Etichete

, , , , , , , , , , ,

Rodion

Stau într-un fotoliu moale şi confortabil, cu garda mică la sol. Pe parchetul ce pot să-l ating cu mâna am o bere cam caldă. Şi aerul e cald, din ce în ce mai cald. Fumul de ţigară se îndeseşte, dar încă văd bine.

La 5 metri distanţă e scena din Moszkva Cafe. În mijlocul ei, îmbrăcat într-o geacă roşie, stă un om de a cărui existenţă nu ştiam acum o săptămână: Rodion Roşca.

Pe o masă ca din sufrageria bunicii, Rodion derulează benzi Orwo pe un magnetofon Tesla, pe care Dumnezeul magnetofoanelor a uitat să-l cheme la el. Între melodii ne vorbeşte de la un microfon suspendat.

În grămada vintage de pe scenă, cea mai hi-tech componentă, o boxă activă marca dB, e folosită pe post de scaun. Trebuie musai să fie un mesaj subliminal aici, îmi spun. E, categoric, cea mai ciudată întâmplare muzicală la care am asistat vreodată. Şi cea mai amuzantă. 

Rodion e un personaj fascinant. Ne pune benzi cu melodii făcute împreună cu trupa sa, Rodion G.A., pe la îngemănarea dintre anii ’70 şi ’80. Melodii cu care intrase în atenţia radioului şi chiar a televiziunii. Două dintre ele au ajuns şi pe un disc Electrecord.

Genul muzical? „E destul de greu să spun ce gen e muzica mea”, se spovedeşte Rodion. După primele succese, grupul s-a destrămat. Acum sunt şanse de revenire. Cel supranumit Syd Barrett de România vrea înapoi pe scenă.

„Asta e o melodie mai nouă… Din 1983”, ne anunţă pe la a cincea piesă. Noi, cei 30 de oameni din sală, ne stricăm de râs. Zâmbeşte şi el cumva şi răsuceşte butonul de play. Din boxe iese încă un cântec electric, progresiv, psihedelic, făcut în cea mai analogică manieră posibilă.

Avem încă o revelaţie: „Cum le-am înregistrat? Dacă vă spun, nu mă credeţi. Cu un magnetofon Tesla B70.” Aplaudăm tot mai tare între melodii. Apoi începem chiar să strigăm. Ne place Rodion din ce în ce mai mult. Şi el, şi muzica lui.

„Uite, cu melodia asta ne-au dat la TVR. O ştiţi, nu?” După câteva urlete de încurajare, piesa îşi dă drumul. Rodion mimează versurile la microfon. Spre finalul „concertului”, vocea chiar i se aude puţintel. Mărturisirile continuă: „Din melodia asta am făcut 5. Toate sună diferit.”

Verva îi este a unui puşti care şi-a adunat prietenii în camera lui şi le pune melodii abia descoperite. Prestaţia se încheie după vreo 2 ore incredibile. Două ore în care nu s-a scos nicio notă live, dar în care am avut cea mai autentică senzaţie de live şi original.

A fost încă un eveniment marca muzicadevest.ro. Omul în vârstă de 60 de ani, considerat de unii geniu, de alţii nebun, zâmbeşte mulţumit. Peste puţin timp, Rodion G.A. va lansa un album la o casă de discuri londoneză. Personal, abia aştept.

Lucian Cremeneanu

Later edit: Între timp, albumul ”Lost Tapes” a fost lansat. Îl puteți cumpăra de aici.

Mai multe informaţii despre Rodion G.A. aici.

Foto oradeanul.com