Arhive categorie: Cronici concerte

La un picnic cu Ronan Keating

17 Vineri feb. 2012

Posted by in Cronici concerte

≈ Scrie un comentariu

Etichete

, , , , , ,

Pioneer Women's Memorial Park, decor de vis pentru concerte în aer liber.

O mamă stă pe iarbă și își alăptează nou-născutul. Două doamne despică o prăjitură de dimensiunea unui tort. Alte cîteva mii de oameni își savurează sandviciurile, salatele sau fripturile aduse de acasă. Se bea vin bun, iar aroma cafelei de după-amiază se simte pe ici, pe colo. Nimeni nu fumează. Evenimentul este smoke-free. Cîteva rațe sălbatice plutesc pe micul heleșteu de lîngă scenă, altele se plimbă relaxate printre oameni, scaune de picnic și genți termo-izolante. Deși pare hotărît să-și încheie socotelile cu ziua de azi, soarele mai are curiozitatea să arunce cîteva priviri curioase peste mica vale. E februarie și e vară. E pace deplină.

Suntem în Pioneer Women’s Memorial Park, parte a  Grădinii Botanice din Perth, Western Australia, care, la rîndul ei, face parte din superbul Kings Park, o imensitate de 400 de hectare de verdeață perfectă. Trebuie să înceapă din clipă în clipă An Evening On The Green, un concert la care cap de afiș este Ronan Keating. Atmosfera e atît de plăcută, încît aproape nu mai contează cine e pe scenă. Într-un astfel de decor l-aș putea asculta și pe Horia Brenciu.

citeşte mai departe

Scissor Sisters live in Bali

08 Duminică ian. 2012

Posted by in Cronici concerte, Life in Bali

≈ 6 comentarii

Etichete

, , , , , , , , ,

Concertul Scissor Sisters, la care am fost azi noapte (7 ianuarie 2012) în Hard Rock Cafe Bali, a fost dovada perfectă că e bine să acorzi întotdeauna a doua şansă. Prima melodie pe care am auzit-o de la ei, în 2004, a fost „Comfortably numb„, un cover după hitul Pink Floyd. Ca fan Floyd, m-a durut stomacul cînd am auzit cum a fost maltratat originalul. I-am înjurat aprig, mai abitir ca o galerie de fotbal, deşi am citit că lui Roger Waters i-a plăcut remixul. Cu toată supărarea iniţială, am avut, totuşi, curiozitatea să ascult întreg albumul. Impresia generală a fost pozitivă şi le-am dat credit. De parcă mare nevoie aveau ei de creditul meu.

Nu m-am dus la concert ca un fan, ci din curiozitate. Hard Rock Cafe a fost arhiplin de cunoscători, mare parte din ei supăraţi pentru că fuseseră ţinuţi afară două ceasuri din pricina probelor de sunet începute cu întîrziere. Aşa le trebuie naivilor! Cine a mai văzut concert de club să înceapă la 9? Şi mai ales în Bali, unde totul începe cu un delay regal! Eu am ajuns cu puţin înainte de miezul nopţii, am cumpărat biletul cu discount de la o domniţă care se plictisise de aşteptat şi vroia acasă, am intrat fluierînd şi, peste doar 20 de minute, a început show-ul.

citeşte mai departe

Un zid la înălțimea așteptărilor – The Wall [Roger Waters live în Budapesta]

25 Sâmbătă iun. 2011

Posted by in Cronici concerte, Guest posts

≈ 6 comentarii

Etichete

, ,

Concertul „The Wall” al lui Roger Waters figurează, deocamdată, pe locul 1 în topul ratărilor mele. Nu m-am împăcat uşor cu asta, mai ales că „The Wall” este albumul meu de căpătîi. Dacă turneul va continua la anul prin alte părţi ale lumii, poate o să-l văd şi eu. Pînă una alta, vă invit să citiţi o cronică scrisă de prietenul Liviu Balint, după concertul de la Budapesta.

citeşte mai departe

Voce mare, public mic – Andrea Bocelli live in Jakarta

17 Marți mai 2011

Posted by in Cronici concerte

≈ 3 comentarii

Etichete

, , , , ,

Chiar dacă nu sunt un fan autentic al domniei sale, îl apreciez pe Andrea Bocelli foarte mult. Dintre toţi tenorii pe care îi ştiu, vocea lui mi se pare cea mai echilibrată şi confortabilă, chiar şi atunci când atinge note înalte. De asemenea, îmi plac eleganța cu care abordează cântece pop şi bunul simţ artistic de care dă dovadă în tot ce interpretează. Descoperit de Luciano Pavarotti, Andrea Bocelli şi-a confirmat de fiecare dată talentul şi a făcut doar paşi corecţi în carieră, împletind lejer muzica clasică și cea pop.

A fost prima prezenţă a lui Andrea Bocelli în Indonezia, iar evenimentul s-a vrut a fi grandios, chiar exclusivist. Locaţia concertului, sala Grand Balroom din Hotelul Ritz-Carlton, Pacific Place, numărul mic de locuri (aproximativ 2.000) şi preţul biletelor (între 260 şi 1.600 de dolari) au fost semnale suficient de clare. În mod normal, preţurile prea mari îi ţin la distanţă pe adevăraţii iubitori de muzică clasică şi populează sala cu snobi bogați și semi-educaţi muzical, care cunosc maxim 2-3 melodii de-ale artistului, cele mai comerciale. Pe lângă asta, sala nu a fost plină, ceea ce, într-un oraş de aproape 10 milioane de locuitori, mi se pare inacceptabil.

citeşte mai departe

O întâlnire nesperată – Neil Diamond live în Australia

07 Joi apr. 2011

Posted by in Cronici concerte

≈ 4 comentarii

Etichete

, ,

Neil Diamond live în Perth, Australia 29.03.2011. Foto Richard Polden. (www.perthnow.com.au)

„Neil Diamond este una din marile mele iubiri muzicale. Câteva cântece de-ale lui mi-au marcat copilăria şi adolescenţa. Probabil ştiţi „Song sung blue”, „Hello again”, „Sweet Caroline” sau „Girl, you’ll be a woman soon”. Filmul biografic „The jazz singer”, în care Neil îşi joacă propria viaţă, este unul dintre cele mai dragi mie. Am fost fermecat mereu de timbrul aparte şi căldura seducătoare a vocii lui, dar, mai ales, de modul în care compune şi orchestrează. Neil Diamond continuă şi acum să cânte live cu orchestră, ceea ce doar marii muzicieni fac. Numele lui a rămas pe o listă restrânsă, dar foarte selectă, a celor pe care vreau să-i mai văd în concert. Din păcate, el nu prea vine în Europa, iar eu în America nu mă duc, nici dacă mă invită personal dl Obama. Aşa că nu ştiu cum ne vom întâlni.”

(Extras din cartea „Welcome to my Paradise”, Editura Arca, 2009)

La doi ani după ce scriam rândurile de mai sus, viaţa m-a adus în Australia. Printr-o coincidenţă divină, sejurul meu s-a suprapus cu turneul australian din 2011 al lui Neil Diamond. Ne-am întâlnit pe coasta vestică a Australiei, în frumosul şi liniştitul Perth. După ce am prins, cu noroc, două din ultimele bilete la concert, mi-a luat ceva timp să mă obişnuiesc cu ideea că o să-l văd. A fost împlinirea unui vis pe care nici măcar n-am avut curajul să-l enunţ.

Concertul s-a ţinut pe un stadion mai mic, de fotbal, aproape de centrul oraşului. Dimensiunea stadioanelor de fotbal în Australia este direct proporţională cu popularitatea sportului rege pe continent. Arenele mari sunt pentru rugby sau criket. A fost primul concert la care am băut vin, nu bere. Vin bun, făcut de australienii care mi-au predat o lecţie despre cum să respecţi calitatea vieţii şi să-ţi preţuieşti timpul liber. S-a vândut şi bere, bere excelentă ca mai toate berile de pe acolo, dar am avut senzaţia că Neil Diamond merge mai bine cu vin. Roşu. Am simţit corect.

citeşte mai departe

La fecioara lăudată să nu te duci cu sacul (Iron Maiden în Bali)

23 Miercuri feb. 2011

Posted by in Cronici concerte, Life in Bali

≈ 3 comentarii

Etichete

, , , ,

Când mergi la un concert rock într-un oraş mare al Europei, nu ai nevoie de indicaţii ca să ajungi la stadion sau la sala unde se cântă. Trebuie doar să urmăreşti fluxul de oameni cu tricouri negre – te urci în acelaşi metrou sau autobuz cu ei, cobori la aceeaşi staţie, traversezi strada exact în acelaşi loc şi valul te va purta până la intrare. Am crezut că şi în Bali va fi la fel, dar m-am înşelat. Cu 2 ore şi jumătate înainte de începerea concertului Iron Maiden, traficul în partea de sud a insulei era… nefiresc de firesc. Am ajuns cu motocicleta în doar 20 de minute, deşi estimam vreo 40. Am parcat lejer, am trecut pe lângă vânzătorul de tricouri contrafăcute (15 dolari) şi m-am pomenit în faţa intrării, înconjurat de rockeri, plete, bere şi fum de ţigară. Lipseau doar hainele de piele din cauza temperaturii înalte.

„… şi ne-am lăsat semnăturile la picioarele lor.”

Mi-am petrecut timpul până la intrare povestind cu o fată corpolentă cu nume predestinat, Mega. Ne-am fotografiat în faţa unui poster cu membrii trupei şi ne-am lăsat semnăturile la picioarele lor. Aflată la primul concert major din viaţa ei, Mega era, totuşi, dezamăgită de numărul mic de oameni care refuza să crească spectaculos odată cu apropierea orei de începere: „It’s fuckin’ Iron Maiden, man! How can you stay at home when they’re coming to Bali?” Mi-a mărturisit că visul ei este să vadă live Slipknot, pe care îi avea pe tricou. Apropo de tricouri, la acest concert am văzut cea mai mare densitate de tricouri cu trupa de pe scenă. Cred că mai bine de jumătate din cei prezenţi aveau tricouri cu Iron Maiden. Eu, mai exclusivist, am purtat singurul tricou cu Celelalte Cuvinte, ocazie cu care mi-am dat seama cât de bine seamănă Ovidiu Roşu cu Bruce Dickinson.

citeşte mai departe

Marius Pop – The First Step, the right step

08 Vineri oct. 2010

Posted by in Cronici concerte

≈ Scrie un comentariu

Etichete

, , , , ,

Foto dreamstudio.ro

N-am ieşit fluierând sau fredonând nicio melodie de la concertul lui Marius Pop & The M Theory de la Arlus Oradea. Era imposibil! Prea multe şi prea năucitoare într-un timp mult comprimat. Grele, complicate, frumoase. E nevoie de timp şi reascultare pentru ca ele să se decanteze. În schimb, senzaţiile pe care mi le-au provocat sunt de neuitat. Nu întâmplător mi-am uitat camera foto acasă. Nu a fost nimic de fotografiat acolo. Totul a fost de ascultat. Uneori chiar cu ochii închişi.

citeşte mai departe