Etichete
2010, Casa de Cultură Arlus, David Bryan, Pink Floyd, Sandy Deac, Speak Floyd
Am trăit s-o văd şi pe asta: oameni stând pe scările Casei de Cultură a Municipiului (Arlus) din Oradea, nemaiputând să intre la concertul unei trupe înfiinţate în urmă cu câteva luni!!! „Nu mai avem bilete! Vă rugăm să ieşiţi!” spunea întruna neprietenoasa doamnă de la intrare.
Dacă nici numele Pink Floyd nu-i scoate pe orădeni din indiferenţă, atunci cine s-o mai facă? Fireşte că n-a fost Pink Floyd la Oradea. A fost doar Speak Floyd, singura trupă tribut Pink Floyd din România. Unii au fost sceptici şi se întrebau dacă o să sune bine. Eu n-am avut nicio emoţie. Era logic că cine are curajul să facă o astfel de trupă, mai ales când e deja un nume în muzică, o va face foarte bine, ştiind că publicul Pink Floyd este antrenat la ureche, exigent, perfecţionist, ba chiar neiertător.
Trupa a sunat foarte bine, cu scăpări puţine şi explicabile. Publicul, în majoritate tânăr, a reacţionat bine. Repertoriul a fost curajos, pe alocuri chiar foarte curajos (unele dintre piese nu le cântă nici măcar Roger Waters, „Have a cigar”, spre exemplu). S-a cântat de pe cinci albume Pink Floyd: The dark side of the moon (1973), Wish you were here (1975), The Wall (1979), A momentary lapse of reason (1987) şi Division Bell (1994). Astfel, toate categoriile de fani au fost împăcate.
A fost o seară cu muzică mare, ce a încercat să compenseze două frustrări imense – Pink Floyd nu a fost niciodată în România, iar Roger Waters nu ne-a pus pe listă nici la mega-turneul „The wall” care începe anul viitor. Pentru aproape două ore n-a contat că pe scenă nu s-au aflat originalii. Am aplaudat fiecare melodie din suflet! Uneori, nu e chiar atât de uşor să copiezi pe cât se crede.
Cred că ar fi fost şi mai bine dacă:
- başii ar fi fost puşi pe podea, nu pe scenă;
- tobele nu ar fi sunat spart, din cauza cavităţii scenei;
- vocaliştii ar fi vorbit mai puţin (sau chiar deloc) între piese, punând accent mai mult pe atmosferă;
- s-ar fi ţinut cont de faptul că Pink Floyd nu a făcut niciodată muzică de distracţie;
- ar fi existat un show vizual mai complex (am înţeles că e în pregătire);
- ordinea melodiilor ar fi fost alta;
- „Another brick in the wall” s-ar fi cântat doar la bis;
- „Run like hell” ar fi avut voci potrivite;
- concertul ar fi avut loc într-o sală mai încăpătoare.
Componenţă Speak Floyd: David Bryan (voce), Sandy Deac (keyboards, voce, chitară acustică, chitară electrică), Kovacs “Kovi” Laszlo (chitară electrică, chitară acustică), Răzvan “Vava” Rotiş (percuţie), Kolumban Zoli (bass), Edi Raita (keyboards) şi Rudy Lazăr (saxofon).
Setlist:
- Breathe
- Time
- Money
- Us and them
- In the flesh
- Mother
- Another brick in the wall
- Young lust
- Run like hell
- On the turning away
- Shine on you crazy diamond
- Have a cigar
- Wish you were here
- High hopes
- Comfortably numb
Alte cronici ale evenimentului:
250 de orădeni fericiţi la concertul Speak Floyd, de Andrei Şandor (bihorstiri.ro)
Wish I wasn’t there, de Ciprian Alexei (muzicadevest.ro)
Trupa Speak Floyd a umplut sala Casei de Cultură a Municipiului, de Smaranda Chişbora (eBihoreanul.ro)
„Hey teacher, leave them kids alone!”, de Călin Corpaş (bihon.ro)
TEXTE, FAZE SI POVESTI 
„Trupa a sunat foarte bine, cu scăpări fost puţine şi explicabile”
si apoi o serie lunga de cum n-ar fi trebuit sa fie. Ba chiar incepi cu cea mai mare problema: sunetul!
Ceva nu se leaga. Nu crezi?
