Oradea pe filiera Spania – Londra – Budapesta. Are 30 de ani și se declară omul aromelor intense.

Attila este al 5-lea bucătar șef în 5 ani de activitate a restaurantului. ”E greu să-i păstrezi într-un oraș ca Oradea, dar cu Attila va fi altfel. Îi place aici”, ne-a mărturisit Mioara Portelechi, proprietara localului, gazdă noastră plină de amabilitate și complet lipsită de scorțoșenie. Amabilitate care n-a însemnat tratament preferențial pentru noi, ci exact aceeași de care au parte toți clienții restaurantului.

Pe noul chef l-am văzut prima dată la muncă, în mediul lui, într-o scurtă vizită la bucătărie. Apoi l-am cunoscut mai bine prin produsele muncii sale, iar la final a venit la masa noastră să schimbăm câteva vorbe. Mai în glumă, mai în serios, vorbele au fost cam de prisos – pe noi se vedea că ne plăcuse la maxim tot ce pregătise, iar pe el se vedea că se simte mai bine între oale decât între oameni. Tot ce avusese de spus spusese deja.

Cunoscut pentru aromele intense pe care le folosește, chef Nagy Attila ne-a atacat cu o încântătoare terină de foie gras, de aceeași proveniență maghiară ca domnia sa. Alături i-au stat câteva trufe, gutui și o ceapă superb marinată. Ungaria este renumită pentru pateul de gâscă pe care îl exportă, iar aprovizionarea cu materie primă pentru majoritatea delicateselor din meniu se face săptămânal din Budapesta. Multe dintre ingrediente provin din Franța.

Terina deschizătoare de drum a făcut tandem pe aceeași farfurie cu o altă delicatesă din noul meniul al restaurantului – salata de sfeclă roșie cu brânză de capră, fistic din Iran și o legumă pe care am gustat-o pentru prima dată: scorțo… ba nu, scorpote… scuze… scorzonera hispanica. Vă recomand cu entuziasm această pereche de gustări dacă sunteți amatori de călătorii exotice la fiecare îmbucătură.

Felul principal a fost prelevat de la un mistreț. Doar o mică porțiune din el, pentru că excelența vine în doze mici, nu-i așa? Un file de vânat cu piure de măceșe, castane și varză de Uniunea Europeană (de Bruxelles). Frăgezimea cărnii e greu de povestit. Dacă aș fi critic culinar, aș folosi expresia ”timp de preparare optim”. Iar sosul care a îmbălsămat-o a armonizat discret paleta de gust.

Toți cei de la masă ne simțeam deja foarte bine. Începuserăm să scoatem la lumină povești vechi, demult nespuse, ispitiți și de șampania care ne-a ținut companie toată seara. În ciuda porțiilor mici, rude cu rafinamentul, nu cu îndestularea, am fost surprins să văd că unii meseni au lăsat în farfurie și se plângeau că sunt plini. I-aș fi ajutat să termine, dar nu eram atât de apropiați încât să-mi permit asta.

Dădeam cu toții semne de retragere în apărare, în jurul careului de 16 metri, când a avut loc contraatacul decisiv al gazdelor. Pe tipsii din piatră neagră ne-au fost aduse deserturile. Două linii opuse din toate punctele de vedere: textură, gust, culoare.

Pe linia galbenă se împleteau înghețata de mango și ananas, panna cotta de cocos și semințele de fructul pasiunii, în timp ce pe linia maronie dominau ciocolata și spuma de caramel, plus un mini-brownie decorat cu foiță de aur.

Toată povestea asta ne-a ținut la masă mai bine de două ore, într-o atmosferă elegantă, liniștită, cu câteva puseuri de râsete și cu o mulțime de interjecții gen ”mmmmm”, ”ahhhhh” sau ”oooooo”.

Ca un club de fotbal cu aspirații mari, Restaurantul Graf din Oradea a reușit un transfer inspirat prin aducerea lui Nagy Attila, împreună cu care poate trage la cupele europene în anul 2016. Într-un târziu ne-am retras pentru a-i lăsa să se pregătească pentru Champions League, dar cu promisiunea că vom reveni.

Noul meniu îl găsiți aici, iar restaurantul, pe aceeași stradă, Gheorghe Doja. Programul, ca la majoritatea locurilor de fine dining din lume, s-a restrâns între orele 17 și 23. Vă urez poftă bună și călătorie plăcută!

Lucian Cremeneanu