Când te-am cunoscut, Cristina…

Etichete

, , , , ,

Cheful e aproape de final. Au mai rămas doar opt tipi adunaţi în jurul unei mese rotunde. Cel botezat ieri doarme de mult la sânul mă-sii, fără să aibă habar ce i s-a întâmplat. De fapt, mai toţi cei care au fost la petrecere dorm deja duşi prin paturile lor. Mi-i imaginez în aşternuturi calde şi confortabile, dezmierdându-se în braţele Zânei Somnului.

Eu stau cu căştile pe urechi şi aleg melodii. Petrecerea a intrat în faza aceea decadentă în care se râde din orice şi se reactivează amintiri dintre cele mai vechi. Se vorbeşte strigat, aproape orice propoziţie începe cu „Băăă…!” Pălinca de Sălaj, păstrată special pentru eveniment, are un rol determinant în acest after-party. Sunt aproape convins că cei opt nu vor mai pleca niciodată de aici.

Citeşte mai departe

De la Ceaikovski la Ceaikovski, prin Marele Blond

Etichete

, , , , , , ,

Ilarion Ionescu-Galati

Valentin Șerban și Ilarion Ionescu-Galați pe scena Filarmonii Oradea (foto: Facebook)

Orchestra e acordată și așteaptă să-i vină dirijorul. Publicul se foiește discret în scaune a nerăbdare. De după cortina roșiatică, trasă de o mână invizibilă, apare un tânăr de vreo 20 de ani, cu vioara și arcușul în mână. În spatele lui, cu mers mai greu, un om care a început studiul muzicii în 1941. Aplauzele de bun venit se izbesc de pereții sălii aproape pline și se răspândesc pretutindeni.

Juniorul urcă pe scenă și le primește frontal. Seniorul s-a oprit, discret, lângă colțul scenei. E modul său de a scoate în față generația de mâine și poimâine. Abia când palmele se opresc, dirijorul urcă la pupitru. Caietul program îl descrie drept „un muzician cu auz remarcabil și necruțător, un pedagog abil, un pasionat al artei sale, un exigent flexibil, un muncitor neobosit, un om de spirit”. Este dirijorul Ilarion Ionescu-Galați. O somitate!

Citește mai departe

Loredana Magic – muzică, magie şi bucurie

Etichete

, , , , ,

46

Dacă n-aţi ştiut de concertul de la Oradea al Loredanei (de joi, 3 aprilie, la Teatrul regina Maria) să nu vă miraţi! Spectacolul a fost afişat în urmă cu câteva luni, în plină iarnă, când a început şi vânzarea de bilete. Artiştii din România încep să acţioneze ca cei de afară. Nu toţi, ci doar cei care îşi permit. Iar Loredana îşi permite.

GALERIE FOTO

Eram curios cum arată publicul Loredanei. N-am avut surprize. Soţi veniţi pentru soţii, părinţi veniţi pentru copii, doamne şi domnişoare venite din pură admiraţie, cupluri de tineri şi mai puţin tineri deopotrivă. Public eterogen, oameni cu dare de mână (un bilet a costat 100 de lei). Dar, indiferent de motivele ce i-au adus în sală, Loredana le-a depăşit tuturor aşteptările.

Citeşte mai departe

Cine sunt eu pentru ele?

Etichete

, ,

man

Din când în când iau prânzul la un restaurant vegetarian. Mâncare bună, gătită în stil vegan, adică nimic de origine animală. Fără ou, fără lapte, fără smântână. Proprietarul s-a vindecat de o boală grea în urmă cu mulţi ani printr-un regim alimentar fără carne, iar de atunci vrea să-i înveţe şi pe alţii să mănânce sănătos.

Dar mie nu-mi place să mănânc singur. O masă bună asezonată cu o conversaţie faină se încadrează în categoria „Mari plăceri ale vieţii”. Aşa că, de câte ori mi se face poftă de hrană vegetariană, îmi sun prietenii. N-am reuşit până acum să atrag acolo niciun prieten mascul. Dorinţa lor de carne este întotdeauna mai mare decât curiozitatea de a încerca ceva nou. Cu o mică ironie, cu un zâmbet politicos sau cu un „îmi pare rău, am mâncat deja”, toţi mi-au refuzat invitaţia.

Citeşte mai departe

Femeia care şi-a pierdut jartierele, la Oradea

Etichete

, , , , , , , , ,

Guest post de Corina Raţ-Tarţia

Acum două luni, soţul m-a anunţat foarte entuziast (lucru destul de rar la el) că preferatul nostru, Horaţiu Mălăele, va juca din nou în Oradea. La cumpărarea biletelor entuziasmul ne-a pălit uşor, din cauză că preţul lor însemna cam o cincime din salariul meu. Dar am decis că acest actor merită un efort din partea noastră. Am avut ocazia să-l vedem în „Măscăriciul”, în „Podu”, iar expresivitatea şi profunzimea jocului său au lăsat amprente puternice în noi. Cred că cine l-a văzut vreodată jucând pe Mălăele ne înţelege.

foto: Mihaela Marin

Femeia care şi-a pierdut jartierele (foto: Mihaela Marin, http://www.comedie.ro)

După câteva lungi săptămâni, iată-ne în ziua mult aşteptată. Odată ajunşi la teatru, surpriză! Am fost anunţaţi că spectacolul va începe cu câteva minute mai târziu din cauza inadvertenţei dintre ora anunţată pe afişe (19:30) şi cea de pe bilete (19:00). Am fost uşor nedumeriţi, dar atunci când, la ora 19:10, Lucian Maxim a intrat pe scenă pentru o demonstraţie de virtuozitate ca interpret la fierăstrău, am dat uitării totul. Momentul a fost cu totul special. Felul în care a reuşit să atragă atenţia unor oameni încă zgomotoşi, aflati într-o sală cu toate luminile aprinse, mi-a dat idei – aceeaşi tehnică aş putea să o folosesc şi eu cu elevii, la începutul orelor. E nevoie doar de un fierăstrău, un arcuş şi puţină îndemânare, iar linistea e garantată.

Citeşte mai departe

Cum văd eu Muzeul Ţării Crişurilor

Etichete

,

Sunplus

În problema Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea şi a noului său sediu – clădirea fostei Garnizoane sau Cetatea – soluţia optimă ar putea fi undeva la mijloc.

Decât compact şi uriaş într-un sigur loc, poate că muzeului i-ar fi mai bine împărţit în bucăţi mai mici. Multe locuri tranzitate de sute şi mii de oameni zilnic i-ar putea fi gazde temporare sau permanente. Mie mi-ar plăcea să văd muzeul răspândit peste tot, să mă împiedic de el, nu alta!

Citeşte mai departe