Arhive autor: Lucian Cremeneanu

Vulcu, dragostea şi variaţia

19 Joi iun. 2014

Posted by in Cronici teatru, Editoriale Bihoreanul

≈ Scrie un comentariu

Etichete

, , , , , , , , , , ,

Dragoste, in 4 tablouri

Într-o relaţie extraconjugală nu se află doar două persoane, un el şi o ea, ci şi ceilalţi, înşelaţii de acasă. Iar pe măsură ce intră şi ei în poveste, drama se extinde ca o eczemă de neoprit. Deşi numărul 4 duce cu gândul la o formă cu unghiuri, piesa de teatru „Dragoste, în patru tablouri” nu mi-a lăsat imaginea unui pătrat, ci mai degrabă a unui cerc. Un cerc vicios în care se produce o dramă circulară, cu poveşti întrepătrunse surprinzător şi vulcanic.

Cum totul se învârte în jurul sexului frumos, piesa elveţianului Lukas Bärfuss e dusă în spate de poveştile a două femei. Daniel Vulcu, aici în postură de regizor, a mers pe mâna tinerilor. Evelyn, a cărei fragilitate e construită cu duioşie de Georgia Căprărin, este o femeie atât de nesigură şi disperată încât ajunge să-l curteze pe valetul hotelului în care comite amantlâcul cu doctoraşul ei secret. Tot ea furnizează şi una din cele mai provocatoare, dar şi decente în acelaşi timp, scene de nuditate jucate la Oradea.

Citeşte mai departe

Unde-i legea lui Murphy, nu-i tocmeală

10 Marți iun. 2014

Posted by in Cronici teatru, Editoriale Bihoreanul

≈ Scrie un comentariu

Etichete

, ,

Serban Borda

Cât timp poţi ţine un grup de oameni cu atenţia trează citindu-le dintr-o carte despre Legile lui Murphy? Cinci minute? Şase? Hai să zicem maxim zece. După care vor începe să se foiască în scaun, să-şi butoneze telefoanele, să caşte sau să chicotească din complezenţă. În „Legea lui Murphy„, un show pe cont propriu, actorul orădean Şerban Borda a reuşit mult mai mult. A ţinut publicul în priză o oră întreagă folosind doar două ingrediente: pe Murphy şi pe el însuşi.

Articol complet

Filarmonica din Hollywood

04 Miercuri iun. 2014

Posted by in Cronici concerte, Editoriale Bihoreanul

≈ Scrie un comentariu

Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Shinya Ozaki

Închipuie-ţi că într-o oră şi jumătate se întâmplă toate trăsnăile lumii: un puşti deschide uşa unui dulap şi se trezeşte într-o lume complet străină; o primată uriaşă scapă liberă într-un oraş şi îi îngrozeşte pe locuitori; dinozauri reînviaţi se apucă să haplească oameni la cină; milioane de evrei sunt deportaţi şi exterminaţi; un nebun bagă o întreagă metropolă în colaps, o navă spaţială zboară creanga prin galaxii, iar un extraterestru mic, cu ochi mari, face nişte copii să zboare cu bicicleta.

Ce te faci?

Păi închizi ochii şi transformi toate grozăviile de mai sus în imagini de film. Iar dacă orchestra simfonică îţi cântă temele muzicale potrivite la ureche, îţi este şi mai uşor. Melomanii şi cinefilii s-au întâlnit joi (29 mai) în sala Filarmonicii orădene pentru o super-ofertă: 12 filme la preţ de unul. A fost un concert cu muzică din filme, unul uşor, de final de stagiune, cu muzicieni îmbrăcaţi în civil, ca la flash mob şi cu mult public tânăr.

Citeşte mai departe

Jazz de la Primărie (Mircea Tiberian la Oradea)

29 Joi mai 2014

Posted by in Cronici concerte

≈ Scrie un comentariu

Etichete

, , , , , , ,

 

Tiberian Oradea 5

Pentru a contracara eticheta de „duşman al culturii” ce i-a fost aplicată în ultimul timp, Primăria a dat o comandă fermă: jazz! Şi s-a făcut jazz! A fost chemat Mircea Tiberian într-un concert cu intrarea liberă, ocazie perfectă pentru a testa limitele culturale ale oraşului. Doar 350 de persoane (0,17 % din orădeni) au venit miercuri, 21 mai, la Filarmonică, să-l asculte pe unul din cei mai celebri jazmani români. Împărţind onorariul artiştilor la audienţă, rezultă că pentru fiecare dintre spectatori Primăria a plătit 23 de lei. Eu, unul, mulţumesc pentru cadou.

