Arhive etichetă: William Shakespeare

Final de trilogie: În Inima Nopții – Episodul Macbeth

28 Sâmbătă apr. 2018

Posted by in Cronici teatru

≈ Un comentariu

Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Macbeth 0

Proiectul de teatru intelectual montat de regizorul Gavriil Pinte cu trupa ”Iosif Vulcan” din Oradea a ajuns la final. Episodul Macbeth a încheiat armonios povestea începută în octombrie 2014 cu episodul Hamlet și continuată în aprilie 2016 cu Episodul Lear.

”În vremuri obscure ne ajută cei care au mers prin întuneric.”

Cu această replică începe proba de slalom printre momentele cheie ale piesei lui Shakespeare. Gavriil Pinte a continuat să spună povestea altfel, într-un mod plin de imaginație, lucrând în mod egal cu actorii și obiectele de decor, folosind optim și mereu surprinzător absolut toată scenografia (imaginată și realizată într-o manieră impresionantă de vechea sa colaboratoare Roxana Ionescu).

Continuă lectura →

Regele a murit! Trăiască spectacolul!

12 Marți apr. 2016

Posted by in Cronici teatru, Editoriale Bihoreanul

≈ Scrie un comentariu

Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Lear 1

În Inima Nopții – Episodul Lear, Trupa Iosif Vulcan, Teatrul Regina Maria Oradea, 2016 (Regia: Gavriil Pinte, Scenografia: Roxana Ionescu, Scenariu: Gavriile Pinte, cu inserții din George Banu și Monique Borie).

Cetatea Oradea. Ora 9 şi 10 seara. Un sunet de ambulanţă care nu prevesteşte nimic bun sparge liniştea începutului de noapte şi strecoară câteva picături de teamă, groază şi angoasă. Pe acest fundal sonor intră Regele Lear, urmat de bufonul curţii. Regele, fără strălucirea de altă dată, bătrân şi obosit, vrea să le împartă fiicelor împărăţia. Pentru amestecul de elemente esenţiale – pământ, apă, metal – două îl ademenesc precum nişte sirene. Mezina refuză. Începe drama.

Continuă lectura →

Caramitru. Ion Caramitru (Dialoguri Interioare)

31 Marți mart. 2015

Posted by in Cronici teatru, Editoriale Bihoreanul

≈ Scrie un comentariu

Etichete

, , , , , , , , , , , ,

Caramitru Oradea Dialoguri Interioare

Sala Teatrului a fost prea mare pentru ediţia Dialoguri Interioare de marţi, 24 martie, care l-a avut invitat pe actorul Ion Caramitru. Doar jumătate din locuri au fost ocupate. Iar pe scenă n-a fost chiar un dialog, ci mai degrabă o conferinţă. Din motive necunoscute, moderatorul şi realizatorul Radu Vaida a considerat că e mai bine să nu-şi facă un plan de discuţie, ceea ce a dus la abordări amatoriceşti de genul „Vorbiţi-ne despre ce vreţi dvs!”…

Continuă lectura →

Căsătoria dăunează grav libertăţii („Căsătoria”, de Gogol)

19 Luni ian. 2015

Posted by in Cronici teatru, Editoriale Bihoreanul

≈ Scrie un comentariu

Etichete

, , , , , , , , , , , , , ,

Casatoria

De la stânga la dreapta: Petre Ghimbăşan, Emil Sauciuc, Georgia Căprărin, Ion Abrudan, Daniel Vulcu, Sebastian Lupu, Pavel Sîrghi, Anda Tămăşanu, Mirela Niţă Lupu, Elvira Platon Râmbu. (foto Remus Toderici)

Succesul premierei spectacolului „Căsătoria„, de Gogol, montat la Teatrul Regina Maria Oradea, nu poate fi pus la îndoială. S-a râs, s-a aplaudat între scene şi s-au luat 4 minute şi jumătate de aplauze la final, record absolut pentru o premieră din ultimele două stagiuni. Strădaniile unor bărbaţi de a cuceri o femeie, teama şi sfioşenia acesteia, precum şi implicarea peste măsură a peţitorilor de profesie creează o poveste plină de haz, uşor de urmărit şi de reţinut. Mai greu de reţinut sunt, însă, numele absolut înfiorătoare ale câtorva personaje: Panteleimonovna, Podkoliosin, Kocikariov, Anucikingere sau Jevakinrină.

