• About Lucian Cremeneanu
  • DJ Lulu Cremeneanu, Oradea
  • cremeneanu.ro
  • Welcome to My Paradise

TEXTE, FAZE SI POVESTI

~ de Lucian Cremeneanu

TEXTE, FAZE SI POVESTI

Arhive etichetă: Richard Balint

Leonce şi Lena – după premieră

25 Luni nov. 2013

Posted by Lucian Cremeneanu in Cronici teatru

≈ 4 comentarii

Etichete

2013, Ada Milea, Emil Sauciuc, Facebook, Mihai Măniuţiu, Richard Balint, Teatrul Regina Maria Oradea

Când o să mergeţi să vedeţi „Leonce şi Lena” la Teatrul „Regina Maria” din Oradea, lăsaţi-vă prejudecăţile şi stinghereala acasă sau la garderobă. Montarea lui Mihai Măniuţiu este vie, amuzantă şi foarte dinamică. Textele Adei Milea sunt inspirate, acide şi sensibile. Un spectacol care trebuie râs! Fără teamă, fără jenă! Cu aplomb şi hăhăituri!

Leonce si Lena

Foto Remus Toderici

Galerie foto

Nu întârziaţi la spectacol, fiindcă actorii vor fi deja pe scenă când intraţi în sală! O să-i descoperiţi treptat, unul câte unul, întinşi prin toate cotloanele scenei, încercând să vă introducă uşurel în atmosfera de lene generalizată, promovând şi preaslăvind „măreaţa capacitate de a sta degeaba”. Din textul original, scris de Georg Büchner acum 177 de ani, a rămas doar intriga. Abordarea de acum este proaspătă şi inovativă – dialogurile sunt nou-nouţe, cântecele aşişderea, scenografia colorată şi ingenioasă.

Citeşte mai departe

Partajează asta:

  • Dă clic pentru a trimite o legătură prin email unui prieten(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
  • Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă) Facebook
  • Dă clic pentru a partaja pe X(Se deschide într-o fereastră nouă) X
Apreciază Încarc...

Rocker, de Marian Crişan

24 Duminică feb. 2013

Posted by Lucian Cremeneanu in Cronici filme

≈ 2 comentarii

Etichete

2013, Alin State, Dan Chiorean, Marian Crişan, Oradea, Richard Balint, Rocker, Romania

„Rocker” are o poveste solidă, care poate prinde oriunde pe glob. Tatăl îi cumpără droguri fiului său, fără ca el să fie consumator. De ce o face? Care sunt motivele pentru care acceptă să-şi distrugă cu bună ştiinţă fiul?

Rocker poster

„Rocker” este un film apăsător, care presează bine pe psihic şi pe răbdarea unui cinefil neexperimentat. Are multă tensiune, dar o tensiune ţinută bine în frâu, care dă pe afară doar sporadic. O familie incompletă, disfuncţională, cu probleme atât de grave nu are cum să trăiască în pace şi armonie. Momentul în care tatăl frustrat se ceartă cu lumea întreagă şi cu propria-i ratare este ales strălucit – izbucneşte de la un conflict minor în trafic, eterna supapă de presiune socială. Tatăl urlă la şoferul neatent de parcă ar face-o în faţa oglinzii.

Mediul în care se desfăşoară acţiunea este frust, întunecat, depresiv. Momentele de contrast şi iluminare vin doar de la albul zăpezii, care inundă ecranul din când în când. Nu cred că Marian Crişan a ales întâmplător să filmeze iarna. Oricâtă mizerie ar fi într-o viaţă, contactul vizual cu o întindere nesfârşită de alb atenuează puţin problemele şi poate crea o boare de optimism. De aici vine şi cadrul care mi-a plăcut cel mai mult din tot filmul – drumul tatălui pe o câmpie acoperită de zăpadă. De altfel, întreaga peliculă este filmată admirabil. Cadrele trase din mînă dinamizează o acţiune statică, dar fără să obosească ochiul. Un 10+ pentru cadrul de final.

Continuă lectura →

Partajează asta:

  • Dă clic pentru a trimite o legătură prin email unui prieten(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
  • Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă) Facebook
  • Dă clic pentru a partaja pe X(Se deschide într-o fereastră nouă) X
Apreciază Încarc...

1000 de motive să te omor de râs

20 Duminică ian. 2013

Posted by Lucian Cremeneanu in Cronici teatru, Editoriale 7 Seri

≈ Scrie un comentariu

Etichete

2013, Casino, Joe Pesci, Oradea, Richard Balint, Sebastian Lupu, Stage Muzeu (Teatrul Artemotion)

Sebastian Lupu şi Richard Balint

Sebastian Lupu şi Richard Balint în „1000 de motive să te omor” [foto Remus Toderici]

S-a râs bine aseară la varianta B* a spectacolului „1000 de motive să te omor„.

