Un zid la înălțimea așteptărilor – The Wall [Roger Waters live în Budapesta]

Etichete

, ,

Concertul „The Wall” al lui Roger Waters figurează, deocamdată, pe locul 1 în topul ratărilor mele. Nu m-am împăcat uşor cu asta, mai ales că „The Wall” este albumul meu de căpătîi. Dacă turneul va continua la anul prin alte părţi ale lumii, poate o să-l văd şi eu. Pînă una alta, vă invit să citiţi o cronică scrisă de prietenul Liviu Balint, după concertul de la Budapesta.

citeşte mai departe

La despărţirea de Academia Caţavencu

Etichete

, , ,

Presimt că se vor scrie multe eseuri despre finalul Academiei Caţavencu zilele astea. Ia să scriu şi eu unul.

Citesc Academia Caţavencu din 1991, anul în care terminam liceul. Ne-a apropiat plăcerea umorului bun şi antipatia faţă de Ion Iliescu. Trei ani mai tîrziu mi-a fost un sprijin bun în armată, unde mă simţeam izolat într-un sistem cu care nu aveam nimic în comun. Am continuat să citesc revista şi după ce am început să lucrez la radio, fără să spun pe post glume din ziar, aşa cum am auzit că fac unii animatori de acum.

citeşte mai departe

Voce mare, public mic – Andrea Bocelli live in Jakarta

Etichete

, , , , ,

Chiar dacă nu sunt un fan autentic al domniei sale, îl apreciez pe Andrea Bocelli foarte mult. Dintre toţi tenorii pe care îi ştiu, vocea lui mi se pare cea mai echilibrată şi confortabilă, chiar şi atunci când atinge note înalte. De asemenea, îmi plac eleganța cu care abordează cântece pop şi bunul simţ artistic de care dă dovadă în tot ce interpretează. Descoperit de Luciano Pavarotti, Andrea Bocelli şi-a confirmat de fiecare dată talentul şi a făcut doar paşi corecţi în carieră, împletind lejer muzica clasică și cea pop.

A fost prima prezenţă a lui Andrea Bocelli în Indonezia, iar evenimentul s-a vrut a fi grandios, chiar exclusivist. Locaţia concertului, sala Grand Balroom din Hotelul Ritz-Carlton, Pacific Place, numărul mic de locuri (aproximativ 2.000) şi preţul biletelor (între 260 şi 1.600 de dolari) au fost semnale suficient de clare. În mod normal, preţurile prea mari îi ţin la distanţă pe adevăraţii iubitori de muzică clasică şi populează sala cu snobi bogați și semi-educaţi muzical, care cunosc maxim 2-3 melodii de-ale artistului, cele mai comerciale. Pe lângă asta, sala nu a fost plină, ceea ce, într-un oraş de aproape 10 milioane de locuitori, mi se pare inacceptabil.

citeşte mai departe

Cel mai muit dintre pămînteni

Etichete

,

Victor Socaciu (foto antena3.ro)

Nu-l acuz pe Victor Socaciu de prostie. Oricât de indignat sunt de iniţiativa lui de dublare a filmelor în limba română, trebuie să accept că omul nu e prost. Am şi vorbit cu el de cîteva ori şi pot să depun mărturie că nu e.

Ca şi în alte cazuri, nu prostia este cauza aberaţiei legislative, ci interesul ascuns. Reaua-voinţă şi iresponsabilitatea vin abia pe locul doi. Da, e posibil ca în spatele ideii lui Socaciu să stea o idee de afacere. Din dublări se fac bani frumoşi, iar parlamentarul-muzicant s-a şi trădat, într-o oarecare măsură, declarînd că „nu înţelege de ce actorii i-au criticat ideea”. (Au criticat-o pentru că sunt artişti, domnule Socaciu, ceea ce ar trebui să fiţi şi dvs.) Dar cred că cel mai important aspect al problemei a scăpat opiniei publice.

citeşte mai departe