Adio, Piedone!

Etichete

,

Bud Spencer

Mirajul filmelor atinsese climaxul în viața mea. Abia așteptam să se stingă lumina și, învăluit în mirosul de mușama și lemn al sălii de cinema, evadam din atmosfera cuminte a orășelului copilăriei mele și plonjam printre stele.

Erau acolo toți, pe ecran, în diverse roluri, forme și costume. Nu aveam o ierarhie, dar dacă aș fi făcut-o, pe locul 3 s-ar fi aflat Superman, Omul Păianjen, Winetou și Cascadorul Hooper, locul 2 nu s-ar fi acordat din respect pentru locul 1, pe care, la kilometri distanță de ceilalți, se afla unicul și inegalabilul Piedone. Aveam 10 ani.

Continuă lectura

La Londra, în săptămâna Brexit-ului

Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

brexit

„It won’t be any Brexit!*„, îmi spunea, în Londra, cu câteva zile înainte de referendumul britanic, soţul unei foste colege de facultate, englez sadea, pe care tocmai îl cunoscusem. Luam cina la un restaurant foarte popular lângă Waterloo Bridge, ticsit de oameni din toate colţurile lumii, cu ospătari de accente diferite şi atmosferă de weekend, deşi săptămâna abia începuse.

Era tocmai săptămâna referendumului de ieşire din U.E., iar capitala Commonwealth-ului părea să aibă un singur subiect de discuție: ieşim sau stăm? Ziarele erau invadate de campanii pro sau contra, ambele tabere îşi prezentau avantajele sau dezavantajele în timp ce se acuzau reciproc de exagerări şi manipularea cifrelor. Cu o zi înainte, toţi capii cluburilor din Premier League se declaraseră pro-rămânere şi îi invitau pe suporteri să voteze în consecinţă.

Continuă lectura

We Love Retro – Cluj 2016

Etichete

, , , , , , , ,

Guest post de Raluca Crețu

Smokie

Dragă Lulu, ser’us!

Pot să spun despre mine că sunt bine, ceea ce-ţi doresc şi ţie. Dacă nu o să-mi prea înţelegi scrisul, să știi că e din cauza accentului de Cluj dobândit ușor în cele 2 zile de când mă aflu aici. Ţi-am zis că vin cu gaşca la „We Love Retro”. Nici nu ştii ce ai pierdut! De-aia m-am gândit să-ţi scriu: ca să ştii. Două seri cu muzica anilor ’90, pe care le aşteptam de câteva luni, mi-au încărcat inima de bucurie.

Continuă lectura

Jaful Perfect se întoarce

Etichete

, , , , , ,

Now You See Me 2

În ciuda titlului, ”Jaful Perfect 2” (Now You See Me 2, în original) nu e despre politicienii noștri dragi, nici despre sistemul fiscal românesc, nici despre marile bănci internaționale și nici despre Caritas ori FNI. Dacă nu ați văzut prima parte, e vorba de o echipă de scamatori și iluzioniști care își face meseria la un nivel inimaginabil, înnebunindu-și dușmanii de ciudă, dar și spectatorii de plăcere. Spectatori care, la fel ca în realitate, adoră să fie păcăliți și țopăie de fericire când li se întâmplă asta.

Continuă lectura

Lumea, fotbalul și România

Etichete

, , , , , , , , , , , , , , ,

Fotbal Romania minge tricolor

Pe oriunde călătoreşti în lumea largă, când localnicii te întreabă de unde eşti, iar tu le răspunzi „din România”, primeşti instantaneu câteva nume de fotbalişti români. Turcii sunt campioni la asta. Ei pot recita cele mai multe nume, fiindcă numărul jucătorilor români care au făcut carieră în Turcia este mare.

Pe continent, fiecare ţară îi ştie pe românii care joacă sau au jucat la ei. Numărul fotbaliştilor mioritici cunoscuţi scade pe măsură ce te îndepărtezi de România. Dar, indiferent unde te-ai afla, în Thailanda, SUA, Japonia, Singapore sau Australia, toată lumea a auzit de Hagi.

Datorită regelui Hagi am primit o cafea pe gratis într-o cafenea din Istanbul şi un discount considerabil la magazinul de suveniruri de alături. În Indonezia, când un vânzător m-a întrebat de unde sunt, mi-a răspuns entuziast: „Aaaa, Roma!”, „Roma, pe dracu’, aia e în Italia!”, l-am pus la punct.

Continuă lectura

Autopsia unei imposturi

Etichete

, , , , , ,

Mihai Maci

Când un cadru universitar denumeşte şcoala „un vehicul al alienării” şi, pe deasupra, o face din vecinătatea rectorului universităţii, alături de care împarte un prezidiu, reacţia firească este nedumerirea. Faptul s-a petrecut săptămâna trecută, în Aula Magna a Universităţii orădene, la lansarea cărţii „Anatomia unei imposturi”. Autorul volumului şi al declaraţiei de mai sus este filozoful orădean Mihai Maci.

Într-o colecţie de articole scrise în ultimii 10 ani, Mihai Maci analizează prăbuşirea învăţământului românesc în paralel cu birocratizarea sa excesivă. Descriindu-şi cartea drept rezultatul perplexităţii şi indignării în faţa acestor fenomene, Maci semnalează toate hibele sistemului din care face parte, dar se opreşte subit în pragul sugerării unor soluţii. „Nu sunt expert în politici educaţionale”, spune el, limitându-se la a fi un excelent diagnostician şi lăsând rezolvarea problemelor în seama altcuiva. A cui? Nu se ştie.

Continuă lectura

Politica şi masturbarea

Piero Manzoni MoMA

Piero Manzoni (1933 – 1963), Artist’s Shit No. 014 (1961)

Simpaticul nostru oraş s-a şocat rău săptămâna trecută când un orădean cu o oarecare notorietate în rândul tinerilor a inaugurat o expoziţie personală în care se înfăţişează în fotografii imense masturbându-se, urinând şi pozând în travesti. Şi mai şocant este că toate acestea le-a făcut ca atac la adresa unui politician local. Iar doza finală de şoc şi groază provine din faptul că autorul îşi categorizează categorisește tot acest demers drept artă.

Să le luăm pe rând. Că românii pomenesc politicul în cele mai sexuale şi scatologice contexte nu e ceva nou, aşa că nu văd de ce ar trebui să ne mirăm prea tare. Nici faptul că un cetăţean se ceartă în public cu un politician nu e o noutate, deci putem să mai cioplim puţin din şocul iniţial. Iar despre aplicarea etichetei „artă” ar fi mai bine să nu ne tăvălim pe jos, căci arta contemporană este pentru publicul larg unul dintre cele mai absconse concepte.

Continuă lectura