Motive au fost destule. În 59 de minute de spectacol s-a rostit cuvântul „pulă” de 57 de ori, de unde reiese cam o pulă/minut. La primele 10-20 de invocări s-a râs în hohote, dar, mai apoi, obişnuinţa a domolit reacţia spectatorilor şi le-a mutat ţinta râsului spre alte elemente, mai delicate. Cu toate acestea, piesa nu este un seminar de înjurături, ci tratează relaţia tensionată dintre doi fraţi, unul şef, celălalt simplu angajat al aceluiaşi cazino.

Continuă lectura →

Partajează asta:

  • Dă clic pentru a trimite o legătură prin email unui prieten(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
  • Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă) Facebook
  • Dă clic pentru a partaja pe X(Se deschide într-o fereastră nouă) X
Apreciază Încarc...

„Gunoierul” sau cum să omori o femeie

30 Sâmbătă oct. 2010

Posted by Lucian Cremeneanu in Cronici teatru

≈ Un comentariu

Etichete

Club Escape, Gunoierul, Mimi Brănescu, Mirela Niţă-Lupu, Oradea, Richard Balint, Sebastian Lupu, Teatrul Artemotion

Richard Balint şi Sebastian Lupu în „Gunoierul”, de Mimi Brănescu, pus în scenă de Asociaţia Culturală „Artemotion”

Recunosc, mă gândesc de multe ori, în timp ce merg să arunc gunoiul, că cei care îşi fac viaţa lângă tomberon pot afla multe despre mine. Imediat cum plec, sar ca ulii asupra săculeţului de plastic, îl desfac şi văd ce am făcut eu în ultimele zile. Mă consolează doar gândul că îi interesează mai mult resturile de mâncare decât viaţa mea.

Da, gunoiul spune multe despre cei care îl aruncă. Ce fac, ce mănâncă, cu cine se iubesc şi de câte ori. În „Gunoierul”, piesa pe care am văzut-o aseară în clubul Escape din Oradea, omul de lângă lada de gunoi ştie periculos de multe. Atât de multe, încât situaţia o ia razna la un moment dat şi începi să te întrebi dacă asişti la o comedioară nevinovată sau la un curs de omorât femei. Gunoierul (Richard Balint) se joacă iscusit cu creierul domnului (Sebastian Lupu) aducându-l în pragul nebuniei. Situaţia se limpezeşte abia după ce apare femeia (Mirela Niţă-Lupu).

citeşte mai departe

Partajează asta:

  • Dă clic pentru a trimite o legătură prin email unui prieten(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
  • Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă) Facebook
  • Dă clic pentru a partaja pe X(Se deschide într-o fereastră nouă) X
Apreciază Încarc...

Godspell. Aplauze pentru Iisus

28 Miercuri apr. 2010

Posted by Lucian Cremeneanu in Cronici teatru

≈ Scrie un comentariu

Etichete

2010, Adela Lazăr, Casa de Cultură a Sindicatelor, Godspell, Iisus Hristos, Meleg Vilmos, Monica Molnar, muzical, Oradea, Richard Balint, Traian Ştef, Trupa Iosif Vulcan, Şcoala de Arte Francisc Hubic

Dacă v-aţi plictisit să auziţi povestea lui Iisus mormăită de bărboşi plictisitori şi parţial afoni, musicalul „Godspell” este o alternativă bună. Povestea de bază a lumii creştine trebuie recitită, reauzită sau repovestită înainte de transformarea mieilor în drob. Forma în care e ambalat mesajul nu contează atât de mult, totul e să prinzi ideea. Iar în „Godspell” ideea e transparentă, coerentă şi necomplicată, chiar dacă abordarea scenică li se va părea unora prea modernă. Mesajul care vine dinspre scenă este comercial, plin de entertainment, interpretarea e dinamică, iar riscul plictiselii este minim.

„Godspell” prezintă într-un decor post-industrial, de gheto, povestea unui grup de tineri (Sorin Ionescu, Sebastian Lupu, Adrian Locovei, Ciprian Ciuciu, Adela Lazăr, Alexandru Rusu, Pavel Sârghi, Ioana Gajdo etc) nici mai răi, nici mai buni decât noi toţi. Beau, fumează, joacă fotbal, fac mişto de tot ce mişcă. În mijlocul lor apare Iisus (Richard Balint), care începe să le toarne la pilde şi înţelepciuni. Poveştile biblice la care îi provoacă îi prind pe tineri, iar miserupismul lor iniţial se diluează treptat. Până la final tinerii trec dintr-o extremă în alta, devenind ucenicii misteriosului personaj în alb, care îi aşează la cina cea de taină, se urcă pe cruce, dispare şi, fireşte, reapare.