Concertul a început într-o nefericită ciorbă de lumini: soare puternic prin ferestre, plus nepotrivitele reflectoare laterale, plus lumini albastre proiectate neinspirat pe background vişiniu. Dar intrarea celor trei muzicieni a deturnat atenţia. Hotărât parcă să-şi răzbune absenţa îndelungată din Oradea, Mircea Tiberian a început cu „The Storyteller”, o piesă de 13 minute prezentată în premieră absolută. Au urmat „The walls in our minds”, „Clasa muncitoare merge în paradis”, „Rwanda” şi, preferata mea, „Early Morning”.

Citeşte mai departe

Prietena mea Godzilla

27 Marți mai 2014

Posted by in Cronici filme

≈ 3 comentarii

Etichete

, , , , , , ,

 

Godzilla

Relaţia mea cu Godzilla este una mai specială. Când a apărut filmul cu Matthew Broderick, în 1998, am fost să-l văd la Cinematograful Transilvania din Oradea (lângă Agenţia Tarom, pentru cei născuţi după închiderea sa). Am stat la balcon, singur pe o canapea, ca un nabab, cu picioarele întinse pe măsuţa din faţă, am molfăit un corn cu Cola şi, fatalitate, pe la jumătatea filmului am adormit. Când m-am trezit, Godzila era aproape răpusă.

După vreo doi ani, filmul s-a dat la tv. Eram acasă, întins în pat (greşeală gravă), pregătit să aflu toată povestea. Cam pe la acelaşi moment în care adormisem prima dată, moş Ene mi-a făcut-o din nou şi m-am ales iarăşi cu un blank de câteva zeci de minute. A treia vizionare, tot la tv, a fost un pic mai norocoasă. Am ratat începutul, dar am putut asambla puzzle-ul şi, astfel, după doar câţiva ani, mi-a ieşit filmul complet.

Citeşte până la capăt

Adio, Stage!

21 Miercuri mai 2014

Posted by in Editoriale Bihoreanul

≈ 3 comentarii

Etichete

, , , , , , , , , , , ,

Sebi Lupu & Richard Balint

1000 de motive să te omor, cu Sebastian Lupu şi Richard Balint (foto Facebook)

Stage Muzeu s-a închis! De luni, 19 mai, un strat gros de praf se va aşeza peste mica pivniţă culturală care în ultimii doi ani a fost casa Teatrului Artemotion. Soţii Sebi şi Mirela Lupu plănuiau să facă anunţul public duminică seara, imediat după piesa „Cerere în căsătorie fără Cehov”, pe care trebuiau să o joace împreună. Dar furtuna de joi a inundat localul, anulând ultimele două spectacole planificate. „Aşa a vrut Dumnezeu”, a oftat Sebi după ce a terminat de scos apa.

Considerat ba frivol de către conservatori, ba super cool de către alţii, teatrul de pub a început să vieţuiască timid în Oradea pe la sfârşitul anilor 2000. Mai toate cluburile au încercat cel puţin o dată să atragă publicul cu un spectacol jucat în unul, două, maxim trei personaje. Unele au transformat asta în obicei, Escape şi Old Mill fiind printre cele mai active. Acolo au jucat cei de la Artemotion timp de aproape doi ani, până în aprilie 2012, când s-au mutat la „casa lor”, în fostul local La Masca. Aşa a apărut Stage Muzeu.

Citeşte mai departe!

La un bab gulyás cu Byron

18 Duminică mai 2014

Posted by in Cronici concerte

≈ Un comentariu

Etichete

, , , , , , , , ,

Unchiul meu Mişu (odihnească-se în pace!) avea o vorbă preferată pentru lauda unui bărbat. Nu-i spunea mare domn, gentleman sau nu-mai-ştiu-cum. Îl cataloga simplu „lord”. Era complimentul suprem, o însumare de calităţi imbatabile pentru un mascul.

Byron1

Dan Byron a fost un lord, vineri seară, la concertul din „magazia de muzică” Green Pub. Deşi trupa care îi poartă numele este în turneu pentru promovarea noului album „Melancolic”, Dan a zis aşa la microfon: „Pentru că nu am fost de mult timp la Oradea, o să vă cântăm şi multe altele”. Şi astfel s-a născut un setlist generos, prietenos, pe gustul fanilor, care a cumulat hiturile trupei, a punctat higlight-urile noului material şi a plătit tribut altor nume din muzica românească pe care Byron le respectă (Timpuri Noi, Celelalte Cuvinte, Ada Milea, Alexandru Andrieş).

Galerie foto

Citeşte mai departe