Dan Andrei Aldea, reîntoarcerea

Etichete

, , , , , , , , ,

Dan+Andrei+Aldea+aldea

O veste neaşteptată a străbătut internetul săptămâna trecută: Dan Andrei Aldea, muzicianul care a plecat din România în 1981, lăsând în urmă o legendă neterminată, va cânta din nou în ţară!

Spre deosebire de alţi plecaţi, care au preferat să se întoarcă triumfal şi să-şi îngroape legendele, Aldea a lăsat-o pe a lui să crească. Primul său concert în ultimii 33 de ani pe pământ românesc va avea loc la Oradea, în Festivalul Toamna Orădeană. Dan Andrei Aldea va fi invitatul special al grupului Pasărea Colibri pe scena Filarmonicii, într-o seară-eveniment pentru muzica românească. Mi-am ros unghiile vreme de două luni încercând să păstrez secretul despre care ştiam de la iniţiatorul evenimentului, impresarul Florin Budeu. Aşadar, Dan Andrei Aldea din nou în România!

Dar de ce acum şi de ce în Oradea? Iată povestea.

Citeşte mai departe

Aurel Tămaş şi Axl Rose

Etichete

, , , , , , , , ,

 

Aurel Tamas

Anunţat pentru orele 18, concertul lui Aurel Tămaş, de vineri, de la Era Park, nu începuse nici la 18:30 când am intrat în generosul spaţiu de sub cupolă. Moderatorul tocmai anunţa că artistul este prins în trafic pe drumul Cluj – Oradea şi că mai întârzie vreo 20 de minute. Aşa că a trebuit să înfrunt un val de oameni care dădeau să iasă bolborosind nemulţumiţi şi considerând baliverne cele 20 de minute pomenite. Dar oamenii nu erau suficient de revoltaţi încât să plece acasă. S-au oprit afară, pentru un mititel şi o bere, la târgul agricol organizat pentru a şasea oară în parcarea complexul comercial.

Citeşte mai departe!

Cronică de repetiţie

Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

 

Repetitie in parc

În Parcul Nicolae Bălcescu a răsărit o scenă metalică gigantică. E argintie, sclipitoare şi cu acoperiş alb. La 10 metri de ea, un tobogan gonflabil roşu, mare şi el. În ambele locuri se joacă, dar nu în acelaşi fel. În vreme ce pe tobogan se caţără copii fericiţi de iluzia unui derdeluş în miez de vară, pe scenă 15 actori de la Teatrul Regina Maria pregătesc joaca din toamnă. Pe podeaua de sub monstrul metalic e un podium şi o mini-piramidă din scaune de lemn. În acest decor se naşte, în văzul lumii, o piesă de teatru.

Emil Sauciuc îşi încălzeşte degetele la o maşină de scris aflată pe o măsuţă cu rotile. Ion Ruscuţ împinge măsuţa de jur împrejurul scenei. Celălalt Ion, Abrudan, cară o ladă de plastic plină pe jumătate cu apă. Cocoţaţi pe piramida de scaune, soţii Lupu schimbă câteva replici. Pe o băncuţă, într-un tricou cu Iron Maiden, Richard Balint butonează un telefon fără butoane. Aparent detaşat, Alin Stanciu e întins pe o schelă la 3 metri de pământ, ca un zilier ce fură câteva clipe de odihnă. „Unde e Ionescu?”, întreabă regizorul. „L-am sunat, ajunge în 3 minute!”

Citeşte mai departe

Filme în aer liber (TIFF şi NexT la Oradea)

Etichete

, , , , ,

TIFF Oradea

În micul nostru deşert cultural de august au poposit săptămâna trecută două caravane. Ambele cu filme, ambele în aer liber. Prima a fost Caravana Festivalului Internaţional NexT, cu două seri de scurtmetraje, iar a doua a oprit Caravana TIFF, care a programat trei filme de lungmetraj în trei seri de weekend. Amândouă au campat în acelaşi loc, lângă statuia Ostaşului Român, păzite (cu spatele, ce-i drept) de cel mai mare şi mai tare soldat din Oradea.