ApreciazăApreciază
Mai citeşte o dată, cu atenţie, fără să te uiţi la poze!
ApreciazăApreciază
Pai cum putea sa sune trupa bine, ba chiar „foarte bine” cand basii au fost pe scena iar toba suna spart!? Plus altele enumerate de tine. Trupa a sunat foarte prost. Pana la urma care au fost acele „scapari putine si explicabile”? Multe dintre lucrurile enumerate de tine nu sunt deloc scapari putine si explicabile.
Nu-ti functioneaza optiunea de notificare via e-mail atunci cand apar comentarii noi.
ApreciazăApreciază
Pt Ciprian Alexei: Wish You Weren’t There. Dupa ce am citit cronica ta la Lajko Felix si pe cea la Speak Floyd pe „Muzica de Vest”, incep sa ma ingrijorez… Concertul lui Lajka Felix din Moszkva, care te-a dat pe tine pe spate, a fost un fiasco si o organizare imbecila. E absolut lipsit de bun simt sa ceri bani pe bilete si apoi sa-ti bagi picioarele in cei care au platit si sa lasi intrarea libera. Plus ca locul chiar e o carciuma si asta inseamna ca tot ce conteaza nu sunt artistii, nici publicul, ci doar caramizile din piept (dupa un timp, cand tot te bati cu ele, intra) Sigur, oricine poate in ziua de azi sa aiba un punct de vedere propriu. Problema e alta si o sa fiu foarte direct, ca sunt obosit. E un mare pericol ca fiind mereu incurajat de prieteni in ceea ce scrii tu chiar sa crezi ca te pricepi. Dar nu e nici asta problema, ma asculti? Scriind sub pretentioasa marca Muzica de Vest si nu in nume propriu (felicitari lui George pentru initiativa)problema e ca unii chiar te-ar putea lua in serios. Dar mai ai sanse, esti inca necopt pentru a te pronunta, asteptam toamna viitoare. Un sfat: cronici foarte bune de concerte le au Andrei Sandor, Daika Attila sau Lulu. Cauta-le, citeste-le de mai multe ori.
Scuze, Lulu, pentru intermezzo… Mai scrie o data cronica, sa o inteleaga toti… Eu m-am uitat si la poze, care sunt, ca de obicei, impecabile. Mi-ar trebui si mie vreo 2 kg de rezolutie, ai?
ApreciazăApreciază
Pentru Alexei Ciprian,
Ce ar fi daca am vedea partea buna a acestui eveniment?
E greu sa apreciezi efortul depus de acei oameni care pe langa ca au o cultura muzicala vasta, sunt si instrumentisti buni si au incercat sa aduca un omagiu unei trupe care, sincer, nu multi se incumeta sa ii cante piesele? E greu?
Da, este foarte greu…
Incearca sa iti inchipui cate zeci de ore au repetat pentru a avea cat de cat un repertoriu pus la punct. Sala Arlus se stie ca nu are acustica. Dar intreb, ce patron de club/local ar fi fost dispus sa tina un asa concert, de unde nu ies bani?
Prin articolul tau, s-a vazut inca o data ca romanul nostru stie doar sa blameze, sa strambe din nas si sa arate cu degetul…
Si in loc de incheiere: m-am semnat cu numele real in ideea in care poate te vei informa asupra mea(sa fii sigur ca nu vorbesc pe nas), inainte sa imi dai un raspuns la fel de trivial ca si articolul.
ApreciazăApreciază
Ciprian,
Cred că te-ai inflamat prea tare din teribilism. Ai plecat după 3 melodii, dar s-au cântat 15. Ai scris doar despre sunet şi deloc despre muzică. Un cronicar echilibrat ar trebui să stea până la sfârşit pentru o imagine de ansamblu. N-ai nimic de câştigat fiind extremist. Ratezi o mulţime de oportunităţi de a te simţi bine şi a te bucura. Se spune că vedem lumea aşa cum suntem noi.
Ce preferi: Lady Gaga care să sune perfect sau Speak Floyd într-o sală cu acustică nefericită? Avatar în 3D sau Forrest Gump în alb-negru? hai să dam mai multă atenţie fondului, decât formei.
Şi încă ceva: nu trupa şi-a ales sala unde să cânte.
La mai mult echilibru!
