Etichete
Ministerul Turismului nu ar trebui să existe în România pentru că nu are niciun rost. Turiştii nu se atrag cu sloganuri sau branduri de ţară, ci cu:
De ce ar trebui desfiinţat Ministerul Turismului
30 Vineri iul. 2010
Posted in Gânduri
Macro eroina
26 Luni iul. 2010
Posted in Foto
Testând capacităţile macro ale noului N900.
În marea sa cădere, picătura de apă s-a agăţat cu disperare de un trandafir apărut, providenţial, în ultima clipă. „Uf, ce aproape a fost! Era s-o păţesc!” suspină uşurată. Imediat apar şi fotografii avizi de senzaţional, care o vor transforma în eroină. Deja îşi imaginează titlul din ziar: „O picătură a supravieţuit unei căderi de la 2000 de metri!” În următoarele secunde, alte câteva picături norocoase i se alătură, izbind brutal petalele şi aproape aruncând-o pe pământ. Dar nimeni nu poate să-i ucidă clipa de glorie! Acesta este momentul ei şi numai al ei! Nu i-l poate fura nimeni.
Nici măcar soarele care o va usca peste câteva minute.
Păţania unei prietene
26 Luni iul. 2010
Posted in Întâmplări
Etichete
O prietenă care predă la universitate trebuia să plece la o sesiune de comunicări ştiinţifice în străinătate. Nu s-a dus din cauză că nu i-a fost gata la timp paşaportul, deşi a depus actele cu mult timp înainte. E convinsă că a fost sabotată de una din angajatele de la Paşapoarte, care i-a reproşat profesoarei că n-a lăsat-o să copieze la un examen pe vremea cand era studentă.
Cine e omul negru aici? Angajata de la paşapoarte, care nu şi-a facut treaba, sau profesoara, care şi-a făcut-o?
(21 noiembrie 2009)
Coldplay Goldplay (Coldplay la Budapesta)
25 Duminică iul. 2010
Posted in Cronici concerte, Editoriale 7 Seri
După ce am ascultat de câteva ori cântecul Yellow de pe primul album, apărut în 2000, mi-am zis că trupa Coldplay dă semne de seriozitate. Albumul din 2002, A rush of blood to the head, mi-a reconfirmat intuiţia şi mi-a permis să plusez, spunând în stânga şi în dreapta că trupa va ajunge mare dacă se ţine de treabă. Al treilea LP, X&Y, mi-a venit mănuşă pe suflet şi pe supoziţiile anterioare. Dar prima confirmare oficială a faptului că trupa ţinteşte succesul planetar a venit când am auzit că vor lucra la albumul Viva la vida cu producătorul Brian Eno. Un pariu mare pentru ambele părţi. Era limpede că, astfel, Coldplay vrea să (se) inoveze. Iar Eno nu prea dă greş.
Coldplay a cântat în 23 septembrie 2008 la Budapest Sport Arena, un loc din ce în ce mai cunoscut şi frecventat de români. Mi-e imposibil să nu fac o comparaţie: Coldplay a cântat într-un mod în care nicio trupă românească nu va cânta în următorii 20 de ani. Diferenţa nu e în despre ce se cântă sau cu ce instrumente, ci în cum se compune şi cum se reinventează sunetul. Temele pe care le abordează Coldplay nu sunt foarte diferite de cele ale trupelor româneşti. Dar abordarea face toată diferenţa. Înafară de faptul că provin dintr-o cultură de cuceritori, care le sădeşte în ADN dezinvoltură şi le permite să stea drepţi pe orice scenă din lume, cei patru băieţi au abordat şi o modestie de-a dreptul seducătoare.
Îţi mai aminteşti primul tău mobil?
23 Vineri iul. 2010
Posted in Prostii
Etichete
Acesta a fost al meu – Ericsson GH198. Second hand, fireşte. Antena de cauciuc putea fi folosită pentru auto-apărare. Când am văzut că ecranul şi tastele se luminează în verde aproape am leşinat de emoţie. Când mi-a sunat prima dată în public eram în tramvai. L-am scos din buzunar cu o combinaţie de jenă şi mândrie, iar oamenii m-au privit ca pe un extraterestru.
Update! După atâţia ani de invenţii, progres tehnologic şi miniaturizare am un telefon de aceeaşi dimensiune şi aceeaşi greutate. Nu e ciudat?
Viaţa în rate. Avans zero
22 Joi iul. 2010
Posted in Editoriale Jurnal Bihorean
Etichete
Foto: ignatiuc.wordpress.com
Comercianţii n-au inventat nimic atunci când au început să vândă în rate cu avans zero. Pur şi simplu au transpus în afacere viaţa însăşi. Viaţa o primeşti pe gratis, fără să zici nici măcar „Mersi!”. Trânteşti uşa Maternităţii şi pleci cu ea acasă. Ce frumos! Ai o viaţă! Nu-ţi pasă deloc de ratele pe care trebuie să le dai mai târziu, pentru că, în afară de laptele mamei, nu mai ştii nimic altceva. Treptat, binele începe să se termine, iar cei care îţi pun apă la rădăcină se poartă tot mai ciudat. Îţi spun că trebuie să înveţi să scrii, să citieşti şi să numeri până la 100. Aşa ajungi la grădiniţă, unde din contul tău pleacă prima rată.
DJ de sinistraţi
21 Miercuri iul. 2010
Posted in Întâmplări
100 de copii din zonele afectate de inundaţii din Moldova au venit în Oradea pentru o vacanţă organizată special pentru ei de Prefectura Bihor. Cabinetul prefectului le-a pregătit tot felul de activităţi în timpul celor 10 zile cât le durează sejurul. Când am fost sunat să le organizez pro-bono o discotecă în aer liber la şcoala unde sunt găzduiţi, am acceptat fără ezitare.
„Unii dintre ei au venit doar cu hainele de pe ei”, mi-a mărturisit Florin Ardelean, consilierul de presă al prefectului. Cu toate acestea, copiii nu au arătat nicio secundă că ar fi demni de milă. Dezinvoltura pe care copilăria o sădeşte în noi (pentru ca mai târziu să fie pusă la zid şi reprimată de către sistem) le-a păstrat privirile senine şi bucuria sinceră. Copiii, de la clasa a III-a până la a VIII-a, au dansat şi s-au distrat timp de 3 ore şi au aplaudat când seara s-a terminat. Le-a plăcut şi Inna şi Puya, şi DJ Project şi Rednex. Doar câţiva mi-au cerut manele, iar când i-am ascultat, surpriză plăcută, ringul s-a cam golit. La dansul pinguinului, în schimb, a dansat aproape toată lumea. Cel mai puternic mi-a rămas în minte hora cât tot terenul de baschet, încinsă la un cântec de petrecere moldovenesc în care s-au prins toţi, până la ultimul.
Am oprit muzica la ora 11, deşi copiii ar fi vrut mai mult. Dar, vecina care a sunat la poarta şcolii a ameninţat că va chema poliţia dacă o mai deranjăm cu muzica.
TEXTE, FAZE SI POVESTI 