Avem de-a face cu un musical scris în cel mai pur stil american (tradus inspirat de dl Traian Ştef şi adaptat de dl Meleg Vilmos), în care se cântă live şi bine (conducerea muzicală dl Ari Nagy Sándor). Pentru părţile muzicale au fost cooptaţi în distribuţie câţiva elevi ai Şcolii de Arte Francisc Hubic, de la clasa dnei Monica Molnar (Cristina Romocea, Izabela Geambaşu, Ioana Repciuc, Fulguţa Apătean), care s-au descurcat admirabil şi şi-au adjudecat jumătate din aplauzele premierei.

„Godspell” nu este pentru oameni rigizi şi conservatori. Se adresează unui public multi-confesional, căruia nu trebuie să-i fie frică să râdă la replicile amuzante. Se poate vorbi despre Isus şi printre cauciucuri, bare de metal şi mizerie de gheto, îmbrăcat în blugi rupţi şi cu zâmbetul pe buze. Dar, în acelaşi timp, tocmai această abordare tinerească, dezinhibată, izolează puţin publicul ţintă al dramatizării.

Cineva îmi spunea după spectacol că i s-a părut o abordare prea „penticostală”. L-am contrazis, replicându-i că e doar reacţia lui firească la conservatorismul îndărătnic al bisericii ortodoxe, care ne face să considerăm blasfemice aplauzele care însoţesc un refren de slavă. În finalul discuţiei mi-a dat dreptate. Aleluia!

(23 aprilie 2008)

Partajează asta:

  • Dă clic pentru a trimite o legătură prin email unui prieten(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
  • Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă) Facebook
  • Dă clic pentru a partaja pe X(Se deschide într-o fereastră nouă) X
Apreciază Încarc...
Articole mai noi →
  • Vezi profilul luciancremeneanu pe Facebook
  • Vezi profilul @cremeneanu pe Twitter
  • Vezi profilul lucian-cremeneanu-22a97a82 pe LinkedIn

Introdu adresa de mail şi vei primi o notificare pentru conținut nou.

Alătură-te celorlalți 759 de abonați.

Citite recent:

  • La Andrieş înainte, la divorţ înapoi!
    La Andrieş înainte, la divorţ înapoi!
  • Vechiul Meatic, noul Graf
    Vechiul Meatic, noul Graf
  • Sărbători (destul de) fericite
    Sărbători (destul de) fericite
  • Napoleon era... fată mare
    Napoleon era... fată mare
  • Cargo, istoria care obligă
    Cargo, istoria care obligă

Categorii

  • Advertoriale (4)
  • Întâmplări (21)
  • Blog de dog, by Didi (13)
  • Cronici albume (5)
  • Cronici concerte (105)
  • Cronici filme (24)
  • Cronici spectacole (9)
  • Cronici teatru (60)
  • Călătorii (26)
  • Diverse (5)
  • Editoriale (21)
  • Editoriale 7 Seri (18)
  • Editoriale Bihoreanul (164)
  • Editoriale Jurnal Bihorean (8)
  • Foto (49)
  • Gânduri (8)
  • Guest posts (14)
  • Interviuri (10)
  • Lansări de carte (3)
  • Life in Bali (25)
  • Muzica (6)
  • Povești (17)
  • Prostii (33)
  • Teste, degustări, încercări (16)
  • Umanitare (1)
  • Welcome to My Paradise (3)

DJ Lulu Cremeneanu

DJ Lulu Cremeneanu
DJ Nunta DJ Party DJ Majorat DJ Banchet Sonorizare Oradea Bihor Cronici Muzicale Cronici Culturale Oradea Cronici Concerte Cronici Spectacole Bihor Jurnalist Independent

Perpetuum Comic Urzica

Perpetuum Comic Urzica

Ultimele comentarii

Avatarul lui Necunoscut21 de rubini – 21 de… la ”Dimineața care nu se va sfârș…
Avatarul lui Tarasca DaoTarasca Dao la Maşina timpului
Avatarul lui NecunoscutBlatist la Garbarek… la Este Djabe o trupă prea mare p…
Avatarul lui Lucian CremeneanuLucian Cremeneanu la Blatist la Garbarek
Avatarul lui MirelMirel la Blatist la Garbarek

Didi – blog de dog

Didi – blog de dog

Awa Rolls Jaluzele Oradea

Soluţii Web

cremeneanu.com

RSS Feed RSS - Articole

RSS Feed RSS - Comentarii

Case Apartamente Chirii Terenuri Oradea Bihor

Arhive

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Chateau de Ignacio Ricci.

Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
  • Abonează-te Abonat
    • TEXTE, FAZE SI POVESTI
    • Alătură-te celorlalți 186 de abonați
    • Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
    • TEXTE, FAZE SI POVESTI
    • Abonează-te Abonat
    • Înregistrare
    • Autentificare
    • Raportează acest conținut
    • Vezi site-ul în Cititor
    • Administrează abonamente
    • Restrânge această bară
 

Încarc comentariile...
 

    %d