ApreciazăApreciază
@Liviu, iti inteleg frustrarea si ti-am spus asta si Luni seara. Dupa cum am scris si ti-am zis, am ajuns la Lajko Felix cand deja a inceput concertul. Textul pe blog l-am scris in aceeasi noapte si habar nu aveam de faza cu biletele pe care am aflat-o de la tine. Ti-am spus sa comentezi pe MdV si sa le atragi atentia asupra problemelor organizatorice.
Poate daca ai fi deschis siteul mai devreme, ai fi observat ca textele mele despre concertele la care ma duc redau senzatiile oferite de cel de pe scena, de sunetele pe care le aud. Redau experiente.
Da, am citit textul lui Andrei Sandor despre Speak Floyd. Era sa-mi rup gatul in limbajul ala de lemn.
ApreciazăApreciază
@Liviu, le-am comunicat si atras atentia celor de la Moszkva Caffe despre probema semnalata de tine inca de Luni seara, imediat dupa ce mi-ai spus. Poti sa le spui prin viu grai opinia sau sa le scrii aici http://is.gd/fPHcG
ApreciazăApreciază
Pentru Cipri: mai scriu doar o data aici, ca apoi poate ne cere Lulu chirie pentru spatiu… E cam tarziu sa intru in subtilitati, dar, pe scurt: 1. Frustare? Nicidecum, doar o mica suparare. Chiar ma bucurasem cand am auzit ca Lajko vine sa cante la Oradea. Dar am destule resurse sa imi hranesc nevoile spirituale. Asta pentru ca am auzit ca nu iti place limbajul de lemn si voiam sa te enervez.
2. Apropo de „limbajul de lemn” al lui Andrei, scuza-ma, dar omul chiar nu scrie din carti sau wickipedia. Si a ascultat mai multa muzica decat crezi. E pacat ca tu consideri experienta pusa in cuvinte limbaj de lemn. Ai avea de invatat de la el. Si acum sa detaliez…
3. Exista mai multe feluri de a scrie ceea ce simti. Odata cu aparitia messangerului, a blogurilor si, mai nou, a facebookului, toata lumea scrie intr-o veselie. Unii scriu cu greseli, unii cu erori grave de limbaj, dar multi scriu chiar simpatic, fara a avea nu stiu ce veleitati. Eu sunt chiar de parere ca e un lucru bun. Si tu nu scrii rau, ti-am spus-o si cand ne-am intalnit. Dar nu ajunge sa folosesti expresii cool ca sa scrii bine. Diferenta e facuta atunci cand devii putin responsabil pentru reflexia pe care ai putea-o avea in mintea celor care te citesc. Sunt pentru libertatea de expresie, dar si de parere ca adevarata libertate exista doar in interiorul unor limite. Si nu e intentia mea aici sa il apar pe Andrei (crede-ma, se poate apara si singur!) dar in materie de muzica e as. Pacat ca nu ai apucat, fiind prea tanar si prea din alt oras, sa il asculti si la radio, pe vremea cand facea emisiuni cu Cristi Tabara si Attila, poate nu ai mai face astfel de comentarii. Ma si mir ca nu mi-ai replicat mie mai dur!
4. Concluzie, ca am pierdut prea mult timp: continua sa scrii experiente, e ok si chiar imi place ideea la baza, dar daca vrei sa scrii adevaruri, mai ai de sapat. Articolul tau despre Speak Floyd contine si o „caterinca” la adresa organizatorilor fara sa incerci macar sa afli ce e in spate, fara un minimum de efort de afla „the story behind the music”. Stiu, e mai greu asa, trebuie un mic efort, dar puteai incerca asta in loc sa o cauti pe doamna cu cheile care, apropo, a inchis usa sa nu mai intre altii, nu sa nu iasa cei dinauntru. Uita-te mai atent in jur.
PS: nu ai scris reactia celor de la Moszkva, as fi fost curios ce puteau spune. mersi de adresa.
