Doi prieteni foarte buni, soţ şi soţie, îmi povesteau într-un ajun de Crăciun cât de mare este concurenţa dintre ei şi Moş Crăciun. Cât de mari sunt aşteptările fiicei lor din partea moşului şi ce sacrificii trebuie să facă ei pentru a se ridica la înălţimea lor. Cu alte cuvinte, Moşul poate fi un personaj antipatic, dacă cei care cred în el îşi închipuie că le poate satisface orice dorinţă.

Poate că mitul Moşului ar trebui să se schimbe într-o notă uşor pragmatică şi să li se explice copiilor că Moş Crăciun este, de fapt, S.C. Moş Crăciun, care nu are un buget foarte mare din cauza hoţilor care au prădat ţara asta, ‘tu-le mama lor de nemernici, care nu e nici vrăjitor şi pe care nici măcar nu-l interesează dacă au fost cuminţi sau nu. Ce simte oare un părinte care trebuie să-i explice copilului în lacrimi că Moşul nu i-a adus păpuşa Barbie de 4 milioane de lei din cauză că… nu a fost suficient de cuminte? Cu timpul, poate că şi tatăl va ajunge să creadă minciuna, găsind justificarea în gradul de cuminţenie al copilului şi scăpând de apăsarea unui salariu neîndestulător.

Continuă lectura →