Arhive autor: Lucian Cremeneanu

Aşa beau oamenii buni…

13 Marți aug. 2013

Posted by in Prostii

≈ 7 comentarii

Santandrei

Această viziune artistică se află pe drumul ce leagă comuna Sântandrei de Oradea. Înafară de situaţia în care a fost executată de un filantrop, această lucrare a fost plătită din bani publici, verificată şi recepţionată.

Poate că cel care conducea maşinuţa de trasat linii făcea depăşiri în timp ce le desena. Probabil că manopera a fost executată  de o femeie care se machia în oglindă cu mâna dreaptă, în timp ce făcea liniile cu mâna stângă.

Cine ştie, poate liniile sunt drepte, dar nu ştim noi să le privim corect. Oricum, e bine ştiut de mai toată lumea că liniile drepte sunt plictisitoare.

Vorba unui prieten: o fotografie care te binedispune.

Nu cred în Bacalaureat!

07 Miercuri aug. 2013

Posted by in Editoriale

≈ 2 comentarii

Etichete

,

Nu cred în Bacalaureat! Nu doar în cel românesc, ci în examenele de final, în general. E utopic să evaluezi corect un elev într-o zi sau o săptămână, atunci când el trebuie să dovedească ce a învăţat în 4 ani de liceu. Examenul unic nu creează o imagine corectă şi completă a celui care îşi vrea fotografia pe o diplomă. 

Oricât de bine şi corect ar fi organizat, bacalaureatul este, totuşi, un moment. Un moment care poate fi bun sau rău pentru absolvent. Un moment în care un elev de nota 10 poate avea o cădere, iar un elev de 5 poate avea o sclipire. Este un moment care depinde enorm de factorul noroc (ne pică Blaga sau Eminescu). Este un moment foarte vulnerabil la corupţie, la fraudă. Este un moment care creează şi exploatează orgolii imense.

Continuă lectura →

Magda Puskas şi cureaua lată

05 Vineri iul. 2013

Posted by in Cronici concerte

≈ Scrie un comentariu

Etichete

, , , , , , , , , , , , ,

– Să fii acasă la ora 7, mi-a poruncit mama.

– Bine bine, am zis eu ridicând praful în urma mea.

Era prin ’84-’85. Cenaclul Flacăra ajunsese la Beiuş, iar toată suflarea tinerească validă era pe stadion. Atmosfera era incredibilă, aerul era încărcat de electricitate. Nici la sosirile celui mai aplaudat fiu al poporului nu fusese atâta lume. Spectacolul începuse la 4, Păunescu a venit la microfon pe la 7 seara, după multiple pălinci cu oficialii locali, iar concertul a mai început o dată. Plecatul la 7 era, oricum, o utopie din start, aşa că am ajuns acasă pe la 11. Am încasat-o previzibil de la mama, dar nu mi-a păsat. Eram fericit.

O bucată din fericirea aceea am căutat-o aseară, la concertul Magdei Puskas, una din vocile cenaclului care m-au marcat cel mai tare. Prezentă pentru a patra oară la Oradea în ultimele 7 luni (!!!), folkista a reuşit să adune, totuşi, vreo 30-40 de spectatori dispuşi să renunţe la confortul unei terase pentru a o asculta într-un spaţiu închis şi cam călduros.

Continuă lectura →

Ne-au cântat, ne-au penetrat! (Penetration, live in Oradea)

27 Joi iun. 2013

Posted by in Cronici concerte

≈ 2 comentarii

Etichete

, , , , , , , , , , , ,

Intrarea – 8 lei. Prima bere – 3 lei. A doua bere – tot 3 lei. Servirea la bar – instantanee. În metal pub-ul Abyss din Oradea sunt vreo 30 de oameni. Pe scenă, un set de tobe şi două boxe. Mă bucur foarte mult că există pubul ăsta. E ultima redută a heavy metal-ului în Oradea, oraş în care rockerimea veche aproape a pierit, iar cea nouă e cam mică şi discretă.

La puţin timp, metalul începe. Trupa de deschidere e din Oradea, se numeşte Igfon, nu are basist, dar are doi chitarişti şi un vocalist bun. Peste cinelele tobarului au trecut cel puţin două maşini înainte de concert, altfel nu-mi explic forma şi gradul lor de distrugere. E prima oară când îi aud şi mă bucur. Cântă închegat, siguri pe ei şi sunt convins că, în timp, vor mai lucra la sound.

