Cancun. Dramă, comedie sau farsă?

Etichete

, , , , , , , , , ,

Această prezentare necesită JavaScript.

Mai multe fotografii de la premieră [de Sebi Tonţ]

După interesul publicului, care a umplut sala Teatrului Regina Maria joi seară, „Cancun” pare să fi fost cea mai aşteptată premieră din această stagiune a trupei Iosif Vulcan. Lansarea în toiul Festivalului Internaţional de Teatru 2014 a amplificat atenţia şi aşteptările şi a creat o ambianţă mai specială decât într-un simplu debut de stagiune.

Cele patru personaje, jucate de Ioana Gajdo, Corina Cernea, Şerban Borda şi Petre Ghimbăşan, formează două cupluri aflate în vacanţă în Cancunul mexican, care se lovesc de nişte probleme greu de anticipat. Ştim ce înseamnă pentru oameni concediile exotice: soare, plajă, valuri, bună dispoziţie, culori vii, şampanie, mic dejun copios, cină romantică, muzică, dans, sex.

Dar ce se întâmplă atunci când mintea e cea care pleacă în vacanţă, adică o ia razna, fie şi temporar? Abia de la acest punct, piesa, construită în jurul personajului Reme, jucat de Ioana Gajdo, începe să tureze motoarele.

Continuă lectura

„În afara jocului”. Chiar total în afara jocului

Etichete

, , , , , , , ,

in-afara-jocului

Piesă înscrisă în concursul FITO 2014, Festivalul Internaţional de Teatru Oradea

Spectacolul „În afara jocului” m-a chinuit mai tare decât i-a chinuit semifinala Brazilia – Germania pe brazilieni. Am luat tot atâtea goluri în stomac, 7, şi aveam senzaţia că nu se va mai termina niciodată. Plus că am ieşit de pe teren înainte de final, terminat psihic.

În ciuda unei scenografii impresionante, făcută cu un mare efort logistic (piesa s-a mutat de la Sala Studio la Casa de Cultură a Municipiului, unde s-a montat o scenă imensă), spectacolul a pierdut la puncte pe toate celelalte planuri. Înghesuit între câteva rânduri de scaune mai apropiate decât într-un avion low-cost, privind printre două coafuri generoase, n-am avut altă opţiune decât să inventariez chestiile enervante.

Continuă lectura

Melaz, o promisiune

Etichete

, , , , ,

Melaz

Melaz & Friends, la Moszkva Cafe Oradea, 19 septembrie 2014

E plină lumea muzicii de voci bune. Voci spectaculoase, voci superbe, senzaţionale sau de-a dreptul incredibile, voci de zeci de mii de vizualizări pe YouTube, voci care întorc scaune pe care stau alte voci. De când au explodat show-urile de talente, găseşti o voce bună pe fiecare stradă sau scară de bloc. Dar multe dintre aceste voci cad destul de iute în păcatul auto-suficienţei. Sub efectul parşivului drog al notorietăţii de moment, îşi colecţionează laudele, se opresc din dezvoltare, apoi se ofilesc şi se sting.

Din fericire pentru ea, orădeanca Melaz (Mihaela Simai, pe numele real) este o voce bună, dar nu senzaţională. Şi înainte să sară prietenii şi fanii cu topoarele pe mine, am să mă explic. Ca femeie cu atitudine de anti-divă, care nu se mişcă lasciv prin platouri TV, şi care nu a câştigat un concurs gen Vocea României, Melaz are ceva în plus care o împinge pe scenă: scrie muzică! Compune melodii! Iar asta face diferenţa între voci şi muzicieni. Melaz s-a apropiat de muzică treptat, mânată de instinctul de a scrie versuri, din dragul de a le cânta, nicidecum din dorinţa de a apărea în concursuri care folosesc muzica doar ca pretext.

