De ce eu? (cronică din rândul întâi)

Etichete

, , , , , , ,

Emilian Oprea in De ce eu (directed by Tudor Giurgiu)_1

Filmul lui Tudor Giurgiu este unul din cele mai serioase şi bine închegate filme realizate în ultimii ani în România. Are o poveste solidă, e grav, sobru, aproape întunecat, până la limita depresiei. Are un ritm optim, cu partituri individuale echilibrate şi zvâcniri bine controlate. E şi sensibil, şi delicat acolo unde trebuie, dar şi plin de fum înecăcios. Coloana sonoră cuprinde un soundtrack de excepţie, în care fiecare cântec a fost inserat cu minuţiozitate de bijutier exact unde trebuia.

Continuă lectura

Napoleon era… fată mare

Etichete

, , , , , , , , , , , , , ,

Napoleon 9

Napoleon era… fată” este o comedie mai distractivă decât o dramă, dar mai puţin amuzantă decât alte comedii montate la Teatrul Regina Maria. Recunosc, aşteptările mele de la text au fost mult mai mari, ştiind că autorul este american. Dar, e drept, nu toţi scenariştii din America scriu pentru Broadway. Plus că scenariul a mai trecut şi printr-un proces de adaptare în limba română.

Plecat de la o minciună minusculă şi inutilă (soţia îi ascunde soţului că a luat micul dejun cu cel mai bun prieten de familie), textul se rostogoleşte la vale ca un bolovan care rupe totul în cale, de nu mai ştii unde se va opri. Umorul de conversaţie este destul de răspândit pe parcursul întregului spectacol, deşi, în câteva momente, dialogurile par uşor plictisitoare.

Continuă lectura

De ce eu? De ce la Oradea?

Etichete

, , , , , , , , , ,

De ce eu

În 2002, la un an după ce i se promisese că va plăti pentru arestarea unui fiu de prefect, implicat în contrabandă cu produse petroliere, procurorul Alexandru Lele a aflat că va face obiectul unei percheziţii la domiciliu. Simţind că în timpul acesteia s-ar putea întâmpla lucruri necurate, prin care sistemul să-l înfunde mai târziu, şi-a chemat în ajutor un prieten, pe atunci redactor-şef la TVS Oradea.

Acesta a venit însoţit de un cameraman echipat cu un Sony DV270 cu bateria pe jumătate descărcată. În ciuda presiunilor şi ameninţărilor, cei doi au continuat să filmeze. Aşa au apărut acele imagini arhi-cunoscute şi ultra-difuzate. Numele celor doi sunt Florin Ardelean şi Nyulas Sandor.

Continuă lectura

De ce eu? – fotografii de la filmări

Etichete

, , , , ,

Această prezentare necesită JavaScript.

Filmul „De ce eu?” al lui Tudor Giurgiu va avea premiera cu public în România la Oradea!

Două proiecţii vor avea loc marţi, 24 februarie (de la 19:00 la Filarmonică, iar de la 20:00 la Cinema Palace din Lotus Center).

Filmul intră in cinematografe din 27 februarie.

Urmăriţi o selecţie de fotografii din timpul filmărilor.

Cele două feţe ale teatrului

Etichete

, , , , , , , , , , ,

IMG_20150211_220655

Jucat miercuri, în Zilele Iubirii – o serie de spectacole dedicate Triadei Groazei* – spectacolul „Îndrăgostiţii din Ancona” a făcut sală plină. S-a simţit că publicul şi actorii s-au bucurat deopotrivă de reluarea lui. Spectacolul nu s-a mai jucat de aproape doi ani, de când actriţa Adela Lazăr a intrat în concediu de maternitate. Ultima dată când a interpretat-o pe Victoriţa, moldoveanca venită să-şi caute norocul în Ancona, Adela era însărcinată în 4 luni. Pentru a o înlocui miercuri seara, a fost adusă actriţa Alina Negrău, de la Teatrul de Nord Satu Mare.

Încă de la începutul pseudo-improvizat, ca de obicei, s-a râs ca la… teatru. Actorii nu doar au jucat textul, ci s-au şi jucat din plin cu el. L-au împănat cu scheciuri din filme, cu aluzii la evenimente recente (degetul peste nas à la Udrea a cutremurat sala de râsete), au improvizat replici, au reluat scene, au discutat cu sufleorul şi cu personalul tehnic. Toate acestea au transformat „Îndrăgostiţii din Ancona” într-un stand-up comedy colectiv. Schimbarea mesei de cafenea cu una minusculă, pentru copii, a îmbogăţit show-ul cu câteva gaguri, dintre care amintesc doar înfruntarea de skanderberg, jucată din poziţia culcat pe burtă. Continuă lectura

Mai bine gay decât Gray!

Etichete

, , , ,

50 shades of Gray

De parcă nu există suficientă birocraţie în lumea asta, 50 Shades Of Gray lansează şi moda sexului pe contract scris: „Eu îţi fac asta şi ailaltă, tu taci şi te supui, iar în schimb primeşti o maşină şi te duc cu elicopterul.” „Şi dacă nu vreau?” „Atunci te pedepsesc.” „Da’ de ce?” „Numa’ ca să-ţi fac plăcere.”

Filmul nu e atât de prost pe cât mă temeam, dar nici remarcabil la vreun capitol. Marea lui calitate este că e un film prost fără ostentaţie, plictisitor şi superficial la capitolul poveste şi personaje, cu regia suficient de bună pentru o notă de trecere a unui film-proiect la facultatea de cinematografie.

Continuă lectura

Kempes, o nouă renaştere

Etichete

, , , , , , , , ,

Abyss-31012015-GI-23

Galerie foto de la concert

În rockul românesc, vocea lui Ovidiu Ioncu, Kempes de la Cargo, cum îl ştie toată lumea, este la fel de iubită ca a iconicului Cristi Minculescu. Ca o coincidenţă, amândoi au plecat din grupurile care i-au consacrat (şi pe care le-au conscrat) după probleme grave de sănătate. În 1995, Kempes a avut un accident de motocicletă ce l-a ţinut o bună perioadă departe de scenă, iar după ce a revenit, relaţiile cu colegii au început să scârţâie. Din păcate, nu toate trupele funcţionează pe baza dictonului „împreună la bine şi la rău”. O excepţie fericită este cazul Holograf, unde prietenia dintre membri a fost mai puternică decât problemele cu vocea ale lui Dan Bittman. Dar să revenim la rock… 🙂

CiteŞte mai departe