Arhive etichetă: Oradea

„Oraşul cu un singur locuitor”, de Mircea Stroe

26 Miercuri mai 2010

Posted by in Lansări de carte

≈ 7 comentarii

Etichete

, , , , , , , ,

Mircea Stroe, jurnalist şi scriitor

Mircea Stroe mi-a fost coleg la Pro TV Oradea. Un tip ordonat, riguros, pus mereu pe fapte mari şi dezvăluiri senzaţionale, genul de reporter care îţi intră pe geam după ce-l dai afară pe uşă. Venea primul la redacţie şi de multe ori era ultimul care pleca. Mergea noaptea la filmări ori de câte ori apărea o urgenţă. Părea însurat cu meseria de reporter şi o făcea cu un devotament rar întâlnit. Aproape în fiecare lună era primul la numărul de materiale realizate şi avea cele mai multe reportaje difuzate „pe Bucureşti”.

Spun „era” pentru că Mircea Stroe nu mai e reporter, deşi formaţia de jurnalist a rămas. Dispersarea echipei de la Pro TV Oradea, neadaptarea la alte proiecte şi anumite cutremure personale l-au echilibrat şi l-au transformat în opusul celui pe care îl ştiam. S-a lepădat de costum şi cravată, a renunţat la ideea de a face carieră prin ştiri vremelnice şi a început să creeze. Ba chiar să-şi expună sensibilitatea şi slăbiciunile, lucruri pe care le-a ascuns temeinic până atunci. Prima surpriză a venit acum câţiva ani când, foarte discret, şi-a lansat prima carte, o carte de iubire de la un capăt la altul. Ieri, 25 mai 2010, a lansat-o pe a doua – „Oraşul cu un singur locuitor”.

Continuă lectura →

Paraziţii în Oradea, la Studfest (fotoreportaj)

22 Sâmbătă mai 2010

Posted by in Cronici concerte

≈ 4 comentarii

Etichete

, , , , , , , , ,

Această prezentare necesită JavaScript.

Paraziţii cântă întotdeauna foarte aproape de public, uneori chiar în contact fizic cu spectatorii. Pe o miniscenă înaltă de 40 de cm, Freaka a pus negativele şi a frecat discurile, iar Cheloo & Ombladon şi-au distorsionat cu intenţie şi bună ştiinţă microfoanele pe cântecele cele mai „succesive” (aşa s-a referit la cântecele de succes ale unei trupe un fost coleg de la radio, în direct pe post). Fanii supremi, cei care ştiu toate textele, au stat chiar la buza scenei şi au cântat non-stop. În spatele lor au dat din cap moderaţii, iar spectatorii mai cuminţi s-au bâţâit în restul sălii.

Continuă lectura →

Maşina timpului

20 Joi mai 2010

Posted by in Întâmplări

≈ 7 comentarii

Etichete

, , , ,

Conduc pe o ploaie nefirească în mijloc de mai, rece de 10 grade Celsius. Sunt pe cel mai prost drum din lume, cel dintre Oradea şi Satu Mare. La fiecare pas pândeşte o groapă plină cu apă noroioasă, pe care cauciucurile o împrăştie în toate direcţiile ca pe nişte blesteme. Maşinile vâjâie ude una după alta, trase de o aţă invizibilă. Nimeni nu are curajul să depăşească.

Dincolo de magazinul Real, pe marginea drumului, o bătrânică îmbrăcată în negru, culoarea bătrâneţii, face autostopul. Slabă, mică şi uşor adusă de spate din cauza frigului și a anilor mulţi, încearcă să oprească o maşină cu mâinile împreunate. Nu cere ajutor, îl imploră! Pe faţă are o peliculă fină de murdărie aruncată de maşinile care au ignorat-o în viteză. E o scenă dintr-un film alb-negru rusesc. Ştiu că n-o să dorm la noapte dacă o las în drum.

Continuă lectura →

L-am văzut pe Nicolae Guţă!

16 Duminică mai 2010

Posted by in Cronici concerte

≈ 2 comentarii

Etichete

, , , ,

„Regele manelelor îmi acordă cinci minute. E obosit după cele două ore de cântat, dar are sentimentul datoriei împlinite.”

În jurul unui gen muzical se formează o lume. Cu cât genul respectiv îţi este mai îndepărtat, cu atât explorarea lumii aferente devine mai fascinantă. De ceva timp îmi doream să merg la un concert de manele pentru a vedea lumea aceea, chiar fără pretenţia de a o înţelege. Prezenţa în Clubul Traffic din Oradea a lui Nicolae Guţă, indiscutabil cel mai bun din branşă, s-a dovedit a fi oportunitatea perfectă.

