Câteva întrebări după Gala Premiilor UNITER 2014

Etichete

, , ,

UNITER

Cum e posibil să ai la dispoziţie întreaga lume a teatrului românesc şi să faci cel mai plictisitor spectacol de premiere?

Majoritatea invitaţilor aveau o morgă demnă de înmormântarea unui papă. E ciudat şi nepotrivit, fiindcă toţi sunt oameni de spectacol, inteligenţi, spirituali, obişnuiţi cu gluma şi râsul. Oamenii aceia trebuie să râdă, domnilor de la UNITER! Câte glume se fac la Oscar, unele chiar pe seama actorilor? Momentele artistice au fost atât de elitiste, încât a dus lumea teatrului în nişte sfere din care el, teatrul, încearcă să evadeze de ani de zile.

Cum e posibil ca, în anul 2014, să ai un generic de deschidere lung de 3 minute?

În vreme ce trendul e ca genericele emisiunilor, serialelor sau spectacolelor să fie cât mai scurte şi mai dinamice, pentru a-i băga pe tele/spectatori cât mai rapid în atmosferă şi să economisească timp, organizatorii UNITER au optat pentru o deschidere de vreo 3-4 minute. Un cântec sobru, solemn, interpretat de mini-orchestra de pe scenă.

Citeşte mai departe

Pasărea Rock… însă noi

Etichete

, , , , , , ,

 

DSC_2491

Concertul de acum o săptămână al grupului Pasărea Rock a fost unul neobișnuit. În primul rând pentru că am văzut la muncă un super-grup de muzicieni veniți din direcții diferite, dar cu legături destul de strânse între ei. Doar doi dintre cei de pe scenă (chitaristul Teo Boar și clăparul Vlady Cnejevici) nu au legături directe cu Phoenix. Ceilalți au conexiuni vechi de 10 ani (Cristi Gram), 34 de ani (Mani Neumann), 39 de ani (Ovidiu Lipan Țăndărică), 43 de ani (Ioji Kappl) și 44 de ani (Mircea Baniciu).

Cronica concertului de la Oradea este aici.

A fost neobișnuit și din pricina repertoriului. Mai rar ai ocazia să asculți o asemenea compilație de tip Best Of. Era și firesc să fie așa, fiindcă Pasărea Rock e paradoxală. Deși abia născută, are în spate o istorie de zeci de ani. Playlist-ul a fost axat pe câteva dintre cele mai iubite cântece din repertoriul Phoenix și Mircea Baniciu. Doar două au fost noi, dintre care unul (Praznic năpraznic) dă deja semne de priză la public, în ciuda videoclipului gen Etno TV.

Citește mai departe

O noapte de pomină cu Luminiţa

Etichete

, ,

Hand

Acum câteva nopţi, pe la ora 3, treceam prin pasajul Vulturul Negru în drum spre casă. O rog pe Luminiţa să mă aştepte şi intru în Green Pub să salut. Peste 5 minute mă uit afară, Luminiţa nu-i. Ies să verific. Se plimba cu unu’ pe care nu-l văzusem în viaţa mea înainte. Alerg după ei:

Citeşte mai departe

La meci, în Vinerea Mare

Etichete

, , , , , , ,

Cu tata la stadion

Taică-meu pleacă în vacanţă de Paşti. Are tren la 7 seara. „Hai mai repede în Oradea, să mergem la meci de la 5”, l-am momit cu o zi înainte. Bihorul joacă cu UTA în play out, mini-turneul pentru evitarea retrogradării. Tata nu refuză ocazia.

La 16:30 intrăm pe stadion. Cu biletele rupte în mână ne dăm seama că puteam intra pe gratis – tata pentru că e pensionar, eu pentru că am legitimaţie de presă. Ne-a picat fisa prea târziu. 20 de lei pentru clubul FB Bihor-hor… din partea familiei Cremeneanu-neanu! Să trăiască!

Citeşte mai departe

O zi proastă

Etichete

, , ,

Pisica Neagra

Pe la 10 dimineaţa mă sună o prietenă care se auto-invită la mine. Minunat, îmi zic. Ce poate fi mai frumos decât să-ţi începi săptămâna sporovăind, la o cafea, cu un prieten? Dar vizita nu e bună. Îmi mărturiseşte ceva care îmi dă fiori multipli şi mă enervează în trepte. „Sper să mă poţi ierta vreodată” spune cu ochii în pământ. Sper şi eu. Mă lasă singur cu un gust amar.

