Urc în tren la București. În compartiment, doi băieți, după grai din Maramureș, după port din Texas, se întorc și ei acasă. Unul nu are bilet aici, stă doar la discuții cu colegul. Îmi las rucsacul, haina și cele două sticle de apă plată și ies pe peron să mai fac puțină mișcare înainte de cele 13 ore de înțepeneală.

Când mă întorc, celălalt, maramureșeanul numărul doi, să-i zicem, e mutat deja în compartimentul lui. Pe banchetă doar o sticlă de apă. Aprind lanterna și o caut pe cealaltă prin laterale, pe dedesub. Mă ajută și maramureșeanul numărul 1. Nimic.

Continuă lectura →