Continuă lectura

Tartuffe sau Impostorul, cronică în versuri [FITO 2014]

Etichete

, ,

Lume, lume! Premieră mondială! Prima cronică de teatru în versuri! Pentru că spectacolul Teatrului Metropolis „Tartuffe sau Impostorul”, spectacol invitat în Festivalul Internaţional de Teatru Oradea 2014, s-a jucat în rime, m-am gândit să scriu şi cronica la fel.

tartuffe-sau-impostorul-44

George Costin şi Nicoleta Hâncu în „Tartuffe sau Impostorul”  [foto partyoradea.ro] Click pe poză pentru galerie foto]

 Seara a treia de FITO
Surpriza ne-a pregătit-o.
Când Teatrul Metropolis,
Teatru fain şi cu dichis,
Veni de la Bucureşti,
Cu o piesă ca-n poveşti
Dacă nu greşesc, mon cher,
De Jean-Baptiste Molière.

Continuă lectura

Maria Tănase reloaded („Hai iu iu, nu Hey you you” la FITO 2014)

Etichete

, , , , , , , , , ,

IMG_9605

Un concert cu iz de teatru? Un spectacol cu sound de club? O operă post-folclor cu dedicaţie? „Hai iu iu nu hey you you” a fost câte puţin din toate. Şi a fost bine!

Ieri, după prânz, în sala mare a teatrului se auzeau nişte bubuituri nefireşti. Am intrat tiptil. Se întâmpla o probă de sunet ca preludiu al unei repetiţii. Într-o parte a scenei, în faţa unui pupitru de DJ, un tip cu barbă făcea să tremure candelabrele. Dacă aş fi ştiut atunci că e Vlaicu Golcea, cel care a semnat şi muzica excelentului spectacol „Life Sequences Profile” din prima zi a festivalului, aş fi urcat pe scenă să-l felicit. Dar n-am ştiut. Am aflat abia seara, când am intrat la spectacol.

Fotografii de Remus Toderici (partyoradea.ro)

Continuă lectura

Life Sequences Profile, premiera

Etichete

, , , , , , , , , , , , , , ,

Deschiderea FITO 2014

Pentru că e a douăzecea ediţie a Festivalului de Teatru Scurt, de la care a pornit Festivalul Internaţional de Teatru Oradea (FITO), directorul Teatrului Regina Maria, Daniel Vulcu, a deschis o sticlă de şampanie pe scenă. Pe lângă Eugen Ţugulea, fost director al teatrului, Vetuţa Pop, fostul secretar literar şi o doamnă blondă de la sponsorul Raiffeisen Bank, au fost invitaţi şi câţiva dintre spectatori. Căci teatru fără spectatori nu se poate, după cum s-a spus de pe scenă.

Iar cum spectatorii erau timizi, Vulcu a făcut o tombolă ad-hoc: „Cine stă pe rândul XIV, locul 3?” De pe rândul XIV, locul 5 am ratat la mustaţă şansa enormă de a bea pe scenă în faţa câtorva somităţi din lumea teatrului românesc aflate în sală. Alţii au fost mai norocoşi. S-a cântat şi „La mulţi ani”, cu Rin Tripa de la balcon pe post de „cor al Filarmonicii”, vorba lui Vulcu. Între timp, mă rugam să nu apară şi un tort, nu de alta, dar venisem fără cadou. Miraculos, ruga mi-a fost ascultată. S-au golit paharele, s-a prezentat juriului şi apoi s-a făcut beznă pentru piesa de deschidere a festivalului.

Continuă lectura

Cronica unei reveniri

În 2006, în timpul unui meci de fotbal, m-am îmbolnăvit de fractură de piramidă nazală şi mi-am organizat gala de retragere din sportul rege. Aseară m-am reîntors! Încă nu sunt sigur că mesajul de convocare nu mi-a fost trimis din greşeală, dar important este că m-am dus şi, mai mult, am prins prima echipă.

Din postura de rezervă de lux, care a lustruit banca vreme de 8 ani, a trebuit să înlocuiesc un jucător care s-a accidentat în urmă cu o săptămână la berile de după meci şi a intrat cu bicicleta într-un stâlp.

Citeşte mai departe