Nu la mult timp după asta îmi sună mobilul. Una din clientele mele mă anunţă că evenimentul la care trebuia să colaborăm s-a anulat. Nasol! Mi se întâmplă cam o dată pe an. Noi să fim sănătoşi, îi spun la telefon a consolare reciprocă.

Un pic mai târziu, domnişoara cu care trebuia să merg la teatru mă anunţă că nu mai vine. „Trebuie să plec la Cluj şi nu ajung înapoi în timp util.” Ţeapă mie! „Iartă-mă, dar mergem data viitoare, bine?” îmi spune ca unui copil căruia i s-a furat bomboana din gură. Ce să fac? Ofer biletul unei alte prietene.

Citeşte mai departe

Biloxi Blues, acum şi pentru copii

Etichete

, , , , , , , ,

Biloxi Blues

În Oradea există o fetiţă de vreo 7-8 ani care ştie deja ce înseamnă felaţie, cum se masturbează bărbaţii, cum se iubesc prin spate homosexualii şi cum şi-o trag mami şi tati în patul conjugal. A văzut de la doi metri cum urinează bărbaţii şi a învăţat câteva expresii noi (mă pupi în cur, să ţi-o bagi în cur, muscă verde de căcat, porc împuţit) cu care va face ravagii printre prietene şi colegi de şcoală.

Le-a învăţat pe toate din piesa Biloxi Blues (jucată marţi, 8 aprilie, cu publicul pe scenă), la care părinţii au ţinut s-o ducă, deşi fuseseră avertizaţi de la intrare că nu e o piesă potrivită pentru copii. Biata copilă a participat la un seminar de limbaj licenţios, recuperând în timp record toate porcăriile de care reglementările C.N.A. au încercat s-o protejeze până acum. Ce frumos ar fi ca teatrul să aibă un loc special amenajat şi supravegheat, în care părinţii să-şi poată lăsa copiii cât timp urmăresc un spectacol pentru oameni mari!

Citeşte mai departe

Pasărea Rock cu ură deloc (Oradea, 13 aprilie 2014)

Etichete

, , , , , , , , , , , , ,

Câte au trebuit să se întâmple pentru ca Pasărea Rock să existe! Mai întâi a trebuit să fie Phoenix, apoi să plece Moni Bordeianu, să vină în locul lui Mircea Baniciu, să fugă trupa din ţară, iar Baniciu să rămână aici. A mai trebuit să pice Ceauşescu, să se întoarcă Phoenix cu Mani Neumann cu tot, să ardă şi să renască de câteva ori, apoi să apară Pasărea Colibri şi să se stingă după plecarea lui Moţu Pittiş, să se reactiveze Farfarello. Ah, şi încă ceva: să-i dea Nicu Covaci în judecată pe mai toţi foştii colegi.

Această prezentare necesită JavaScript.

Baniciu poartă un tricou cu Abbey Road şi ochelari de soare a la Lennon. E singurul care a fost în toate cele trei „păsări” din muzica românească (Phoenix, Colibri, Rock). Kappl are un tricou negru cu logo-ul Pasărea Rock, din acelea care se vând la intrare cu 50 de lei. „Mă, da’ toate tricourile se fac pentru oameni cu burtă?” întreba cineva probând unul. Ţăndărică nu e omul t-shirt-urilor. Mereu elegant, e îmbrăcat cu o cămaşă neagră, descheiată macho la primii trei nasturi. Ei trei sunt Pasărea Rock.

E aglomeraţie mare pe mica scenă de la Window Pub. Alături de tripleta de bază se înghesuie mai tinerii invitaţi Mani Neumann, Vlady Cnejevici, Teo Boar şi Cristi Gram. Cu toţii au mai cântat în Oradea, dar niciodată în această formulă. Adunate, istoriile muzicale ale celor şapte fac de un letopiseţ. Dar istoria nu e de ajuns. Pasărea Rock dă un semn discret spre viitor. Spun discret pentru că, cel puţin în momentul de faţă, se bazează aproape exclusiv pe trecut.

Citeşte mai departe