Azi noapte, pe la 1 și jumătate, în drum spre casă. Liniște, nici țipenie de om, mașini rare vâjâie grăbite din când în când. Sunt aproape de locul în care am parcat, când aud niște mieunături de mâță gălăgioase, insistente, disperate. Hai să văd care o fi urgența!

O iau pe o străduță mică. Din aproape în aproape localizez zona sunetelor. Un Renault Megane parcat jumate pe trotuar, jumate pe șosea, aproape de colț. Mă uit sub mașină, nici țipenie de pisică. Dar glasul i se aude tot mai tare. E limpede vocea un pui pierdut, flămând sau cine mai știe cum.

Continuă lectura →