Se împlinesc azi, 29 iulie 2012, 19 ani de la prima emisie a Radio Sonvest Oradea, de numele căruia mi-am legat şi eu destinul pentru vreo 5 ani.

Anii de pionierat ai radioului pivat din România au fost fantastici. La Sonvest, libertatea la microfon era totală, entuziasmul realizatorilor era maxim (scădea puţin doar în ziua de salariu), reacţia ascultătorilor era excepţională, pofta de muzică imensă, iar audienţa de peste 80% pare astăzi de domeniul incredibilului.

Ca în orice redacţie media, viaţa în spatele microfoanelor închise era la fel de fascinantă ca cea „on air”. De cîte ori ne întîlnim cu foştii colegi, povestim ore în şir şi rîdem de toate trăznăile pe care le făceam. Una din întîmpările mele favorite devine azi, de ziua radioului, publică.

Aici Radio Sonvest Oradea. La microfon Lulu Cremeneanu.

Eram de serviciu într-o noapte, prin ’95-’96, împreună cu Mircea Costea, la tehnic, şi cu L, o simpatică domnişoară, aflată în probe pentru angajare. O adolescentă cu ochi incredibil de albaştri şi un păr blond, ondulat, care încadra o faţă de sfîntă, radiind a bunătate şi puritate. L iubea Radio Sonvest ca pe propria familie şi îşi dorea să ne fie colegă mai mult decît orice.

Era cam ora 2, terminasem emisiunea, iar pe post curgea muzică fără publicitate. Trebăluiam la turnul de deckuri din emisie, căutînd ceva melodii, Mircea veghea leneş mixerul, iar L era în camera microfoanelor, fresh ca după un somn de 8 ore, păzind telefoanele. La un moment dat, Mircea s-a ridicat să meargă la toaletă. O idee necurată mi-a venit pe loc. I-am spus să sune în studio de pe telefonul interior din secretariat, să spună că e de la Gara CFR şi să anunţe că a avut loc un groaznic accident ferovoar, soldat cu 30 de morţi şi 120 de răniţi. Am hăhăit amîndoi reţinut, diavoleşte, ca două personaje negative din desene animate şi a ieşit.

Citeşte mai departe