La 3 ani de la precedentul turneu național, Loredana a luat din nou țara la pas. A străbătut-o dintr-un capăt în altul, de astă dată cu ”Sentimente”, un spectacol nou, lansat anul trecut, la Sala Palatului. În show-biz-ul românesc se știe că un spectacol care trece testul Sălii Palatului poate fi exportat și în restul țării.

Concertul din 21 Martie, de la Oradea, la care am asistat, a umplut sala teatrului cu oameni puși pe distracție, cu spectatori de TV, cu copiii care, de acum înainte, vor avea la ce să viseze cu ochii deschiși, dar și cu fani cum probabil nu știați că există.

Apropo de fani, am stat chiar lângă unul dintre cei mai înfocați, care, din pricina pasiunii extreme pentru Loredana, e luat peste picior de prieteni, ba chiar a fost considerat gay de către niște fete lângă care a oprit odată la semafor. E drept, mașinuța era mică și simpatică, îmbrăcămintea foarte îngrijită, iar ”Extravaganza” bubuia din boxe.

Pentru povestea asta, a câștigat la concursul organizat de cremeneanu.com două invitații la concert, oferite de managementul Loredanei (mulțumesc, Oana Ivănel), și vă jur că nimic nu-l putea face mai fericit.

Față de turneul ”Loredana Magic”, din 2014, ”Sentimente” mi s-a părut mai puțin orientat spre vizual și mai concentrat pe muzică. Scenografia nu a excelat, probabil și din cauza costurilor mari pentru un turneu (în condițiile în care prețul biletelor a rămas același, 100 de lei), dar showul de lumini și ecranul din fundal au fost suficiente pentru a impresiona plăcut ochiul.

Însă principalul ingredient livrat în cele 2 ore de spectacol a fost muzica, o surpriză continuă, de la un capăt la altul. Nu doar repertoriul a fost surprinzător (melodii pe care nu le știam, refrene de care uitasem, cântece pe care aș fi jurat că nu le voi auzi din gura Loredanei), ci, mai ales, reorchestrările muzicale ale hiturilor din discografia cântăreței sau a altora.

Nu știu cine este ”the creative genius” în Agurida Band, dar modul în care coafează cântecele este încântător pentru un iubitor de muzică. Pe tot parcursul serii am avut senzația că particip la un concurs de tip ”Recunoașteți melodia” – ”Nostalgia” a început cu tema din ”Mas Que Nada”, ”Te iubesc” a fost abordată în stil funk/country, iar noutatea ”Fugit din rai”, povestea unui flirt de două stopuri, după cum a definit-o Lore, a sunat ca un ska-folk foarte simpatic și catchy.

Din punct de vedere al repertoriului, aș asemăna-o pe Loredana cu o gazdă primitoare, în casa căreia, odată întrat, ești așezat la masă și îndopat cu toate cele, de la aperitive până la deserturi, indiferent dacă mai poți sau nu.

Așa s-ar putea explica varietatea poate prea mare de genuri muzicale din spectacol: noutăți proprii, cum ar fi ”Ziua de azi”, cântece de Joan Jett și Def Leppard (da, Loredana a cântat ”I love rock’n’roll” și ”Rocket” cu chitara electrică în mână), muzici de petrecere gen ”Constantine, Constantine” și ”Mărioară de la Gorj” (aceasta din urmă interpretată în ritm amețitor de ”Tutti Frutti”), geamparale și hore moldovenești, cântece de inimă albastră, melodii țigănești și indiene, duetul cu Skizzo Skillz ori canzoneta napoletană ”Funiculì, Funiculà” care a încheiat seara.

Niște salturi destul de abrupte, nu-i așa? Însă Loredana are talentul de a trece de la un gen la altul, dintr-o extremă în alta, fără ca acest lucru să deranjeze la ureche. Dorința de a oferi cât mai mult s-a simțit la fiecare respirație, iar cântările au fost exemplare.

Am pomenit mai sus de o parte dintre spectatori pe care i-am considerat spectatori de TV. Da, o parte din public mi s-a părut de televizor, adică static și lipsit de reacții, cu aceleași fețe imobile cu care urmăresc seara programele TV din fotoliu. Am simțit că Loredana și-ar fi dorit un public mai dinamic, mai reactiv, mai puțin comod în scaun, mai pus pe distracție, așa cum a fost pusă și ea.

Ar fi meritat cu prisosință un astfel de public, mai ales după cantitatea enormă de energie revărsată dinspre scenă și după înaltul nivel artistic al muzicienilor. În schimb, spectatorii au fost foarte receptivi la spectaculoasele ținute ale artistei (10 la număr) pe care le-au salutat prin ovații și aplauze la fiecare nouă apariție.

Apropo de dansatori, cei din spectacolul de la Oradea provin de la clubul orădean Exclusive Dance (antrenori Oana Veszi și Florin Culda). Dacă mai luăm în calcul că sunetistul turneului este tot orădean, la fel ca și creatorul ținutelor Loredanei, parcă avem de-a face cu o relație specială între Loredana și orășelul nostru simpatic.

Turneul Loredanei se încheie azi (22 martie), la Timișoara. Cel mai probabil va fi considerat un mare succes artistic, dar mi-ar plăcea să aflu că a fost și un succes financiar. Costurile unui turneu în România nu sunt mici, mai ales cu o echipă artistică de aproximativ 30 de persoane, cum are Loredana, la care se mai adaugă vreo 15 oameni din personalul tehnic. În aceste condiții, iată că 100 de lei, suma maximă ce se poate smulge pentru un bilet în provincie, nu pare deloc exagerată.

Mai presus de propria-i promovare, Loredana pare să pună umărul la ceva mult mai important, și anume la revitalizarea showbiz-ului românesc pe bilete. Treptat, oamenii din țară se vor reobișnui să vină la concerte pe bani și vor înțelege diferența dintre ceva gratuit și ceva pentru care plătesc. Meritul va fi al ei și al tuturor artiștilor români care, într-o lume a entertainmentului aproape gratuit, se încumetă să facă turnee pe cont propriu. Nu mulți, din păcate.

Lucian Cremeneanu