06 Marți mart. 2018
Posted in Cronici albume, Editoriale Bihoreanul
Etichete
Călin Pop – ”Fără Filtru”, 2018, Soft Records
Luni dimineaţă, când au intrat în sala de plen, toţi cei 465 de parlamentari români au găsit pe masă câte un CD audio cu albumul „Fără Filtru„. Celor care în trecut mai ascultau rock şi scuturau pletele pe la chefuri şi concerte numele artistului le suna cunoscut. Ceilalţi se întrebau derutaţi în gând şi în grup „Cine-i ăsta, Călin Pop, şi de ce ne trimite discuri?”.
27 Joi mart. 2014
Posted in Cronici concerte, Editoriale Bihoreanul
Etichete
2014, Celelalte Cuvinte, Călin Pop, Marius Pop, Mozaic, Nicu Alifantis, Oradea
La 19:09 scena se inundă de culori. Nicu Alifantis poartă pălărie, cămașă albă descheiată la gât, sacou și pantaloni negri. E complet diferit de cel cu care m-am întâlnit acum o jumătate de oră. Oboseala de turneu i-a dispărut. E proaspăt și vioi. E şi firesc să fie așa, doar are 60 de ani. Şase chitare îl așteaptă cuminţi, așezate în cerc în jurul său.
Nicu Alifantis a pornit singur, fără trupă, într-un turneu de 40 de oraşe. Cântarea începe cu „Ce bine că ești!” Voce şi chitară. Atât! Suficient pentru a stârni primele amintiri şi emoţii într-o sală prea mare pentru folk. „Balada blondelor iubiri” duce povestea mai departe, apoi… miros de toamnă: „A venit, a venit toamna…”. După încă două cântece ne întreabă dacă nu ne-am plictisit. Negăm toţi cei 300. „Doamne, ce nervi aveți!”
14 Vineri mart. 2014
Posted in Muzica
Etichete
08 Vineri oct. 2010
Posted in Cronici concerte
Etichete
Foto dreamstudio.ro
N-am ieşit fluierând sau fredonând nicio melodie de la concertul lui Marius Pop & The M Theory de la Arlus Oradea. Era imposibil! Prea multe şi prea năucitoare într-un timp mult comprimat. Grele, complicate, frumoase. E nevoie de timp şi reascultare pentru ca ele să se decanteze. În schimb, senzaţiile pe care mi le-au provocat sunt de neuitat. Nu întâmplător mi-am uitat camera foto acasă. Nu a fost nimic de fotografiat acolo. Totul a fost de ascultat. Uneori chiar cu ochii închişi.
12 Luni iul. 2010
Posted in Cronici concerte
Etichete
Bader Oliver, Blue Monday, Concerte, David Garfield, Jazz Today, Lucian Hulban, Marius Pop, Oradea
„Unbelievable!” spune patronul-sunetist, strângându-i mâna unui Garfield obosit şi transpirat. „Best show ever!” zice toboşarul-percuţionist al trupei de deschidere. Concertul s-a terminat, dar superlativele nu mai contenesc. Jumătate din public îşi face poze cu străinii, care sunt foarte prietenoşi cu noi, băştinaşii. Ne comportăm ca nişte primitivi care, după ce i-a călcat o maşină de muzică, îşi cer scuze şi îl laudă pe şofer. Bull shit! Aşa se cântă, oameni buni! Diferenţa trebuia sesizată de la început: cântarea de club e una, concertul e alta. Iar David Garfield & The Cats au avut concert în Blue Monday.
28 Luni iun. 2010
Posted in Cronici concerte
Etichete
Joe Balogh & Friends în concert la Queens's Music Pub (Joe Balogh, Marius Pop, Alex Szüsz, Bader Oliver, Gaspar Sandor Robert)
Au început cântările în Queen’s Music Pub de pe strada Primăriei. Vineri, 25 iunie 2010, a avut loc testarea pe oameni, cu un concert Joe Balogh & Friends. Cine erau prietenii lui Joe? Pe lângă cei din fotografia de mai sus, au mai fost Bravo, Estrada, David Villa, Iniesta şi Torres, care alergau pe ecrane şi plasme, în meciul Spania – Chile (2-1). Cu toate acestea, microbiştii şi jazziştii au coexistat într-o atmosferă de fair-play deplin.
03 Luni mai 2010
Posted in Foto
Etichete
Călin Pop, Dutka Andras, Florian Chelu, foto, Gavril Ardelean, Joe Balogh, Leonard Cohen, Marius Pop, Nicolae Mihăilă, Oana Lianu, Oradea, Romeo Rîmbu, Tower of song
În februarie 2008 am participat la o expoziţie foto împreună cu artişti fotografi din Bihor, organizată la Lotus Center. Am fost liber să aleg o temă, aşa că am ales să fotografiez instrumente ale muzicienilor pe care îi consider reprezentativi pentru Oradea. Alegerea numelor este una subiectivă, nu se vrea completă şi mi-o asum în totalitate. Iată motivele alegerii mele:
1. Consider că relaţia om-instrument este dezechilibrată. După ce cântă împreună, la final, muzicianul îşi lasă instrumentul, vine la marginea scenei şi primeşte aplauzele singur. Partenerul lui de scenă ajunge rapid în cutia de transport şi… gata. Îl aşteaptă întunericul şi anonimatul până la următoarea cântare sau repetiţie. Cred că talentul şi gloria muzicienilor sunt direct dependente de instrumente. Muzica lor, la fel.