Continuă lectura →

Romeo şi Julieta fără cuvinte

13 Joi mai 2010

Posted by in Cronici teatru

≈ Scrie un comentariu

Etichete

, , , , ,

Romeo şi Julieta

Vă puteţi imagina piesa „Romeo şi Julieta” jucată „pe mute”, fără niciun cuvânt, doar din mimică, gesturi, dans şi mişcări acrobatice? Nici eu nu am putut. M-am convins că se poate doar după ce am văzut spectacolul imaginat de regizorul Uray Péter şi interpretat ieri, 12 mai 2010, pe scena Teatrului de Stat Oradea, de către Studio M, o trupă de actori-dansatori din Sfântu Gheorghe.

Scrierea lui William Shakespeare a fost „spusă” în 60 de minute doar cu suspine, icnete, gemete şi cu mult, mult efort fizic. Mişcări impresionante, aproape acrobatice, greu de văzut pe scenele din România, au ţinut audienţa cu sufletul la gură. Nu pentru că nu am fi ştiut deznodământul, ci pentru că eram cu toţii foarte curioşi să vedem cât de departe se poate duce imaginaţia regizorului/coregrafului. Iar imaginaţia s-a dus foarte departe.

O coregrafie mai mult decât spectaculoasă dezvăluie treptat drama celor doi îndrăgostiţi nefericiţi. Intriga se deduce uşor, scenele care duc la inevitabilul sfârşit al celor doi sunt reactualizate într-un mod unic. Actorii joacă doar cu corpul şi faţa. Incredibil cât de bine se poate spune totul fără cuvinte!

Continuă lectura →

De ce nu-l înţelegem pe Gyuri

12 Miercuri mai 2010

Posted by in Cronici concerte

≈ 10 comentarii

Etichete

, , , ,

Cum să nu-l iubeşti pe Gyuri? Te face să râzi, să cânţi, îşi face poze cu tine, semnează orice hârtie îi pui în mână, îţi dă din berea lui, are ce vorbi cu oricine. Pare perfect integrat oriunde. Are glume sclipitoare, expresii memorabile, melodii molipsitoare şi versuri sincere. Cântă la chitară. Bate la tobe. Vorbeşte japoneza neaoşă. Are şi câteva lipsuri. Îi lipsesc ifosele. Şi câţiva centimetri. Totuşi, de câte ori îl întâlnesc, îi zâmbesc cu tristeţe. Gyuri e condamnat să fie înconjurat în permanenţă de oameni care nu îl înţeleg.

Continuă lectura →

Şocant! Voodoo la Oradea!!!

07 Vineri mai 2010

Posted by in Lansări de carte

≈ 2 comentarii

Etichete

, , , , , , , , ,

Abia ce începuse lansarea cărţii „Voodoo” a lui Eugen Ovidiu Chirovici că s-a şi pornit Florin Chilian să cânte „Zece”. În fine, persoana neglijentă a închis telefonul şi melodia a încetat. Dacian Palladi, moderatorul acţiunii, i-a dat cuvântul reprezentantului editurii Rao. Gata să adormim! Primul care a dat semne de plictiseală a fost Florin Ardelean, aflat la prezidiu în calitate de critic. Apoi s-a plictisit şi autorul cărţii, după care sala toată. N-am reţinut nimic. Somniferul perfect. Studenţii de la Litere, aduşi cu forţa, sub ameninţarea că cine nu vine va fi pus absent (da, o studentă a făcut prezenţa), au început să caşte. Am scăpat după 10 minute. Florin Ardelean a spus că îl consideră pe autor mai întâi scriitor şi abia apoi jurnalist şi economist, deşi el fusese prezentat exact în ordinea inversă. Am mai primit şi câteva motive pentru care trebuie să citim cartea. La finalul cuvântării sale s-au înregistrat şi primele aplauze.

Eugen Ovidiu Chirovici, Dacian Palladi, Florin Ardelean

Eugen Ovidiu Chirovici a fost coerent şi analitic. Deloc copleşit de importanţa momentului, a radiografiat cultura cărţii în vremurile actuale şi a făcut-o cu limpezime. Crede că managementul cultural defectuos poate da impresia lipsei de apetenţă pentru cultură a publicului, îl consideră pe agentul literar la fel de important ca impresarul Brian Epstein pentru trupa The Beatles  şi ne-a mai spus cum poate o editură românească să se bată cu concurenţa de afară. Ca bonus, a demontat nişte mituri, inclusiv pe cel al „sărăciei” lui Eminescu, care câştiga lunar echivalentul a 7-8 mii de lei de acum.

Ovidiu Eugen Chirovici a lăudat Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai” din Oradea

Că a fost un eveniment important s-a văzut şi după spectatori. Au ascultat cuminţi şi au aplaudat Traian Ştef, Ioan Moldovan, Blaga Mihoc, Mişu Jean Manolescu, Lia Pop, Sorin Borza, Ion Simuţ, Ioan Mintaş şi alţii. Inclusiv un fost coleg de-al meu de facultate care, înainte de licenţă, m-a făcut „pulă” în faţa colegilor, pentru că n-am vrut să dau şpagă pentru comisia de examinare de la Bucureşti.