O jumătate de oră mai târziu, sunetul se schimbă ca prin farmec. Trupa de trash metal Penetration, venită pe cont propriu din undergroundul american pentru a-şi promova al doilea album, pune un procesor de chitară nou, schimbă cinelele şi premierul (nu, nu pe dl Ponta, ci toba aceea mică ce încasează câteva mii de beţe pe concert), iar soundul devine excepţional. Pe aceeaşi scenă, pe aceleaşi două boxe, cu acelaşi mixer.

Continuă lectura →

„Exclusiv”, teatru de pub la superlativ

06 Joi iun. 2013

Posted by in Cronici teatru, Editoriale 7 Seri

≈ Scrie un comentariu

Etichete

, , , , , , ,

Pe un text scris de un bărbat (Cornel Udrea) se întâlnesc trei femei diferite, atât de diferite, încât te-ai aştepta să fie cel puţin 30 de metri distanţă fizică între ele. Dar viaţa le pune prea aproape una de alta şi, curând, apar scânteile.

Una e subjugată de soţul abuziv, alta se ocupă cu subjugarea altor soţi, în timp ce a treia pare expertă în foşti soţi. Una victimă, una dominatoare, una superioară. Una cu frică de Dumnezeu, alta fără Dumnezeu, cealaltă de toţi Dumnezeii. Una simplă, una simpluţă, una complicată.

Continuă lectura →

Rodion, Syd Barrett de România [live in Oradea]

10 Vineri mai 2013

Posted by in Cronici concerte, Editoriale 7 Seri

≈ 3 comentarii

Etichete

, , , , , , , , , , ,

Rodion

Stau într-un fotoliu moale şi confortabil, cu garda mică la sol. Pe parchetul ce pot să-l ating cu mâna am o bere cam caldă. Şi aerul e cald, din ce în ce mai cald. Fumul de ţigară se îndeseşte, dar încă văd bine.

La 5 metri distanţă e scena din Moszkva Cafe. În mijlocul ei, îmbrăcat într-o geacă roşie, stă un om de a cărui existenţă nu ştiam acum o săptămână: Rodion Roşca.

Pe o masă ca din sufrageria bunicii, Rodion derulează benzi Orwo pe un magnetofon Tesla, pe care Dumnezeul magnetofoanelor a uitat să-l cheme la el. Între melodii ne vorbeşte de la un microfon suspendat.

În grămada vintage de pe scenă, cea mai hi-tech componentă, o boxă activă marca dB, e folosită pe post de scaun. Trebuie musai să fie un mesaj subliminal aici, îmi spun. E, categoric, cea mai ciudată întâmplare muzicală la care am asistat vreodată. Şi cea mai amuzantă.  Continuă lectura →

Prah. Cum să ne dezbogăţim.

24 Miercuri apr. 2013

Posted by in Cronici teatru, Editoriale 7 Seri

≈ Scrie un comentariu

Etichete

, , , , , ,

Soţul dă buzna în casă:

– Nevastăăăăăăă, am câştigat la loto!!! Fă bagajele!!!

– Pentru ce? Pentru munte sau pentru mare?

– Nu mă interesează! Dispari!

În „Prah”, cea mai nouă premieră a Teatrului „Regina Maria” din Oradea, bărbatul nu procedează ca în bancul de mai sus. După ce descoperă că a jucat numerele câştigătoare, vine glonţ acasă şi îi arată nevestei biletul câştigător. Nevasta jubilează reţinut. Caută un loc unde să-l ascundă şi apoi încep amândoi să dea frâu liber dorinţelor, frustrărilor, viselor, să-şi facă, planuri de viitor. Nu trece mult şi încep să apară problemele, grijile, discrepanţele, certurile, reproşurile, să se plătească poliţe vechi, să se arunce vorbe grele. În cele mai multe cazuri, banii mulţi sunt un test extrem pentru cei lipsiţi de exerciţiul bogăţiei.

Prah Teatrul Regia Maria Oradea, Sala Studio

Petre Ghimbăşan şi Corina Cernea

Nu vă dezvălui ce se întâmplă până la final, vă avertizez doar că nu e deloc uşor să te trezeşti bogat peste noapte. Petre Ghimbăşan şi Corina Cernea se trezesc în faţa celei mai mari încercări din viaţa lor. Unde ţinem banii? Ce le spunem copiilor? Cum ne ascundem de vecini? Unde ne mutăm? Ce ne cumpărăm? Ce facem cu casa? Ne luăm drezină, maşină sau elicopter? Mii de gânduri şi întrebări dintre care, spre final, răzbate o întrebare mai mare decât toate la un loc: ce facem cu noi?

Continuă lectura →