Ideea de film sub cerul înstelat ne place, s-a văzut după numărul mare de spectatori. E drept, proiecţiile au fost gratuite, însă chiar cu bilete, cred că s-ar fi adunat destul de multă lume. Cei mai mulţi au venit din drag de filme; s-a vizionat cu atenţie şi puţini au plecat înainte de final. A mai contat în ecuaţie şi nostalgia Teatrului de Vară, senzaţia de vacanţă, curiozitatea, dorinţa de ceva nou sau, cine ştie, poate chiar gratuitatea de care pomeneam. Ambele branduri, însă, au garantat o selecţie bună şi variată de filme, în care publicul a avut încredere.

Citeşte mai departe

Cântarea Hiroshimei [Give Peace a Chance, la Oradea]

Etichete

, , , , , , , , ,

Florian Chelu

Florian Chelu este unul din cei mai talentaţi şi creativi muzicieni români. O spune chiar şi el. Însă în ultimii ani şi-a canalizat energiile spre zone muzicale mult prea exclusiviste, care ajung greu la public şi la care publicul nu întotdeauna se ridică pe vârfuri să ajungă. România nu este o asemenea devoratoare de cultură universală încât artistul, care împleteşte sonetele lui Shakespeare cu două măsuri din Bach şi tălmăceşte în română scrierile lui Michelangelo Buonarroti, să ajungă pe prima pagină a ziarelor.

Dar muzicianul-cărturar îşi spală „păcatul” exclusivismului organizând an de an, în 6 august, concertul comemorativ „Hiroshima – Give Peace a Chance” în memoria victimelor celui mai mare atentat comis împotriva civililor de către cei care, azi, îşi fac un titlu de glorie din lupta împotriva terorismului. Anul acesta, la a XX-a ediţie, concertul s-a mutat din curtea vechiului muzeu în curtea celui nou şi se pare că aici va rămâne, dacă nu se va retrasa harta oraşului. Un loc destul de liniştit, în mijlocul unui parc cu copaci înalţi, cu clădirea renovată a fostei garnizoane în fundal.

Continuă lectura

Aici Radio Sonvest Oradea!

Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Macheta Radio Sonvest Oradea patrataO aniversare discretă, cu iz de comemorare, a avut loc recent. Pe 29 iulie s-au împlinit 21 de ani de la prima emisie Radio Sonvest Oradea. Cei care au prins postul de radio în acţiune îşi amintesc cu siguranţă de impactul imens pe care l-a avut în viaţa oraşului. Pe lângă cifrele de audienţă monstruoase, Sonvest a fost ceva greu de înţeles în ziua de azi: o instituţie media pe care ascultătorii o iubeau sincer! Doar Pro TV-ul, în primii săi ani, a mai generat o asemenea efuziune amoroasă.

În 1993, anul de naştere al radioului, schimbarea încă venea ca un tăvălug, cu bune şi rele. Dintre cele bune, libertatea şi muzica erau printre cele mai dorite de către oameni. Ele au fost şi ingredientele de bază ale Radio Sonvest. Muzica curgea în valuri, de toate felurile, de pe benzi de magnetofon, viniluri, casete şi cd-uri, multe dintre ele aduse de acasă de angajaţi sau chiar împrumutate de ascultători. Libertatea de expresie a fost, indiscutabil, cel mai mare atu. Nimeni, niciodată nu ne-a interzis să spunem ceva la microfon, nu ne-a impus sau cenzurat informaţiile. O diferenţă imensă faţă de industia media de azi, în care tot ce se emite este atent filtrat.

Citeşte mai departe

Auchan, plasticul şi paznicul

Etichete

, ,

AuchanAm mers cu o prietenă la Auchan. Agentul de pază de la intrare ne-a spus că trebuie să sigileze geanta de umăr a prietenei într-o pungă de plastic. Asta ca să nu dăm cu jula la ceva produse, cu siguranţă. A băgat-o în ditamai punga şi a sigilat-o, în timp ce noi ne miram ce risipă de plastic se face pentru o prostie şi ne întrebam dacă şi în alte ţări se procedează la fel.

Iar dacă tot s-a consumat plasticul, mi-am zis să-l folosesc de mai multe ori. L-am folosit să car produsele cumpărate, apoi l-am transformat în sac menajer pentru coşul de gunoi. Deci trei utilizări. Mă gândeam că-l mai puteam folosi o dată, spre exemplu să-l sufoc cu ea, ca în filmele cu mafioţi, pe idiotul de la Auchan care a avut ideea asta.

Dar a existat şi un aspect pozitiv în toată povestea. În timp ce agentul de pază sigila geanta, l-am întrebat:

Vezi aici ce l-am întrebat!