TEXTE, FAZE SI POVESTI

Etichete

2016, Armin van Buuren, Cluj Arena, Cluj-Napoca, Europa, Șuie Paparude, Faithless, Fedde Le Grant, Inna, James Arthur, Parov Stelar, Subcarpați, Tanya Stephens, Tiesto, Untold, WizzAir, Yelllow

20160804_221640[1]

E desuet să ne întrebăm dacă UNTOLD 2016 a fost un succes sau nu. Cu un stadion de 70.000 de oameni încă din prima seară, cu aproape 300.000 de spectatori în cele 4 zile de festival, cu primii 5 DJ-i ai lumii în ofertă și 8 scene diferite, răspunsul este evident. Clujul a bubuit la propriu și la figurat, zguduit din toate încheieturile de amploarea unui eveniment cu care încă nu s-a acomodat.

A-ha la Viena: Cum i-am văzut a doua oară pentru ultima oară

14 Joi apr. 2016

Posted by Lucian Cremeneanu in Cronici concerte, Guest posts

Etichete

A-Ha, Magne Furuholmen, Morten Harket, Pal Waktaar, Stadthalle, Viena

Prietenul meu Bogdan Bele, de profesie rocker, a fost la Viena pentru concertul A-ha. L-am rugat să-mi scrie o cronică dacă vrea. Și a vrut. Tot el a făcut și fotografiile.

Bogdan Bele

A-ha, trupă cu care unii îşi asociază definitiv şi irevocabil tinereţile optzeciste, a ajuns la Viena în cadrul unui turneu de reunire la care nu ştiu câtă lume mai spera. Am fost în sala D din Wiener Stadthalle şi, fără a mă erija în critic, vă spun în cele de mai jos o serie de impresii cât se poate de personale.

Având în vedere că eu eram copil în anii când Morten Harket, Magne Furuholmen şi Pal Waktaar rupeau topurile cu „Take On Me”, ar fi culmea să spun că sunt un fan al lor de la începuturi. Da, îmi aduc aminte de piesa în cauză şi îmi aduc aminte şi de un poster (cred că o fi fost al unchiului meu), în care Harket avea un batic de Axl Rose avant-la-lettre.

Scorpions, la 50 de ani

08 Marți mart. 2016

Posted by Lucian Cremeneanu in Cronici concerte, Editoriale Bihoreanul

Etichete

2016, Budapesta, Daika Attila, Klaus Meine, Omega, Papp László Sportaréna, Radio Transilvania Oradea, Rudolf Schenker, Ungaria

Scorpions 9

Grupului Scorpions îi datorez primii paşi în muzica rock. Dintre casetele audio din copilărie una făcea notă distinctă. Pe copertă, un tip cu ochelari de soare spărgea un geam cu capul şi urla. În interior erau 9 cântece pe care le-am învăţat pe de rost. Cu timpul am luat-o spre alte zone ale rock-ului şi i-am uitat. M-am reîndrăgostit de ei în 1993 când i-am văzut la Bucureşti în deschiderea grupului-legendă Asia. Apoi i-am uitat din nou. Ne-am întâlnit din nou, în 29 februarie, la Budapesta, graţie lui Daika Attila de la Radio Transilvania.

De ce Alexandra Ușurelu?

28 Duminică feb. 2016

Etichete

2016, Alexandra Ușurelu, Casa de Cultură Arlus, Oradea

concert-alexandra-usurelu-si-muse-quartet-35

Ar fi putut să se numească Ușurescu, dar nu i s-ar fi potrivit. Ai fi zis că e un om rigid, ocupat cu calcule, cu pasiuni materiale, cu gânduri de mărire politică și îmbogățire.

Ar fi putut să o cheme Ușureanu, un nume nepotrivit cu vibrațiile și senzațiile pe care le emană atunci când îi duce pe oameni cu ea în minunatele-i călătorii.

Byron și convenția scaunelor

15 Luni feb. 2016

Etichete

2016, Alexandru Bălănescu, Byron, Dan Byron, Eternal Return, Filarmonica de Stat Oradea, Green Pub, HBO, Oradea, Sala Enescu-Bartók, Timpuri Noi

Byron în concert la Oradea (12 Februarie 2016) Foto: PartyOradea.ro

Povestind cu diverşi cunoscuţi la ieşirea de la concertele săptămânale ale Filarmonicii, fac uneori o glumă: „Nu cred că v-a plăcut, pentru că nu v-am văzut dansând”. Glumă de DJ, să fiu iertat. Ei bine, vineri seara, în sfârşit, am dansat în sala Enescu-Bartók a Filarmonicii de Stat din Oradea.

Şi, înainte să credeţi că mi-a plecat bunul simţ cu sorcova, vă spun că pe scenă nu se afla redutabila orchestră simfonică orădeană, ci trupa de rock intelectual Byron din Bucureşti. Şi că am dansat doar la ultima piesă.

Frank Sinatra, omagiu jazz

08 Marți dec. 2015

Etichete

2015, Farkas Gábriel, Frank Sinatra, Jazz, Teatrul Regina Maria Oradea, Ştefan Hruşcă

Foto: Remus Toderici

Concertul aniversar ”100 de ani de la nașterea lui Frank Sinatra”, susținut în Oradea de muzicienii maghiari Farkas Gábriel & His Band, a fost fain, cum zicem noi, ardelenii – un trio de jazz excelent, plus un vocalist-entertainer carismatic, un amestec optim de Sinatra songs și teme clasice de Crăciun, sală plină, public prietenos. Și, totuși, ceva parcă a lipsit.

”Ce a lipsit?” a fost și tema discuției-fulger pe care am avut-o după concert, la toaletă, împreună cu doi domni. Unul spunea că au lipsit niște suflători, altul că ar fi mers bine niște voci adiționale. Mie mi s-a părut că baiul a fost tocmai la solistul vocal – i-a lipsit căldura din glas, acea căldură atât de importantă în swing și în jazz-ul vocal timpuriu.

Joe Satriani la Cluj: cântare mare, sunet tare

14 Miercuri oct. 2015

Posted by Lucian Cremeneanu in Cronici concerte, Editoriale Bihoreanul

≈ Un comentariu

Etichete

2015, Bryan Beller, Cluj-Napoca, Dan Patlansky, Joe Satriani, Marco Minnermann, Mike Keneally, Ozzy Osbourne, Quantum Media, Shockwave Supernova, U Cluj

Joe Satriani

Cum a fost la Satriani la Cluj? A fost prea tare! Şi chiar vorbesc serios. Un singur artist mi-a mai provocat dureri de urechi din cauza volumului şi ăla a fost Ozzy Osbourne, care, în 2010, la Budapesta, a urlat la noi ca la duşmani. Explicaţia sunetului prea puternic ar putea sta în acustica defectuoasă a Sălii Polivalente din Cluj. Deşi proiectul prevedea tratarea pereţilor cu materiale absorbante fonic, lucrarea nu s-a mai făcut din pricină de economii.

A rezultat astfel un spaţiu cu acustică de garaj în care o bătaie din palme ţi se întoarce înzecită. Iar singurul mod în care poţi lupta împotrivă este să dai cât mai tare. Şi s-a dat! În afară de asta, la concertul lui Joe Satriani, organizat de Quantum Media, a fost excepţional spre superb.

Fotografii de Balla Bela, babelphotography.com