ApreciazăApreciază
Pt. Liviu. „E absolut lipsit de bun simt sa ceri bani pe bilete si apoi sa-ti bagi picioarele in cei care au platit si sa lasi intrarea libera.” – Nu-i adevarat ce spui! Eu, adica proprietarul stateam la usa si eu controlam biletele. Crede-ma ca daca ar fi venit 10 oameni, onorariul eu trebuia s-o platesc din buzunar. Astfel am avut grija sa nu intre nimeni fara bilet – in afara ziaristilor. La-n ceputul concertului, cand nu mai erau locuri libere pe scaune, le-am lasat poporul sa steie pe piciore cu un bilet redus de 15 ron. Binenteles cand concertul a inceput, nu mai stateam la usa, dar nici nu mai putea lumea sa intre, multumita spectatorilor, cei care ne-au onorat cu atentia.
„Plus ca locul chiar e o carciuma si asta inseamna ca tot ce conteaza nu sunt artistii, nici publicul, ci doar caramizile din piept (dupa un timp, cand tot te bati cu ele, intra)” – Stimate Liviu. Aceste caramizi sunt curatate cu mainile mele, organizate evenimente pe riscul buzunarul meu, invitati artisti, pe care altcineva nu-o invita si la care te invit si pe tine, fara nici o forta. Asadar daca nu-ti place, savureaza altceva. Ai vazut cata lume era. Si pot sa te linistesc – o sa fie si in viitor. Daca nu vi tu, am un scaun liber pentru alti. Pentru cei care vad fantezie in caramizile respective. M-am saturat de acesta retorica in Oradea, ca nui bun nici asta, nui bun nici ala, cine face ceva sa-i taiem capul, daca are o initiativa sa-i rupem gatul. Daca nu-mi place ceva si nu sunt de folos, at least I fell free to shut the fuck up.
ApreciazăApreciază
Inca un singur lucru: „sigur, oricine poate in ziua de azi sa aiba un punct de vedere propriu” – ce pacat ca a trebuit sa traim si vremele astea :))
ApreciazăApreciază
Moszkva draga: daca tot glumesti, macar fa-o cu simtul umorului. Banuiesc ca esti la varsta teribilista, dupa scris si orgoliul zdruncinat rau de tot. Cand ti se urca laudele la cap, de obicei ocupa spatiul in care ar putea sta, altfel, unele idei onorabile. Inca o retorica de Oradea: crede-ma, doar faptul ca ai incercat sa faci ceva nu inseamna ca gata, toti trebuie sa vi se astearna la picioare. Cine are alta parare sa shut the fuck up, cam asta e retorica pe care o propui? Zdravan viitor. Si am fost acolo, nu era nimeni la intrare. Faina si chestia cu coboratul preturilor pentru cei care aveau loc doar in picioare. Eu am avut cu loc? Nu am stiut! Chiria de la Filarmonica o scoteati usor din bilete, urcand de la 25 la 35 lei. La 100 de spectatori era rezolvata. Dar sa nu mai dau sfaturi Mariilor Vostre, ca stiti voi mai bine. Ultima idee (!) pe care ai scris-o e iar de-a dreptul interesanta si arata cam care e nivelul de cultura pe care ti-l atribui cu aroganta. Iar acum „feel free to shut the fuck up”, ca sa citez unul dintre ultimii clasici contemporani. Eu voi feel free sa savurez altceva, ca nu ati salvat voi onoarea culturala a Oradiei.
PS Regret ca am acceptat sa intru in polemica asta, mi-am pierdut prea mult timp degeaba si ma opresc aici. Daca va fac atat de bine laudele, cedez spatiul celor care le au intotdeauna la indemana pentru voi. Critici nu cred ca veti accepta niciodata.
ApreciazăApreciază
Lulu, prietene, nu am crezut că va fi generată o asemenea dezbatere pe tema asta, dar e bine! Problema e că unii doar se prefac că sunt interesați de calitatea sonoră. În virtutea dreptului la replică, dat fiind faptul că mi s-a invocat aici „limbajul de lemn” (fără a se explica de ce această „apreciere”) din articolul postat pe portalul de stiri la care lucrez, îmi permit să las aici un link către blogul meu personal, pe care am publicat, vineri seara, câteva gânduri. În atenția adevăraților iubitori de muzică și a faultatorilor de serviciu…
http://andreisandor.wordpress.com/2010/10/08/limbajul-de-lemn-vs-critica-de-dragul-criticii/
Cu prietenie,
Andrei
ApreciazăApreciază
@Andrei
Sa-mi spui daca nu esti suficient de barbat incat sa-mi aprobi comentariul 🙂
ApreciazăApreciază