Arhive etichetă: Radu Tudor

„În inima nopţii – Episodul Hamlet”, pariul câştigat

02 Joi oct. 2014

Posted by in Cronici teatru, Editoriale Bihoreanul

≈ 4 comentarii

Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , ,

In inima noptii

Montarea spectacolului „În inima nopţii – Episodul Hamlet” este una din cele mai inteligente pe care le-am văzut în ultimele stagiuni la Teatrul Regina Maria Oradea. Dacă nu cumva chiar cea mai inteligentă. Iar inteligenţa, se ştie, poate deveni antipatică de la un punct. Probabil aşa se explică de ce unii consideră că premiul pentru cel mai bun spectacol, obţinut recent la Festivalul Internaţional de Teatru Oradea 2014, este, de fapt, o favoare făcută teatrului orădean. Culmea, unele astfel de vorbe se aud din Oradea, ba chiar din interiorul teatrului.

În conferinţa de presă care a precedat premiera, i-am întrebat pe regizorul Gavriile Pinte şi pe reputatul teatrolog George Banu dacă nu există riscul ca spectacolul să fie mai greu înţeles de către public. Asistasem cu câteva saptămâni înainte la o repetiţie, aruncasem un ochi pe scenariu, şi plecasem confuz, fără să înţeleg prea mare lucru. George Banu mi-a răspuns că dacă spectatorul iese de la spectacol cu măcar o singură idee, atunci el se declară fericit.

Continuă lectura →

Life Sequences Profile, premiera

22 Luni sept. 2014

Posted by in Cronici teatru

≈ 3 comentarii

Etichete

, , , , , , , , , , , , , , ,

Deschiderea FITO 2014

Pentru că e a douăzecea ediţie a Festivalului de Teatru Scurt, de la care a pornit Festivalul Internaţional de Teatru Oradea (FITO), directorul Teatrului Regina Maria, Daniel Vulcu, a deschis o sticlă de şampanie pe scenă. Pe lângă Eugen Ţugulea, fost director al teatrului, Vetuţa Pop, fostul secretar literar şi o doamnă blondă de la sponsorul Raiffeisen Bank, au fost invitaţi şi câţiva dintre spectatori. Căci teatru fără spectatori nu se poate, după cum s-a spus de pe scenă.

Iar cum spectatorii erau timizi, Vulcu a făcut o tombolă ad-hoc: „Cine stă pe rândul XIV, locul 3?” De pe rândul XIV, locul 5 am ratat la mustaţă şansa enormă de a bea pe scenă în faţa câtorva somităţi din lumea teatrului românesc aflate în sală. Alţii au fost mai norocoşi. S-a cântat şi „La mulţi ani”, cu Rin Tripa de la balcon pe post de „cor al Filarmonicii”, vorba lui Vulcu. Între timp, mă rugam să nu apară şi un tort, nu de alta, dar venisem fără cadou. Miraculos, ruga mi-a fost ascultată. S-au golit paharele, s-a prezentat juriului şi apoi s-a făcut beznă pentru piesa de deschidere a festivalului.

Continuă lectura →

Vulcu, dragostea şi variaţia

19 Joi iun. 2014

Posted by in Cronici teatru, Editoriale Bihoreanul

≈ Scrie un comentariu

Etichete

, , , , , , , , , , ,

Dragoste, in 4 tablouri

Într-o relaţie extraconjugală nu se află doar două persoane, un el şi o ea, ci şi ceilalţi, înşelaţii de acasă. Iar pe măsură ce intră şi ei în poveste, drama se extinde ca o eczemă de neoprit. Deşi numărul 4 duce cu gândul la o formă cu unghiuri, piesa de teatru „Dragoste, în patru tablouri” nu mi-a lăsat imaginea unui pătrat, ci mai degrabă a unui cerc. Un cerc vicios în care se produce o dramă circulară, cu poveşti întrepătrunse surprinzător şi vulcanic.

Cum totul se învârte în jurul sexului frumos, piesa elveţianului Lukas Bärfuss e dusă în spate de poveştile a două femei. Daniel Vulcu, aici în postură de regizor, a mers pe mâna tinerilor. Evelyn, a cărei fragilitate e construită cu duioşie de Georgia Căprărin, este o femeie atât de nesigură şi disperată încât ajunge să-l curteze pe valetul hotelului în care comite amantlâcul cu doctoraşul ei secret. Tot ea furnizează şi una din cele mai provocatoare, dar şi decente în acelaşi timp, scene de nuditate jucate la Oradea.

Citeşte mai departe

Săptămâna luminată (teatru radiofonic)

08 Vineri nov. 2013

Posted by in Cronici teatru

≈ 3 comentarii

Etichete

, , , , , , , , ,

Înainte de 1989, în Bucureşti şi în centrele universitare din ţară se făceau audiţii muzicale. Erau vremurile când un aparat muzical era scump şi dificil de obţinut, iar muzica Occidentului ajungea greu în România. Melomanii, cel mai adesea studenţi, se adunau într-o sală şi ascultau tăcuţi un album cap-coadă. După care îl fredonau şi îl comentau.

Stage - Saptamana Luminata

Foto Ovi D. Pop

Am participat aseară, 7 noiembrie, la o activitate similară, dar complet inedită pentru mine – audiţia publică a unei piese de teatru radiofonic. Piesa „Săptămâna luminată”, înregistrată la Oradea, cu actori orădeni, a avut premiera la Radio România Cultural în 1 noiembrie 2013, chiar în ziua în care postul naţional de radio aniversa 85 de ani. Am vrut s-o ascult atunci, dar tata m-a anunţat că FC Barcelona joacă la aceeaşi oră şi mi-a stricat planurile. Aşa că audiţia din Stage Muzeu a venit la fix.

Citeşte mai departe