• About Lucian Cremeneanu
  • DJ Lulu Cremeneanu, Oradea
  • cremeneanu.ro
  • Welcome to My Paradise

TEXTE, FAZE SI POVESTI

~ de Lucian Cremeneanu

TEXTE, FAZE SI POVESTI

Arhive categorie: Povești

O înmormântare

19 Miercuri dec. 2012

Posted by Lucian Cremeneanu in Povești

≈ 4 comentarii

Etichete

2012, înmormîntare, preot

O inmormintare

O înmormîntare într-un sat clujean, într-o zi de iarnă. Un popă rotofei, pentru care dramele fac parte din rutina zilnică, alături de doi cantori catastrofali, pentru care falsetul e virtute. În sicriu, o femeie bună, care a avut doar vorbe calde pentru mine în puţinele rînduri în care ne-am întîlnit. În urmă cu exact o lună i-am strîns mîna, am pupat-o pe obraji şi i-am urat sănătate. N-a fost să fie.

Din cauză că dogma îi cere să cînte în loc să vorbească, preotul lungeşte propoziţiile şi cuvintele la maxim. Vreo 40 de oameni îl ascultă. Cei din spate povestesc, la fel ca şcolarii indisciplinaţi. Singura care plînge e fiica femeii. O fetiţă de nici un an, îmbrăcată în roz, e pata de culoare în supărarea cenuşie. Mie îmi e frig. Tremur în soare, încercînd să mă încălzesc.

Continuă lectura →

Partajează asta:

  • Dă clic pentru a trimite o legătură prin email unui prieten(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
  • Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă) Facebook
  • Dă clic pentru a partaja pe X(Se deschide într-o fereastră nouă) X
Apreciază Încarc...

Groaznicul accident de tren care nu a avut loc

29 Duminică iul. 2012

Posted by Lucian Cremeneanu in Povești

≈ 6 comentarii

Etichete

1995, 1996, accident, Lucian Cremeneanu, Mircea Costea, Oradea, Radio Sonvest

Se împlinesc azi, 29 iulie 2012, 19 ani de la prima emisie a Radio Sonvest Oradea, de numele căruia mi-am legat şi eu destinul pentru vreo 5 ani.

Anii de pionierat ai radioului pivat din România au fost fantastici. La Sonvest, libertatea la microfon era totală, entuziasmul realizatorilor era maxim (scădea puţin doar în ziua de salariu), reacţia ascultătorilor era excepţională, pofta de muzică imensă, iar audienţa de peste 80% pare astăzi de domeniul incredibilului.

Ca în orice redacţie media, viaţa în spatele microfoanelor închise era la fel de fascinantă ca cea „on air”. De cîte ori ne întîlnim cu foştii colegi, povestim ore în şir şi rîdem de toate trăznăile pe care le făceam. Una din întîmpările mele favorite devine azi, de ziua radioului, publică.

Aici Radio Sonvest Oradea. La microfon Lulu Cremeneanu.

Eram de serviciu într-o noapte, prin ’95-’96, împreună cu Mircea Costea, la tehnic, şi cu L, o simpatică domnişoară, aflată în probe pentru angajare. O adolescentă cu ochi incredibil de albaştri şi un păr blond, ondulat, care încadra o faţă de sfîntă, radiind a bunătate şi puritate. L iubea Radio Sonvest ca pe propria familie şi îşi dorea să ne fie colegă mai mult decît orice.

Era cam ora 2, terminasem emisiunea, iar pe post curgea muzică fără publicitate. Trebăluiam la turnul de deckuri din emisie, căutînd ceva melodii, Mircea veghea leneş mixerul, iar L era în camera microfoanelor, fresh ca după un somn de 8 ore, păzind telefoanele. La un moment dat, Mircea s-a ridicat să meargă la toaletă. O idee necurată mi-a venit pe loc. I-am spus să sune în studio de pe telefonul interior din secretariat, să spună că e de la Gara CFR şi să anunţe că a avut loc un groaznic accident ferovoar, soldat cu 30 de morţi şi 120 de răniţi. Am hăhăit amîndoi reţinut, diavoleşte, ca două personaje negative din desene animate şi a ieşit.

