Acum câteva minute am fost cu umblătorul meu stăpân spre magazinul din vecini ca să-şi cumpere lui nişte mâncare, iar mie ceva iluzii pane. Drumul nostru trece pe lângă birtul cu terasă, mereu plină de analişti politici, antrenori de fotbal, înţelepţi de ocazie şi multe halbe. La o masă de plastic, doi indivizi trecuţi de 50 de ani îşi disputau nişte ţuici. La un moment dat, unul dintre ei, îmbrăcat în maieu şi pantaloni scurţi, bine afumat, a ridicat mâna dreaptă, a deschis gura şi a urlat proclamativ: „Vreeeeaaaaaaau…!” IMS s-a oprit brusc, aşteptând continuarea. Timpul s-a oprit şi el. Vântul a îngheţat. Maşinile au rămas în aer. Toată  lumea de pe terasă s-a întors spre omul cu maieu, să vadă ce vrea atât de tare. Iar continuarea a fost năucitoare: „… s-ajung la steaua meaaaaa/ Orice-ar fi eu cred mereu în eaaaaa!” Oamenii au ridicat din sprâncene şi s-au întors la paharele lor. IMS a râs până la destinaţie. Băutorii care cântă Iris sunt mult mai simpatici. Aveţi cântecul aici.

https://cremeneanu.files.wordpress.com/2010/06/iris-steaua-mea.pdf