Arhive etichetă: Ioana Dragoș Gajdo

Cancun. Dramă, comedie sau farsă?

30 Marți sept. 2014

Posted by in Cronici teatru, Editoriale Bihoreanul

≈ 3 comentarii

Etichete

, , , , , , , , , ,

Această prezentare necesită JavaScript.

Mai multe fotografii de la premieră [de Sebi Tonţ]

După interesul publicului, care a umplut sala Teatrului Regina Maria joi seară, „Cancun” pare să fi fost cea mai aşteptată premieră din această stagiune a trupei Iosif Vulcan. Lansarea în toiul Festivalului Internaţional de Teatru 2014 a amplificat atenţia şi aşteptările şi a creat o ambianţă mai specială decât într-un simplu debut de stagiune.

Cele patru personaje, jucate de Ioana Gajdo, Corina Cernea, Şerban Borda şi Petre Ghimbăşan, formează două cupluri aflate în vacanţă în Cancunul mexican, care se lovesc de nişte probleme greu de anticipat. Ştim ce înseamnă pentru oameni concediile exotice: soare, plajă, valuri, bună dispoziţie, culori vii, şampanie, mic dejun copios, cină romantică, muzică, dans, sex.

Dar ce se întâmplă atunci când mintea e cea care pleacă în vacanţă, adică o ia razna, fie şi temporar? Abia de la acest punct, piesa, construită în jurul personajului Reme, jucat de Ioana Gajdo, începe să tureze motoarele.

Continuă lectura →

Richard Balint, nu mai muri!

25 Marți mart. 2014

Posted by in Cronici teatru

≈ Scrie un comentariu

Etichete

, , , , , , , , , ,

Aşteptăm să înceapă. Juvetele de lângă mine bagă iPhone-ul în buzunar şi se întoarce spre căprioarele din spate:
– Bă, da’ noi la ce piesă am venit, totuşi?
– La Zbordeasupraunuicuibdecuci, turuie una dintre ele.
– N-am înţeles nimic.
– Zbor deasupra unui cuib de cuci!
– Aha, se preface semi-lămurit şi scoate iPhone-ul din nou. 

Zbor deasupra unui cuib de cuci

Ioana Dragoș Gado, Petre Ghimbășan, Richard Balint, Ion Abrudan, Sebastian Lupu, Pavel Sîrghi, Alexandru Rusu (foto Sebi Tonț, defoto.ro)

Mă plângeam că mi-e dor de o dramă pe scena teatrului din Oradea. De la premieră încoace, am ratat din toate poziţiile piesa asta. În sfârşit, am văzut-o astăzi (mulţumesc, Mirona), într-o sală plină de adolescenţi, dintre care 70% erau fete venite să-l vadă pe Richard Balint.

Continuă lectura →

„Producătorii”, o pălărie prea mare

12 Joi dec. 2013

Posted by in Cronici teatru

≈ Un comentariu

Etichete

, , , , , , , ,

Departe de a fi considerat un spectacol nereuşit, „Producătorii” aruncă o umbră peste teatrul din Oradea. O umbră care provine de la borul unei pălării prea mari pentru trupa „Iosif Vulcan”. Musicalul născut din filmul lui Mel Brooks este, trebuie să recunoaştem, greu de reprodus în provincie – cere voci profesioniste şi dansatori de mare talent, ingrediente pe care un teatru dramatic le poate oferi doar într-o oarecare măsură.

Producatorii

Sursă foto: www.defoto.ro

Galerie foto

Dacă pui un elefant şi o maimuţă să facă un concurs de urcat în copac, elefantul va părea, cel mai probabil, un incompetent. Tot aşa, dacă nişte actori trebuie să facă ceva pentru care nu sunt pregătiţi, riscă să fie puşi într-o lumină nefavorabilă.

Marea problemă în „Producătorii” este cântatul. Deşi se achită în mod onorabil de sarcinile din scenariu, niciunul dintre actori nu reuşeşte să se ridice la nivelul cerut de partitură. Pe scurt, dacă nu s-ar fi cântat, am fi avut o comedie foarte reuşită. Aşa, am avut doar un muzical mediocru.

Citeşte mai departe

„A douăsprezecea noapte” sau O altă scrisoare pierdută

19 Marți mart. 2013

Posted by in Cronici teatru

≈ 4 comentarii

Etichete

, , , , , , , , ,

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Shakespeare și Caragiale ar fi fost prieteni foarte buni dacă s-ar fi întâlnit. Ar fi băut și s-ar fi distrat împreună, ar fi râs de cei din jur, probabil s-ar fi și contrazis uneori. Dacă ar fi avut cumva ideea să muncească împreună la un proiect, acela s-ar fi numit „A douăsprezecea noapte”.

Piesa care a avut premiera la Teatrul Regina Maria Oradea duminică, 17 martie, nu e plină de bățoșenia lingvistică a dlui Shakespeare, dar nici de țăcăneala balcanică pe care Mr. Caragiale a ridicat-o la rang de artă. Viziunea tânărului regizor Alexandru Mâzgăreanu, proaspătă și modernistă, combină foarte bine cele două ingrediente, rezultatul fiind o curgere fluentă a acțiunii pe scenă, fără timpi morți, fără momente de plictiseală, dar cu mult râs.

Continuă lectura →