Citeşte mai departe

Partajează asta:

  • Dă clic pentru a trimite o legătură prin email unui prieten(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
  • Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă) Facebook
  • Dă clic pentru a partaja pe X(Se deschide într-o fereastră nouă) X
Apreciază Încarc...

Prima mea întîlnire cu Pink Floyd

25 Miercuri ian. 2012

Posted by Lucian Cremeneanu in Povești

≈ 3 comentarii

Etichete

2012, Beiuş, Dire Straits, Pink Floyd, Roger Waters, The Wall

Uneori, cînd ascult Pink Floyd, îi trimit un gînd de recunoștință omului prin care i-am descoperit. Nu l-am mai întîlnit de foarte mulți ani și nu cred că i-am mulţumit vreodată. O fac acum, cu două zile înainte să văd concertul „The Wall” al lui Roger Waters.

Era vară, aveam magnetofon de vreo doi ani, dar vraja tot nu i se spulberase. Kashtan-ul încă mirosea a nou. Tranzistoarele, motorul, carcasa de lemn şi plastic,  curelele de transmisie, toate creau împreună un cocktail olfactiv superb. Mirosul acela de sculă nouă pe care nu-l pot uita. Mă treceau fiori ori de cîte ori îl porneam de la butonul mare din stînga. Monstrulețul rusesc trimitea un bufnet discret în difuzoare și un fîsîit abia perceptibil, semn că e pregătit. Cu degetele nerăbdătoare, treceam banda prin dreptul capetelor de redare şi o înfășuram pe o rolă goală. Apoi apăsam și răsuceam butonul mare din dreapta. Vumetrele cu leduri verzi începeau să bată în ritmul anilor ’80, iar camera și lumea mea erau inundate instant de un potop de sunete și senzații. Modern Talking și CC Catch făceau legea pe atunci. Sandra era cea mai simpatică mutriță din show-biz, iar Samantha Fox și Sabrina jucau curent în toate visele mele erotice.

citeşte mai departe

Partajează asta:

  • Dă clic pentru a trimite o legătură prin email unui prieten(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
  • Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă) Facebook
  • Dă clic pentru a partaja pe X(Se deschide într-o fereastră nouă) X
Apreciază Încarc...

Star Trek, Fifth Element, The Rock, Terminator, Star Wars şi… eu!

07 Luni feb. 2011

Posted by Lucian Cremeneanu in Povești

≈ 4 comentarii

Etichete

Anglia, Hollywood, Nicholas Cage, Sean Connery, Star Trek, star wars, Terminator, The Fifth Element, The Rock

Ieri, după ce am lansat concursul „Ce, bila mea, e asta?” m-am temut că am ales o temă prea dificilă. De aceea, azi m-am gândit să ofer câte un indiciu pe zi până la ghicirea obiectului. N-am apucat să dau decât unul, că Alex Curpaş a şi ghicit. Am fost şi încă sunt impresionat.

Într-adevăr, bila verde pe care o ţin în mână este una din bilele pline cu gaz toxic VX, pe care Nicolas Cage le scoate dintr-o rachetă ce ameninţa să distrugă oraşul San Francisco în filmul „The rock” (Fortăreaţa). Menţionez că bila nu este o replică, ci este chiar una originală, folosită în film. Iată cum a ajuns în mâna mea.

Sean Connery şi Nicolas Cage în „The rock” (1996), regia Michael Bay.

citeşte mai departe

Partajează asta:

  • Dă clic pentru a trimite o legătură prin email unui prieten(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
  • Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă) Facebook
  • Dă clic pentru a partaja pe X(Se deschide într-o fereastră nouă) X
Apreciază Încarc...

