Etichete

, ,

La rugămintea prietenului meu Lulu şi în calitate de cititor si fan al blogului domniei sale (sau al lui Didi?), am scris cu plăcere câteva rânduri despre concertul de la Cluj al uneia din trupele mele favorite. Thanx man!

Călin Sabău

Călin Sabău

După ce Sibiul, Braşovul, Bistriţa sau Târgu-Mureş, ca să mă refer doar la oraşele transilvănene, au avut privilegiul de a găzdui nume grele ale rockului mondial, a venit şi momentul ca inima Transilvaniei să primească vizita celei mai mari formaţii heavy metal din lume, în opinia mea. Iron Maiden a cântat la Cluj, chiar în sfânta zi de Adormirea Maicii Domnului – 15 august.

Alături de soţia mea, Ramona şi de un bun prieten, am pornit de dimineaţă către templul Ardealului. Am ajuns pe la orele prânzului şi am luat un prim contact cu locaţia unde urma să aibă loc marele eveniment – parcarea mall-ului clujean Polus Center. Locul era deja înţesat de celebrele tricouri negre, majoritatea purtând logo-ul celebrei trupe britanice. Pentru a ieşi din tiparul zilei, eu am purtat un tricou cu cea mai mare trupă rock românească, Celelalte Cuvinte (Lulu ştie de ce).

Ne-a rămas timp să dăm o tură prin Cluj, oraşul meu de suflet. Cohorte de rockeri invadaseră pieţele, străzile, barurile, restaurantele, creând o atmosferă foarte frumoasă. Ne-am întors la locul concertului la ora 16, când ni s-a spus că vom avea acces în perimetrul concertului. Din păcate, accesul s-a permis după ora 17 şi s-a făcut destul de anevoios, deşi existau mai multe puncte de acces. Aceasta a fost cam singura bilă neagră pe care am acordat-o organizatorilor, în rest totul a fost OK.

Recitalul Cargo a început puţin după ora 19 şi a cuprins unele din cele mai cunoscute hit-uri: Ziua Vrăjitoarelor, Anarhia, Doi paşi în urma ta, Călare pe motoare, Aproape de voi, Batacanda, Nu pot trăi fără tine şi nelipsita Dacă ploaia s-ar opri. Publicul a reacţionat generos, cântând împreună cu trupa timişoreană toate piesele. Cargo ne-a demonstrat încă o dată că e o trupă grea a rockului românesc, făcându-şi treaba excelent şi fiind răsplătită pe măsură de către asistenţă.

Apropo de public, au fost probabil peste 25.000 de oameni, veniţi din toate colţurile ţării şi lumii, alături de români aflându-se unguri, austrieci, nemţi, sârbi, englezi. Chiar lângă noi au stat doi catalani veniţi tocmai din Barcelona pentru a-şi vedea idolii. Cu tot puhoiul de mulţime, nu am văzut să fie vreun incident. Totul s-a desfăşurat în limita bunului simţ, lucru ce caracterizează, de fapt, publicul ascultător de rock. În public l-am văzut pe Paul Opriş, de la excelenta trupă clujeană Godmode, dar şi pe Leonard Muha de la Cassa Loco.

Pe măsură ce momentul apariţiei celor de la Iron Maiden se apropia, nerăbdarea publicului creştea. Aşteptările tuturor s-au risipit la ora 20.45, când din boxe au răsunat câteva acorduri ale piesei Transylvania, urmate de o piesă simfonică (Mars, The Bringer of War de Gustav Holst, compozitor englez). Apoi pe scenă şi-au făcut apariţia Bruce, Steve, Adrian, David, Janick si Nicko, cu prima piesă – The Wicker Man!

Scenografia spectacolui a cuprins un decor futurist de navă spaţială, cu beculeţe aprinse şi două turnuri, care încadrau tobele lui Nicko, şi un cer înstelat, în spatele formaţiei, absolut fascinant. Totul a fost în ton cu conceptul noului album The final frontier. În funcţie de piesa cântată, decorul din spatele formaţiei se schimba mereu. Nu a lipsit nici pasarela de deasupra tobelor, unde spiriduşul Bruce a alergat continuu, cu o energie incredibilă.

Trupa a prezentat în concert şi primul single de pe noul album, El Dorado, piesă deja cunoscută de majoritatea celor prezenţi. În timpul piesei Iron Maiden şi-a făcut apariţia şi celebrul Eddie the Head sau Edward the Great. Mascota trupei a luat înfăţişarea unui alien fioros care s-a răfuit cu Janisk, luând apoi şi el o chitară. Pe durata piesei The Number of the Beast, trupa a fost asistată dintr-un colţ al scenei chiar de The Beast, cu coarne mari şi ochi roşii. La piesa Brave New World am remarcat sclipirile luminoase din privirea lui Eddie aţintită deasupra Londrei. Piesa Blood Brothers i-a fost dedicată de Bruce marelui dispărut Ronnie James Dio.

Ceea ce n-am fi vrut să se întâmple s-a produs pe la ora 22.30, adică the end of the show. Ca o trupă riguroasă şi profesionistă, Maiden s-au ţinut strict de setlist-ul întregului turneu The Final Frontier Tour, care a cuprins piesele

  1. The Wicker Man
  2. Ghost of the Navigator
  3. Wrathchild
  4. El Dorado
  5. Dance of  Death
  6. The Reincarnation of Benjamin Breeg
  7. These Colours Don t Run
  8. Blood Brothers
  9. Wildest Dreams
  10. No More Lies
  11. Brave New World
  12. Fear of the Dark
  13. Iron Maiden
  14. The Number of the Beast
  15. Hallowed Be Thy Name
  16. Running Free

Îi mai văzusem pe Maiden exact acum 10 ani la Budapesta, în turneul Brave New World, dar n-am sesizat nici o diferenţă în ceea ce priveşte plăcerea de a cânta şi energia formaţiei. Cu fiii rătăcitori Dickinson şi Smith reveniţi în anul 2000 la matcă, Iron Maiden este o maşinărie metal care funcţionează perfect. Este asemenea vinului, care, cu cât este mai vechi, este şi mai bun. Veţi avea o surpriză la audierea noului album. Veţi constata că Harris&Co nu şi-au pierdut puterea de a crea hituri şi reuşesc să se reinventeze mereu, în ciuda trecerii atâtor ani din 1980, când ieşea la lumină albumul self-titled.

Up the Irons !!!

Călin Sabău

Anunțuri