Această prezentare necesită JavaScript.

Concertul Pasărea Rock din Oradea ar fi fost mai bun:

• …dacă ar fi avut un sunetist mai atent. E inadmisibil să îl ai pe Ţăndărică la tobe şi să nu construieşti toată arhitectura de sunet în jurul lui până trăzneşte toată sala. În unele momente tobele parcă sunau unplugged. Pe lângă asta, chitarele au fost prea în faţă, basul a fost prea discret, solourile lui Cristi Gram s-au auzit mult mai tare decât ale lui Teo Boar.

• …dacă publicul era mai pregătit pentru piesele din prima parte (Vasiliscul şi aspida, Pasărea Calandrinon, Uciderea balaurului). E drept că nici versurile lor nu-s făcute pentru a fi reţinute uşor.

• …dacă muzicienii şi-ar fi permis să vină la Oradea cu avionul, ca să nu fie obosiţi după un drum cu autocarul de la Bucureşti, oboseală care s-a cam simţit.

• …dacă biletul ar fi fost un pic mai ieftin, ceea ce ar fi adus, probabil, mai mulţi spectatori. Totuşi, comparat cu 40 de lei, cât am plătit eu la Fuego :), biletul de 60 de lei pentru Pasărea Rock pare o bagatelă.

• …dacă nu s-ar fi fumat în sală pe timpul cântării.

Concertul Pasărea Rock din Oradea ar fi fost mai slab:

• …dacă nu venea Mani Neumann, aşa cum se zvonea cu câteva ore înainte de show. Artistul avusese un spectacol în Germania, cu o zi înainte, iar duminică (21) a ajuns la Timişoara. Acolo plănuia să se odihnească pentru concertul de a doua zi, dar managementul a insistat să-l aducă la Oradea, chiar dacă Mani nu era în cea mai bună formă fizică.

• …dacă Ţăndărică s-ar fi accidentat la ambele mâini, nu la una, cum s-a întâmplat în urmă cu două săptămâni. Atunci poate s-ar fi simţit ceva probleme în interpretarea sa. Aşa nu s-a simţit deloc.

• …dacă „Andrii Popa” ar fi avut un sound şi mai country decât a avut duminică seara. Din imn al voiniciei s-a transformat într-un cântec simpatic pentru cowboys beţivi.

• …dacă Mircea Baniciu şi-ar fi uitat acasă comentariile minimaliste şi pline de umor pe care le face între melodii.

• …dacă Dan Andrei Aldea, prezent în public, n-ar fi ţâşnit literalmente pe scenă, la cei 65 de ani ai săi, pentru a da o mână de ajutor la Cântecul bufonului, piesă compusă de el înainte de plecarea din ţară. „Ăsta-i din Oradea”, îi explica un tip mai tânăr unui tovarăş, semn că transplantarea în România începe să se prindă.

Lucian Cremeneanu