O idee fără egal pentru Real

Etichete

, ,

Aşa cum unii nu mai citesc cartea, pentru că au văzut filmul, eu nu mai merg la Real, pentru că am citit revista. Aşa voi proceda cu toate magazinele care mă mai agasează cu corespondenţă nesolicitată. Amin!

Am pentru departamentul de PR de la Real o idee de campanie publicitară şi mai grozavă, care nu ştiu cum de le-a scăpat. Să-i dreseze pe clienţii-enoriaşi ca, de Paşte, când se salută cu „Hristos a înviat!”, răspunsul să fie „Real a înviat!”

Metallica, femeia perfectă

Etichete

, , , , ,

N-am putut să merg la Sonisphere în weekendul trecut. N-am văzut Megadeth. N-am văzut Anthrax. N-am văzut Rammstein. Am ratat a treia întâlnire cu Metallica. Dar mi-am adus aminte de concertul lor de acum doi ani, tot de la Bucureşti. Iată cronica de atunci.

Prima mea întâlnire cu Metallica a avut loc în 1991, exact când începea să devină o trupă clasică – deschidea pentru AC DC la Monsters of Rock şi lansa The Black Album. La 6173 de zile de la acel moment, aşteptând începutul concertului de la Bucureşti alături de 24.000 de pelerini (purtam pelerine de ploaie, din cauză că a plouat continuu de la deschiderea porţilor stadionului până la bis), am simţit că bucuria revederii se transformă în emoţie. Dar primele acorduri din Creeping death mi-au spulberat temerile că amintirile fantastice de acum 17 ani mi s-ar putea ciobi.

Continuă lectura

Joe Balogh şi prietenii lui, fotbaliştii

Etichete

, , , ,

Joe Balogh & Friends în concert la Queens's Music Pub (Joe Balogh, Marius Pop, Alex Szüsz, Bader Oliver, Gaspar Sandor Robert)

Au început cântările în Queen’s Music Pub de pe strada Primăriei. Vineri, 25 iunie 2010, a avut loc testarea pe oameni, cu un concert Joe Balogh & Friends. Cine erau prietenii lui Joe? Pe lângă cei din fotografia de mai sus, au mai fost Bravo, Estrada, David Villa, Iniesta şi Torres, care alergau pe ecrane şi plasme, în meciul Spania – Chile (2-1). Cu toate acestea, microbiştii şi jazziştii au coexistat într-o atmosferă de fair-play deplin.

Continuă lectura

Balkanic Zeppelin în Louis Cafe Oradea

Etichete

, , , ,

Marian "Mac" Aciobăniţei, Mike Godoroja, Vali Vătuiu, Marius Mihalache, Ian Chepa

Când am ajuns la Louis Cafe, localul era deja plin, iar trupa pregătea playlist-ul pe terasă. L-am felicitat pe Mihai Godoroja pentru emisiunea „Unora le place…”, realizată împreună cu Florian Lungu, la TVR2, în care a fost invitată Aura Urziceanu. Mi-a dezvăluit că următoarea ediţie va fi numai cu şi despre toboşari. Apropo de asta, le-am spus artiştilor un banc auzit recent de la un bun prieten: „Ce e mai plictisitor decât un solo de chitara de 15 minute? Un solo de 15 minute de tobe”. O oră mai târziu, tobarul avea să mă contrazică cu un solo de mare priză la public.

Continuă lectura

Răspunsul, prieteni, e testare de vin (Crama Basilescu)

Etichete

, , , ,

Feteasca Neagră de la Cramele Basilescu, vedeta serii

O degustare de vin transformă o seară obişnuită în una memorabilă. Trebuie doar să fii în locul potrivit, cu oamenii potriviţi şi cu vinurile potrivite. Locul în care am fost aseară, Enoteca Millesime, primul Centru de Cultură a Vinului din Europa de Est, e plin de substanţă şi distincţie.

Centrul are câteva scopuri nobile: să-i înveţe pe oameni să cunoască şi să preţuiască vinul, să le spună povestea sa şi să-i transforme în consumatori de calitate. Enologul Dorin Popa, preşedinte al Asociaţiei pentru Cultura şi Civilizaţia Vinului şi somelierul Marian Timofti ne-au învăţat ce trebuie să facem şi, mai ales, ce să NU facem atunci când servim un vin vechi, ne-au spus cât de important este un (singur) pahar de vin în fiecare zi şi câte zeci de mii de arome de vin există în lume.

Invitata specială a serii a fost Crama Basilescu, producătoarea vinurilor testate, o adevărată surpriză pentru cei 30 de membri ai clubului Milesime, care au luat parte la degustare. Am plecat de acolo întrebându-mă dacă voi putea uita vreodată gustul incredibil de Fetească Neagră cu care am încheiat seara.

Această prezentare necesită JavaScript.

Două întâmplări

Etichete

, , ,

Caut un loc de parcare în supra-aglomeratul centru al Clujului, chiar în miezul zilei. Norocul meu providenţial, care funcţionează în 90% din cazuri, îmi surâde din nou. Pe o străduţă derivată din strada principală, foarte aproape de clădirea unde trebuie să ajung, un automobil tocmai pleacă. Locul de parcare de lângă colţ mă aşteaptă cu braţele deschise. Aştept să plece maşina şi mă instalez în locul ei. Îmi depun toate monedele disponibile în automatul de parcare şi pun tichetul pe bord.

Continuă lectura

Cântec subit

Blog de dog, by Didi

Blog de dog, by Didi

Acum câteva minute am fost cu umblătorul meu stăpân spre magazinul din vecini ca să-şi cumpere lui nişte mâncare, iar mie ceva iluzii pane. Drumul nostru trece pe lângă birtul cu terasă, mereu plină de analişti politici, antrenori de fotbal, înţelepţi de ocazie şi multe halbe. La o masă de plastic, doi indivizi trecuţi de 50 de ani îşi disputau nişte ţuici. La un moment dat, unul dintre ei, îmbrăcat în maieu şi pantaloni scurţi, bine afumat, a ridicat mâna dreaptă, a deschis gura şi a urlat proclamativ: „Vreeeeaaaaaaau…!” IMS s-a oprit brusc, aşteptând continuarea. Timpul s-a oprit şi el. Vântul a îngheţat. Maşinile au rămas în aer. Toată  lumea de pe terasă s-a întors spre omul cu maieu, să vadă ce vrea atât de tare. Iar continuarea a fost năucitoare: „… s-ajung la steaua meaaaaa/ Orice-ar fi eu cred mereu în eaaaaa!” Oamenii au ridicat din sprâncene şi s-au întors la paharele lor. IMS a râs până la destinaţie. Băutorii care cântă Iris sunt mult mai simpatici. Aveţi cântecul aici.

https://cremeneanu.com/wp-content/uploads/2010/06/iris-steaua-mea.pdf