
„Milioane de lumini pe stradă”
Seara, duplicitarul Tokyo se leapădă de haina sobră de peste zi şi îşi aprinde miliardele de becuri care ar putea lumina lejer o ţară întreagă. Luminile transformă oraşul într-un loc de vacanţă, străzile în scene şi trecătorii în saltimbanci.
O simplă plimbare prin centrul oraşului, pe bulevarde sau străduţe, arată cît de mare este dependenţa de energie a acestei ţări. Cred că nici după zece Fukushime, Japonia n-ar putea renunţa la energia atomică. După dezastrul din martie, oraşul a părut pustiit pentru o perioadă. Oamenii au stat în case de teama radiaţiilor, iar în următoarele patru luni alimentarea cu energie s-a făcut cu porţia. Dar acum totul e bine. Viaţa şi-a reluat viteza obişnuită, luminile strălucesc, iar oamenii par să fi uitat. Totuşi încordarea de pe feţele unora pare să spună altceva.
De cum am intrat în hotel am dat peste vreo 15 treninguri albe pe care scria „Hungary”. Mi-a picat fisa instant – Campionatul Mondial de Gimnastică se ţine la Tokyo anul ăsta şi e în plină desfăşurare. Domnişoara blondă cu care am schimbat cîteva cuvinte mi-a mărturisit că echipa n-a făcut treabă prea bună. I-am urat succes mai departe şi, după ce i-am tras un „Ciocolom” de vis, am aflat că şi delegaţia României stă tot în acelaşi hotel. Aşa că am mai auzit vorbindu-se româneşte în jurul meu la recepţie, pe holuri, în restaurant sau chiar pe stradă.
citeşte mai departe
Apreciază:
Apreciere Încarc...