Erată
În textul de mai jos am folosit, la data publicării lui, expresia „ţigani autentici”, referindu-mă la câţiva dansatori pe care îi credeam de etnie rromă. Eroare! Domnii respectivi sunt dansatori profesionişti din Ansamblul Crişana din Oradea. Însă, prin meşteşugul dansului ţigănesc şi cu mustăţoaiele ce păreau autentice, m-au păcălit. Îmi cer scuze şi îi felicit. Las textul necorectat tocmai înspre lauda lor.
„Ţiganiada„, prin punerea în scenă de la Teatrul „Regina Maria” din Oradea, nu este un spectacol despre ţigani. E un spectacol în care „ţiganii” de pe scenă sunt doar pretextul de a râde de noi înşine. Şi râdem cu poftă de toate tarele pe care le ducem în cârcă de sute de ani, lipsiţi de puterea de a ne lua cu ele la trântă. În fond, le suntem datori. Ţiganii sunt cei care ne fac pe noi, românii, să părem mai buni, superiori. Ei reprezintă partea noastră întunecată, neserioasă, leneşă, înşelătoare, nestatornică, de care nu putem scăpa. Aşa că râdem de toate cele, transformând piesa de teatru într-un monument al hazului de necaz.
„Ţiganiada” nu este 100% un musicall, deşi se cântă şi dansează frumos şi elegant, pe muzică originală foarte bună. I-aş zice, mai degrabă, o tragi-danso-comedie. Are replici savuroase, în care s-au exploatat cam toate stereotipurile şi defecţiunile de limbaj ale etniei din titlu. Melodia vocii actorilor este plăcută, se opreşte exact la limita umorului, fără să treacă în zona în care inflexiunile ţigăneşti pot deveni enervante.
Continuă lectura →
Am asistat recent la un curs, destul de greu de explicat de fel de curs. O întâlnire de două ore în care se antrenează memoria, dicţia, atenţia distributivă, improvizaţia, vorbitul în public, încrederea în sine, în general.
TEXTE, FAZE SI POVESTI 