Citeşte mai departe

„A douăsprezecea noapte” sau O altă scrisoare pierdută

19 Marți mart. 2013

Posted by in Cronici teatru

≈ 4 comentarii

Etichete

, , , , , , , , ,

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Shakespeare și Caragiale ar fi fost prieteni foarte buni dacă s-ar fi întâlnit. Ar fi băut și s-ar fi distrat împreună, ar fi râs de cei din jur, probabil s-ar fi și contrazis uneori. Dacă ar fi avut cumva ideea să muncească împreună la un proiect, acela s-ar fi numit „A douăsprezecea noapte”.

Piesa care a avut premiera la Teatrul Regina Maria Oradea duminică, 17 martie, nu e plină de bățoșenia lingvistică a dlui Shakespeare, dar nici de țăcăneala balcanică pe care Mr. Caragiale a ridicat-o la rang de artă. Viziunea tânărului regizor Alexandru Mâzgăreanu, proaspătă și modernistă, combină foarte bine cele două ingrediente, rezultatul fiind o curgere fluentă a acțiunii pe scenă, fără timpi morți, fără momente de plictiseală, dar cu mult râs.

Continuă lectura →

Shakespeare IV (fotoreportaj)

01 Vineri oct. 2010

Posted by in Cronici concerte

≈ Scrie un comentariu

Etichete

, , , , , , ,

În faţa unui public minim, Florian Chelu a mai făcut un pas spre integrala sonetelor lui Shakespeare „I am that I am”. CD-ul lansat ieri este al patrulea. Seria va fi completată de încă două discuri, care vor fi lansate în ianuarie, respectiv în aprilie 2011.

O cântare unplugged, neamplificată, a sunat foarte bine în sala la Casei de Cultură a Municipiului (sală care arată şi ea, în sfârşit, foarte bine). Pe scenă, alături de Florian Chelu s-au aflat aceiaşi colaboratori constanţi David Bryan (voce) şi Mircia Covaci (flaut).

citeşte mai departe

Romeo şi Julieta fără cuvinte

13 Joi mai 2010

Posted by in Cronici teatru

≈ Scrie un comentariu

Etichete

, , , , ,

Romeo şi Julieta

Vă puteţi imagina piesa „Romeo şi Julieta” jucată „pe mute”, fără niciun cuvânt, doar din mimică, gesturi, dans şi mişcări acrobatice? Nici eu nu am putut. M-am convins că se poate doar după ce am văzut spectacolul imaginat de regizorul Uray Péter şi interpretat ieri, 12 mai 2010, pe scena Teatrului de Stat Oradea, de către Studio M, o trupă de actori-dansatori din Sfântu Gheorghe.

Scrierea lui William Shakespeare a fost „spusă” în 60 de minute doar cu suspine, icnete, gemete şi cu mult, mult efort fizic. Mişcări impresionante, aproape acrobatice, greu de văzut pe scenele din România, au ţinut audienţa cu sufletul la gură. Nu pentru că nu am fi ştiut deznodământul, ci pentru că eram cu toţii foarte curioşi să vedem cât de departe se poate duce imaginaţia regizorului/coregrafului. Iar imaginaţia s-a dus foarte departe.

O coregrafie mai mult decât spectaculoasă dezvăluie treptat drama celor doi îndrăgostiţi nefericiţi. Intriga se deduce uşor, scenele care duc la inevitabilul sfârşit al celor doi sunt reactualizate într-un mod unic. Actorii joacă doar cu corpul şi faţa. Incredibil cât de bine se poate spune totul fără cuvinte!

Continuă lectura →