Emeric Imre e un folkist aflat, poate pe nedrept, în linia a doua a folkului românesc. Lipsit de expunerea unor Şeicaru, Olăraşu sau Sterian, clujeanul a preferat confortul diviziei B, de unde a scris până acum 280 de cântece, după declaraţiile sale. Ceea ce îl deosebeşte însă de ceilalţi oameni cu chitare este dragostea sinceră de poezie. Pentru el poeţii sunt poeţi, nu textieri, iar poeziile sunt poezii, nu doar texte de cântece. Emerich Imre a făcut parte din „boema clujeană a anilor ’80”, un celebru grup de prieteni poeţi, scriitori şi muzicieni (printre care se afla şi poetul orădean Emil Neşiu). A fost făcut parte din Cenaclul Flacăra şi este unul dintre artiştii care au continuat colaborarea cu cenaclul după 1990.

Emeric Imre

Emeric Imre şi-a susţinut spectacolul „Nebunul de alb” sâmbătă, 20 aprilie, la Hotelul Ramada din Oradea. Concertul, pus la cale de promotorul independent Lucia Bochiş, a adunat aproximativ 80 de spectatori – fani şi prieteni ai artistului, simpli melomani sau oameni ieşiţi sâmbătă seara în oraş. Un public poate un pic cam zgomotos pentru un concert folk, dar per ansamblu, atmosfera a fost agreabilă. Cel mai grozav a fost că gazdele de la Hotel Ramada au reuşit separarea fumătorilor de nefumători, fără să afecteze în vreun fel audiţia sau vizibilitatea. Admirabil!

Pentru un om care se foloseşte doar de chitară şi voce şi care a compus atât de multe cântece, Emeric Imre are un repertoriu foarte vast, fără urme de monotonie muzicală. Între cele 27 de cântece pe care le-a interpretat sâmbătă seara s-au auzit cuvinte scrise de Ion Minulescu, Nikita Stănescu, George Topârceanu, Dorin Tudoran şi, fireşte, Adrian Păunescu, marea dragoste poetică a folkistului. N-au lipsit nici cântece pe versuri scrise de Emeric Imre însuşi – „Gara”, „Ramuri de lumină”, „Mult prea mult”, Dincolo”.

Continuă lectura →