U2 la Arad, în curtea bunicilor

15 Miercuri dec. 2010

Posted by Lucian Cremeneanu in Povești

≈ 3 comentarii

Etichete

2010, Arad, Bono, The Edge, U2

O prietenă mi-a povestit visul incredibil pe care l-a avut ieri noapte, vis în care, alături de U2, am apărut şi eu. Este cel mai grozav rol pe care l-am jucat vreodată în visul cuiva.

„Vocea mea playback nu ştie/ O cunoşti dintre o mie/ A cântat multe albume/ Cu străzile fără nume/ Este vocea cea mai tare/ Îţi produce elevare/ De te prind acu’, gagico,/ Te bag toată în vertigo.”

Se făcea că fata şi cu mine eram la un concert U2 ţinut la Arad, în curtea bunicilor ei (!!!). În timpul concertului s-a întâmplat ceva incredibil – grupul a început să facă playback! Şi mai grav, din boxe răsunau manele!!! Cu toate acestea, băieţii au continuat să se prefacă, să dea din gură mai departe, ca şi cum ar fi fost piesele lor. După vreo 3-4 cântece de petrecere, Bono şi colegii s-au plictisit, au coborât de pe scenă şi s-au mutat în tribună. Bono şi-a scos din ghiozdan o carte despre meditaţie şi a început să citească, subliniind anumite pasaje. The Edge, Larry Mullen şi Adam Clayton se delectau cu un ziar local de Arad, împrăştiaţi pe rânduri diferite, destul de departe unul de altul.

citeşte mai departe

Partajează asta:

  • Dă clic pentru a trimite o legătură prin email unui prieten(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
  • Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă) Facebook
  • Dă clic pentru a partaja pe X(Se deschide într-o fereastră nouă) X
Apreciază Încarc...

De ce mi-am părăsit câinele

18 Joi nov. 2010

Posted by Lucian Cremeneanu in Povești

≈ 3 comentarii

Sunt dator cu nişte explicaţii pentru fanii şi prietenii lui Didi, pentru cei care i-au citit blogul timp de 3 ani. Trebuie să răspund la câteva întrebări: De ce s-a oprit Blogul de dog? De ce nu mai suntem împreună? De ce a trebuit să ne despărţim?

75% din câinii de pe insulă sunt fără stăpân.

Când am hotărât să mă mut permanent în Bali, pentru a locui împreună cu fata pe care o iubesc, eram sigur că o voi lua şi pe Didi cu mine. M-am interesat de toate actele ce trebuie făcute în România şi deja căutam cuşca potrivită pentru transport. Apoi au început să apară complicaţiile.

În urmă cu doi ani, insula Bali s-a confruntat cu o epidemie de rabie. Fenomenul nu a putut fi ţinut sub control, în principal din cauză că 75% din câinii de pe insulă sunt câini fără stăpân. Acest fapt a dus la imposibilitatea de a-i vaccina pe cei sănătoşi şi de a-i elimina pe cei infestaţi. Când s-a pus problema exterminării tuturor câinilor fără stăpân, asociaţiile de protecţie a animalelor, dar şi localnicii, pentru care câinele este aducător de noroc, au protestat puternic. Astfel, din decembrie 2008, s-a instituit carantina – niciun animal (câine, pisică sau maimuţă) nu poate ieşi sau intra din/pe insulă.

citeşte mai departe

Partajează asta:

  • Dă clic pentru a trimite o legătură prin email unui prieten(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
  • Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă) Facebook
  • Dă clic pentru a partaja pe X(Se deschide într-o fereastră nouă) X
Apreciază Încarc...

De ce, Fox? De ce?

01 Luni nov. 2010

Posted by Lucian Cremeneanu in Povești

≈ 19 comentarii

Etichete

2010, Seasons in the Sun, Terry Jacks

Privind departe, poate prea departe, cu privirea-i deseori neînţeleasă, prietenul Fox a cedat. Şi-a încheiat şederea pe pământ într-un mod cu care numai el a fost de acord. Am primit vestea chiar astăzi, de Ziua Morţilor, o veste pe care parcă o aşteptam de ceva vreme şi de care îmi era atât de teamă. Nu ştiu dacă să-l plâng sau să-l cert. Probabil am să le fac pe amândouă.

