Primul meu spam creştin-ortodox

Ieri l-am recepţionat. La inbox m-am închinat. Ecranul l-am sărutat. Mailul nu l-am deletat. Dar nici nu l-am forwardat. Doar pe site l-am publicat. Domnul fie lăudat! Aliluia ascultat! Play!

„Vă invităm să vizitaţi pagina web www.Aliluia.Ro pentru a oferi împreună lauda lui Dumnezeu. Vă oferim să ascultaţi gratuit muzică religioasă creştin-ortodoxă non-stop, neîntreruptă de reclame şi publicitate. Alături de postul nostru de radio aveţi acces la un forum gratuit şi un chat instant.

Vă mulţumim pentru întelegere şi vă aşteptăm să vă alăturaţi nouă pentru a unifica o comunitate creştin-ortodoxă online. Ne cerem iertare daca nu ati dorit sa primiti acest mesaj.”

Am găsit o bicicletă!

Etichete

, ,

Desen de Roxana Moraru (velobello.wordpress.com)

Acum două luni mi s-a furat bicicleta. Cum fapta s-a petrecut taman în ziua în care s-a anunţat că salariile bugetarilor vor fi hăcuite cu 25%, mi-a fost jenă să apelez la poliţie. M-am consolat cu ideea că, probabil, hoţul a avut mai multă nevoie de ea decât aveam eu. Ieri am citit un anunţ în Jurnal Bihorean („Am găsit o bicicletă lângă aeroport”) şi am sunat să întreb dacă nu cumva bicicleta era roşie. Nu era. Am aflat, în schimb, povestea anunţului din ziar. M-a amuzat tare.

Bărbatul care a dat anunţul circula cu maşina în zona aeroportului. A văzut o bicicletă ce părea abandonată într-un şanţ. A oprit şi a cercetat împrejurimile. Nici ţipenie de om. S-a temut că o fi avut loc un accident, iar biciclistul zace pe undeva, prin iarbă. L-a căutat, dar nu l-a găsit. Atunci a luat bicicleta, a pus-o în maşină, a dus-o acasă, iar a doua zi a dat anunţul în ziar. După vreo două săptămâni, proprietarul bicicletei l-a sunat şi a venit să şi-o recupereze.

Ce se întâmplase? Absolut nimic. Biciclistul face deseori jogging în zona aeroportului. În ziua respectivă şi-a lăsat bicicleta, ca de obicei, pe marginea şanţului şi s-a pus pe alergat. La întoarcere, nemaigăsind-o, a crezut că i-a fost furată.

Omul care a găsit-o a vrut să facă un bine şi a făcut mai degrabă un rău. Proprietarul bicicletei a crezut că s-a întâmplat ceva rău, dar, de fapt, se întâmplase ceva bun. Amândoi aveau dreptate pe jumătate.

Lucian Cremeneanu

Fata renăscută degeaba

În toamna anului trecut am întâlnit o domnişoară aflată într-un moment excepţional al vieţii: tocmai scăpase nevătămată dintr-un accident de maşină petrecut cu câteva zile înainte. Maşina, în care se afla împreună cu câţiva prieteni, se dăduse de câteva ori peste cap şi doar o minune o salvase de la ceva mult mai grav.

Fata era ca renăscută. Radia prin toţi porii. Era recunoscătoare pentru noua şansă primită, îşi preţuia mult mai mult sănătatea, era bucuroasă de viaţă şi îi iubea altfel pe cei dragi.

Am reîntâlnit-o acum câteva zile. Când am întrebat-o ce mai face, mi-a spus că şi-a cumpărat motocicletă.

Ai grijă ce-ţi doreşti…

Etichete

,

Nu e frumos să te auto-citezi, dar am găsit un text scris în 2002, în timpul Mondialului din Coreea de Sud şi Japonia, în care explicam de ce îmi doresc ca România să nu se califice nici la Europenele din 2004 şi nici la Mondialele din 2006. Din nefericire, dorinţa mi s-a împlinit. Am primit chiar şi un bonus nedorit – nu ne-am calificat nici în 2010. Propun să fiu iertat şi înţeles. Sime, rupe-mă! Vă redau finalul articolului:

„Mondialul acesta care se ţine fără România ar trebui să ne înveţe ceva. Că uitându-ne la un meci fără să ne roadă patima pentru o echipă şi ura pentru cealaltă, vedem adevăratul fotbal. Acela în care ne bucurăm dezinteresat pentru o pasă cu călcâiul, un gol din foarfecă, un şut năprasnic sau un reflex extraordinar. Creierul este eliberat de povara înjurăturilor pentru echipa adversă, arbitrii devin omuleţi simpatici, iar cartonaşele nu mai au nici o culoare.”

