Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Aproape de tine, inca [foto Laurian Popa]

„Aproape de tine, încă”, regia Antonella Cornici, Teatrul „Ioan Slavici” Arad [foto Laurian Popa]

Am absentat motivat de la premiera spectacolului „Livada de vişini”, aşa că Festivalul de Teatru Scurt a început pentru mine luni, 21 septembrie, cu „Aproape de tine, încă”, al Teatrului „Ioan Slavici” din Arad. Destinele şi întâmplările personajelor din oraşul american Maine s-au intersectat uşor complicat sub mâna regizoarei Antonella Cornici, care, din dorinţa de a păstra un echilibru prea exact între scene, a renunţat la anumite bucăţi din text, condamnând spectacolul la liniaritate şi privându-l de orice „explozie”. Un narator derutant plus o auroră boreală substituită unui Dumnezeu nepomenit au completat peisajul.

„Contra democraţiei”, de Alexandru Dabija, Teatrul Odeon Bucureşti

Marţi, Alexandru Dabija s-a înscris brutal pe lista ultra-scurtă a posibililor câştigători cu „Contra democraţiei”, al Teatrului Odeon, un spectacol impresionant, dar nemilos cu spectatorul. Nu puţini au fost cei şocaţi de anumite scene. Umorul negru al textului şi tuşele foarte groase ale regizorului au creat un spectacol coerent, fără ezitări, exact şi rece ca un bisturiu, care a arătat de ce democraţia nu este raiul pe pământ. Imaginea copilului care işi devorează părinţii şi cea în care un cuplu decide să-şi elimine fiul de 18 ani vor fi greu de uitat.

„Herghelia albastră”, regia Nicoleta Dănilă, Teatrul I.D. Sârbu Petroşani

În aceeaşi zi, „Herghelia albastră” a Teatrului din Petroşani a arătat că din Valea Jiului pot să vină şi lucruri bune, nu numai blestematele de mineriade. Un text ingenios, cu aer de schiţă tv, scris de Valeriu Butulescu, plin de parabole şi de umor, despre complexitatea relaţiei autor-personaj ce poate duce chiar la ideea personajelor de a-şi suprima autorul. Parafraza autor-autorităţi, dar şi declaraţia „Cel mai docil animal domestic este poporul” au făcut împreună cu jocul actorilor o figură destul de frumoasă în festival.

„Seara de ajun”, regia Ovidiu Caiţa, Trupa Iosif Vulcan, Tetarul Regina Maria Oradea

Miercuri, numiţii Vicoveanu Răzvan şi Stanciu Alin, de profesie actori ai Trupei Iosif Vulcan, l-au legat de mâini şi de picioare, l-au închis într-o ladă şi l-au busculat în repetate rânduri pe nou-venitul Sabău Andrei, de profesie spiriduş. Ceea ce pare să fi fost un botez al scenei s-a întâmplat la Moara Răsărit, în „Seara de ajun”, premiera regizată de Ovidiu Caiţa. Cei trei, alături de Mihaela Gherdan, dezbat miracolul Crăciunului din perspectiva oamenilor neatinşi de magie, care şi-au pierdut puterea de a mai crede.

„Eşti un animal, Viskovitz”, regia Tudor Lucanu, Teatrul „Anton Pann” Râmnicu Vâlcea

În aceeaşi zi, „Eşti un animal, Viskovitz!” (de Alessandro Boffa, regia Tudor Lucanu) a entuziasmat publicul şi a luat o opţiune serioasă pentru premiul „Cel mai bun spectacol” ori, cel puţin, pentru „Cea mai bună regie”. Tinerii actori ai teatrului Anton Pann din Râmnicu Vâlcea au impresionat prin dezinvoltură într-un spectacol în care peşti, cintezoi, melci sau papagali râd de oameni înainte de apariţia lor şi îl pomenesc pe Dumnezeu încă de dinainte de a fi inventat. Spectacolul câştigător al ediţiei trecute, „În inima nopţii – Episodul Hamlet”, s-a jucat tot miercuri, pe scena mobilă, completând oferta compensatorie a Teatrului Regina Maria pentru ediţia din acest an.

„Emigranţii”, regia Tudor Lucanu, Teatrul Naţional Cluj-Napoca [foto Remus Toderici]

Joi, eram gata să adorm la „Viaţa ta în 65 de minute” (Teatrul de Nord Satu Mare, regia Ovidiu Caiţa). Plictiseală mare la o montare şcolărească, lentă, cu decupaje de „Tânăr şi neliniştit”. Un spectacol ca o maşină pe care trebuie să o împingi ca să pornească: a tuşit de câteva ori, a scos fum, dar tot n-a luat-o din loc. În schimb, pe „Emigranţii”, de la Naţionalul clujean, a scris cu majuscule „TEATRU”. Jucat cu publicul extrem de aproape, pe micuţa scenă a sălii Arcadia, spectacolul i-a scos la rampă pe excelenţii Matei Rotaru şi Tudor Lucanu (care a semnat şi regia), concentraţi perfect pe detalii şi impresionanţi în ansamblu.