După câţiva ani de la o altă dramă care ne-a marcat pe viaţă, ne-om aduna iar la căpătâiul unui prieten plecat prea repede şi prea absurd. Mergi în pace, prieten drag, oriunde ţi-o fi drumul! Să te ierte toţi cei care vor putea, în special El şi ele. Cântecul de mai jos, care îţi place atât de mult, e pentru tine.

Partajează asta:

  • Dă clic pentru a trimite o legătură prin email unui prieten(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
  • Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă) Facebook
  • Dă clic pentru a partaja pe X(Se deschide într-o fereastră nouă) X
Apreciază Încarc...
← Articole mai vechi
Articole mai noi →
  • Vezi profilul luciancremeneanu pe Facebook
  • Vezi profilul @cremeneanu pe Twitter
  • Vezi profilul lucian-cremeneanu-22a97a82 pe LinkedIn

Introdu adresa de mail şi vei primi o notificare pentru conținut nou.

Alătură-te celorlalți 759 de abonați.

Citite recent:

  • La Andrieş înainte, la divorţ înapoi!
    La Andrieş înainte, la divorţ înapoi!
  • Vechiul Meatic, noul Graf
    Vechiul Meatic, noul Graf
  • My my my... Maitreyi
    My my my... Maitreyi
  • Andrieş, omul fără emoţii
    Andrieş, omul fără emoţii
  • Sărbători (destul de) fericite
    Sărbători (destul de) fericite

Categorii

  • Advertoriale (4)
  • Întâmplări (21)
  • Blog de dog, by Didi (13)
  • Cronici albume (5)
  • Cronici concerte (105)
  • Cronici filme (24)
  • Cronici spectacole (9)
  • Cronici teatru (60)
  • Călătorii (26)
  • Diverse (5)
  • Editoriale (21)
  • Editoriale 7 Seri (18)
  • Editoriale Bihoreanul (164)
  • Editoriale Jurnal Bihorean (8)
  • Foto (49)
  • Gânduri (8)
  • Guest posts (14)
  • Interviuri (10)
  • Lansări de carte (3)
  • Life in Bali (25)
  • Muzica (6)
  • Povești (17)
  • Prostii (33)
  • Teste, degustări, încercări (16)
  • Umanitare (1)
  • Welcome to My Paradise (3)

DJ Lulu Cremeneanu

DJ Lulu Cremeneanu
DJ Nunta DJ Party DJ Majorat DJ Banchet Sonorizare Oradea Bihor Cronici Muzicale Cronici Culturale Oradea Cronici Concerte Cronici Spectacole Bihor Jurnalist Independent

Perpetuum Comic Urzica

Perpetuum Comic Urzica

Ultimele comentarii

Avatarul lui Necunoscut21 de rubini – 21 de… la ”Dimineața care nu se va sfârș…
Avatarul lui Tarasca DaoTarasca Dao la Maşina timpului
Avatarul lui NecunoscutBlatist la Garbarek… la Este Djabe o trupă prea mare p…
Avatarul lui Lucian CremeneanuLucian Cremeneanu la Blatist la Garbarek
Avatarul lui MirelMirel la Blatist la Garbarek

Didi – blog de dog

Didi – blog de dog

Awa Rolls Jaluzele Oradea

Soluţii Web

cremeneanu.com

RSS Feed RSS - Articole

RSS Feed RSS - Comentarii

Case Apartamente Chirii Terenuri Oradea Bihor

Arhive

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Chateau de Ignacio Ricci.

Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
  • Abonează-te Abonat
    • TEXTE, FAZE SI POVESTI
    • Alătură-te celorlalți 186 de abonați
    • Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
    • TEXTE, FAZE SI POVESTI
    • Abonează-te Abonat
    • Înregistrare
    • Autentificare
    • Raportează acest conținut
    • Vezi site-ul în Cititor
    • Administrează abonamente
    • Restrânge această bară
 

Încarc comentariile...
 

    %d