La o bere cu Rednex

Etichete

, , , , , , ,

Rednex

În ’95, trupa Rednex a cântat în premieră la Bucureşti, cu Culture Beat în deschidere. Nu mă omoram după muzica lor, deşi îi difuzam des la radio. M-am dus la concert doar pentru că am primit acreditare de presă ca reprezentant al Radio Sonvest Oradea. Ambele trupe erau în perioada de glorie, astfel că Sala Polivalentă din Bucureşti, un București sărac în concerte la acea vreme, a fost aproape plină.

La finalul recitalului Culture Beat, am reuşit să mă strecor în culise. I-am arătat unui paznic acreditarea de presă, iar omul, profund impresionat, m-a lăsat să trec. Am ajuns încetișor până la culoarul care duce la vestiare. Acolo, cine credeţi că stătea la o bere şi o ţigară? Însuşi grupul Rednex. M-am apropiat de ei şi i-am salutat. Suedezii mi-au răspuns foarte prietenoşi, complet lipsiţi de infatuare, poate din cauză că erau puţin cam chercheliţi.

Din fericire pentru cele ce aveau să urmeze, am pornit discret reportofonul pe care îl ţineam în mână. În secunda următoare, unul dintre trupeți s-a aplecat să se uite la acreditarea de presă ce-mi atârna de gât:

Continuă lectura

Libertatea de a alege Libertatea

Etichete

, , , , ,

Cinema Libertatea: Sala B se întoarce

Aseară am fost la Cinema Libertatea să văd documentarul lui Alexandru Solomon Kapitalism – Reţeta noastră secretă. Nu despre film vreau să vorbesc, ci despre Cinema Libertatea. Nu mai ţin minte de când n-am mai intrat în clădirea transformată acum în salon de jocuri. Am avut un fior la revedere, o combinaţie între nostalgie şi regret. Nostalgie pentru vremurile în care filiala RADEF Româniafilm era condusă de Gelu Barna, perioadă în care instituţia era înfloritoare, şi regret pentru modul în care filmul a fost izgonit din clădire (după ce, mai întâi, a fost izgonit directorul).

Şi totuşi, filmul încearcă să se întoarcă în complexul Libertatea. Preluată de o firmă privată, Sala B arată surprinzător de bine. Are fotolii spaţioase şi măsuţe. Rândurile sunt aerisite. Nu-ţi suflă nimeni în ceafă şi nu îl deranjezi pe cel din faţa ta dacă strănuţi. Din acest punct de vedere, diferenţa faţă de sălile Hollywood Multiplex este ca diferenţa dintre clasa business şi clasa economy din avioane. Sala are şi instalaţie dolby surround, dar care nu a funcţionat la filmul pe care l-am văzut. Cu siguranţă sunetul documentarului nu a fost înregistrat în dolby.

Drama serii a fost că în sală eram doar 7 spectatori. Nu mă apuc să analizez cauzele, care sunt mai multe. Vreau doar să vă trag niţel de mânecă şi să vă spun că filmul încearcă să reînvie la Cinema Libertatea. Are nevoie doar de cinefili buni, pentru că filmele din program sunt şi ele bune. Ar fi păcat ca lenea de a ieşi din casă pentru a vedea un film european sau un film de artă să compromită încă o şansă culturală pentru Oradea.

Lucian Cremeneanu

Florin Iaru: „Prostia este motorul lumii!”

Etichete

, , , , , ,

Florin Iaru, ascultat cu atenţie de Ioan Moldovan

Poetul şi publicistul Florin Iaru a adunat ieri, în Sala Mare a Primăriei Oradea, 59 de oameni. Dacă mai veneau doi, egalam numărul de becuri din sală (pe bune, le-am numărat). Florin Iaru a promis încă de când a fost invitat că va fi fermecător. A fost!

Poetul calculatoarelor, cum i se spune în redacţia revistei Academia Caţavencu, a vorbit coerent şi viu timp de 69 de minute, fapt pentru care, la final, a primit în schimb 11 secunde de aplauze.

Am transformat esenţa conferinţei „Înnebunesc şi-mi pare bine” într-un interviu imaginar cu Florin Iaru. Eu am pus, în gând, întrebările, iar el a spus cu voce tare răspunsurile. Dar şi alte întrebări.

Continuă lectura