„Îndrăgostiţii din Ancona”, regia Andrei Mihalache, Trupa Iosif Vulcan, Teatrul Regina Maria Oradea [foto Remus Toderici]

Seara de joi s-a terminat cu veselie pe scena mobilă, unde s-a jucat „Îndrăgostiţii din Ancona”, succesul pe care trupa Iosif Vulcan îl are în meniu de 4 ani. Marele atu al reprezentaţiei a fost revenirea Adelei Lazăr, în rolul Victoriţei, după doi ani de concediu de maternitate. Actorii s-au jucat din nou cu textul după pofta inimii şi le-au oferit o seară plină de râsete celor aproximativ 300 de spectatori.

„39 de trepte”, regia Gabriela Dumitru, Teatrul Mic Bucureşti [foto Remus Toderici]

Vineri, „39 de trepte”, un Hitchcock alert şi amuzant de la un capăt la altul, a făcut sală plină la Arcadia. Teatrul Mic din Bucureşti a dat o adevărată reprezentaţie de forţă, care a generat, pe lângă aplauze în picioare, şi nominalizarea Andreei Grămoşeanu la premiul pentru cea mai bună actriţă. Seara s-a încheiat în Crown Pub, unde orădenii Mirela şi Sebi Lupu, reuniţi în Teatrul Artemotion, au prezentat „Aplauze pentru Lena”, de Valentin Nicolau, regizată de Andrei Mihalache, care a avut premiera anul trecut.

„Omul din La Mancha”, regia Korcsmáros György, Trupa Iosif Vulcan, Teatrul Regina Maria Oradea

Festivalul de Teatru Scurt s-a încheiat duminică seara cu premiera „Omul din La Mancha”, spectacolul cu care trupa Iosif Vulcan ţinteşte inimile iubitorilor de musicaluri. Un spectacol care place din prima clipă, cu decoruri şi costume plăcute ochiului, în care Richard Balint crează un nou personaj memorabil, de amploarea lui Tevye din „Scripcarul pe Acoperiş”, dar cu posibilităţi reale de a se auto-depăşi. Regizorul maghiar Korcsmáros György a realizat un spectacol mai scurt decât „Scripcarul”, regizat tot de el, şi cu inserturi muzicale mai puţine decât în „Leonce şi Lena”. Singurele care pot pune anumite probleme sunt cântecele scrise într-o manieră mai clasică, şi care necesită o abordare vocală diferită. Una peste alta, „Omul din La Mancha” va fi, cel mai probabil, hitul noii stagiuni.

În acest festival scurt a existat ceva şi mai scurt: workshopul „Cum scriem pentru şi despre teatru”. Susţinut în trei zile de Raluca Sas-Marinescu, lector la Facultatea de Teatru şi Televiziune din Cluj-Napoca, workshop-ul a fost o gură de oxigen prielnică jurnaliştilor, oamenilor de teatru şi spectatorilor. Anul viitor ar trebui să se organizeze şi un seminar pe tema „Cum să aplaudăm la teatru”. Poate că, astfel, publicul orădean nu va mai aplauda în picioare toate spectacolele, fără discernământ, ci se va ridica doar la cele care merită. În caz contrar, s-ar putea să ne trezim cu aplauze în picioare şi în tramvai, când vatmanul opreşte în staţie, sau la cinema, după reclamele de la începutul filmului.

Deşi mai scurt, festivalul de teatru de anul acesta a avut de toate: spectacole excepţionale, bune şi mediocre, surprize plăcute, mici dezamăgiri, premiere, promisiuni, reluări şi reveniri. Iar cum în tot răul e şi un bine, durata mai mică a permis o concentrare mai atentă pe spectacole din partea publicului.
Pentru ca amputarea de anul ăsta să nu se mai repete şi în viitor, instituţia numită „Festival” va trebui să-şi trimită oamenii din timp la vânătoare de bani pentru buget şi la făcut lobby pentru Oradea. Căci aşteptatul de bani nu înseamnă nicidecum management cultural.

Lucian Cremeneanu

UP-DATE

Câştigătorii Festivalului de Teatru Scurt 2015:
Cea mai bună actriţă:
Oana Ştefănescu, pentru rolurile Soţia, Farah şi Vecina din spectacolul „Contra democraţiei” – Teatrul Odeon Bucureşti.
Cel mai bun actor:
Matei Rotaru, pentru rolul AA din spectacolul „Emigranţii” – Teatrul Naţional Cluj-Napoca.
Cea mai bună regie:
Tudor Lucanu, pentru regia spectacolelor „Eşti un animal, Viskovitz!”(Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea) şi „Emigranţii” (Teatrul Naţional Cluj-Napoca).
Cel mai bun spectacol:
„Eşti un animal, Viskovitz!”, de Alessandro Boffa (Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea).