Moartea melodiei, bucuria free jazz-ului

Etichete

, , , , , , , ,

Rodrigo Amado Motion Trio

Foto: muzicadevest.ro

E greu de scris despre muzică, în general, dar despre free jazz e infinit mai dificil. Free jazz-ul este genul foştilor melomani care au lăsat în urmă melosul şi s-au aventurat în explorarea de teritorii în care toate regulile de întâlnire a sunetelor au fost abrogate, iar anarhia a devenit formă de guvernământ. Da, free jazz-ul e un soi de anarhie a muzicii!

Că genul acesta nu e pentru toată lumea ştiam. Dar concertul de la Oradea al Rodrigo Amado Motion Trio, de marţi, 31 martie 2015, organizat de Asociaţia Culturală Moszkva, mi-a reconfirmat părerea. A fost clar că nu toţi spectatorii ştiau la ce să se aştepte. Promovarea făcută sub sloganul „Jazz event of the year” a prins bine şi a adunat cam 300 de spectatori. Cu siguranţă că nu toţi dintre ei l-au considerat evenimentul anului.

Continuă lectura

Caramitru. Ion Caramitru (Dialoguri Interioare)

Etichete

, , , , , , , , , , , ,

Caramitru Oradea Dialoguri Interioare

Sala Teatrului a fost prea mare pentru ediţia Dialoguri Interioare de marţi, 24 martie, care l-a avut invitat pe actorul Ion Caramitru. Doar jumătate din locuri au fost ocupate. Iar pe scenă n-a fost chiar un dialog, ci mai degrabă o conferinţă. Din motive necunoscute, moderatorul şi realizatorul Radu Vaida a considerat că e mai bine să nu-şi facă un plan de discuţie, ceea ce a dus la abordări amatoriceşti de genul „Vorbiţi-ne despre ce vreţi dvs!”…

Continuă lectura

Clasa noastră (A mi osztályunk), premieră naţională la Oradea

Etichete

, , , , , , , , , , ,

Clasa Noastra

Ca orice dramă cu ingrediente evreieşti, spectacolul „Clasa noastră”, după piesa polonezului Tadeusz Slobodzianek, montat în premieră naţională la Oradea, începe în veselie şi joacă de copii. Dar copilăria personajelor se termină foarte repede şi, curând, se intră abrupt în tenebrele înspăimântătoare ale firii omeneşti, singura specie de pe pământ care putea provoca o tragedie ca Holocaustul.

Regizoarea Anca Bradu a condus actorii trupei Szigligeti Ede din Oradea cu o mână sigură şi i-a stimulat să scoată maximum din fiecare personaj. Montarea regizoarei orădence la origine este puternică, impresionantă vizual, ba chiar şocantă în anumite momente. Bunul gust este însă prezent de la un capăt la altul, chiar şi în scene care sugerează acte de violenţă extremă. Există şi momente muzicale interpretate live, fără ca spectacolul să devină un musical.

Continuă lectura

Oraşul cu două teatre

Etichete

, , , , , , , , , , , ,

oradea-teatrul-de-stat-regina-maria-1

Teatrul de Stat Regina Maria din Oradea (foto Sebi Tonţ, defoto.ro)

Eram acum câţiva ani la celebrul cabaret Lido de pe Champs-Élysées, aşteptam să înceapă un spectacol. Nimerisem la masă cu un cuplu de berlinezi pensionari aflaţi în excursie culturală prin Paris. „Ai fost vreodată în Berlin?”, m-au întrebat. „Nu”. „Ar trebui să vii. E foarte frumos. Ştii, e singurul oraş din Europa care are două opere”. „Cum aşa?”, am replicat. Dar, exact în clipa în care puneam întrebarea, m-a pocnit şi răspunsul, cât se poate de logic, de altfel. În timpul în care oraşul a fost împărţit de zid, fiecare jumătate a avut propria operă. Iar după reunificare Berlinul s-a trezit că are două!

Atunci am realizat că şi eu trăiesc într-un oraş cu două teatre. În Oradea, Trupa Iosif Vulcan şi Trupa Szigligeti Ede sunt, de fapt, două teatre care împart aceeaşi clădire. Dar, din cauza barierei de limbă, eu nu am acces decât la unul. Ca mine, mulţi alţii. Însă acum câţiva ani, la teatru s-a montat o instalaţie de titrare în limba română a replicilor, ceea ce deschidea şi publicului român calea spre spectacolele secţiei maghiare.

Continuă lectura

Îndemn la nesinucidere

Etichete

, , , , , , , ,

Nicolae Covaci Oradea

Foto: Bihoreanul

Am purtat în ultimele zile o intensă discuţie cu mine însumi pe următoarea temă: să scriu sau să nu scriu despre un concert la care am stat doar 15 minute? Nu e corect, nu e deontologic, nu se face aşa ceva! Şi totuşi, există lucruri care trebuie spuse chiar şi după doar 15 minute, mai ales dacă în nefericitul sfert de oră am trecut prin stări multiple: dezamăgire, stupoare, tristeţe, ba chiar un pic de penibil. Până la urmă m-am hotărât să scriu. Nu din răutate, cum uşor ar putea crede unii, ci pentru a ruga în genunchi pe cineva să nu se sinucidă artistic de tot.

Continuă lectura

Iubeşti? Plăteşti.

Etichete

, , , , , ,

Iubesti Platesti

Corina Cernea, Sorin Ionescu, Georgia Căprărin (foto Sebi Tonţ, defoto.ro)

Premiera „Iubeşti? Plăteşti!” s-a jucat duminică, 8 martie, în Oradea, la Kosher Wine Coffee & Jazz. Am văzut un spectacol de teatru mic, de pub, surprinzător de la un cap la altul. Trei actori (Corina Cernea, Sorin Ionescu, Georgia Căprărin), un text excelent adaptat după un dramaturg rus şi o regie inspirată a Denisei Vlad au făcut să-mi zboare 59 de minute din viaţă fără să-mi dau seama.

Spectacolul-comedie porneşte de la un act de shopping extrem: pasiunea unei amante tinere pentru soţul alteia merge până acolo încât soţia primeşte o ofertă financiară pentru eliberarea prizonierului în căsnicie. Veţi vedea că teritoriul umorului conjugal nu a fost epuizat pe de-a-ntregul, iar direcţia în care evoluează ostilităţile demonstrează asta.

Continuă lectura

Uciderea ritualică a lui Gorge Mastromas (Oradea, 2015)

Etichete

, , , , , , , , , , ,

Uciderea ritualica a lui Gorge Mastromas

Foto Remus Toderici

Uciderea ritualică a lui Gorge Mastromas”, cea mai recentă premieră de la Teatrul Regina Maria din Oradea, este pusă în scenă de un regizor de 29 de ani, Bobi Pricop, cu câteva succese notabile la activ (vezi unanim apreciatul „Profu’ de religie”, din FITO 2014). Impresia pe care mi-a lăsat-o este că a făcut spectacolul acesta pentru el însuşi. Îl apreciez enorm pentru curaj şi inovaţie, fiindcă doar cei curajoşi şi neconvenţionali răzbesc în industria asta.

Bobi Pricop şi-a construit regia abia după ce scenografa Irina Moscu a imaginat strălucit un spaţiul pentru desfăşurarea acţiunii, un spaţiu pe cât de simplu, pe atât de funcţional, practic şi versatil – când birou, când cameră de hotel, când lac cu ponton. Tot ea a creat şi costumele, individualizate prin culori şi modele complementare personajelor.

Continuă lectura