06 Duminică iun. 2010
Posted in Povești
O prietenă de-a mea, care lucrează de vreo 8 ani într-o străinătate foarte îndepărtată de România, a venit acasă, în Oradea, pentru un concediu de câteva săptămâni. Zilele trecute, în casa părinţilor ei a sunat telefonul fix. Domnişoara a răspuns. La celălalt capăt era o voce de bărbat sobră, oficială, profesională. Iată conversaţia:
– Alo. Bună ziua. Sunt de la Centrul de sondare a opiniei publice X (prietena mea nu a reţinut denumirea).
– Bună ziua. Poftiţi.
03 Joi iun. 2010
Posted in Foto
Etichete
02 Miercuri iun. 2010
Posted in Foto
Andreea
Am regăsit fotografia asta din întâmplare şi m-am întrebat cum de nu am publicat-o până acum. Este un portret bun, iar domnişoara este foarte frumoasă.
02 Miercuri iun. 2010
Posted in Blog de dog, by Didi
Didi
De-a lungul timpului, mulţi habarnişti şi-au dat cu părerea despre numele rasei mele. Mă refer la specialiştii buni la toate – politică, fotbal, rase de câini. M-au făcut terrier, m-au făcut caniche… Dar parcă niciuna n-a fost atât de dureroasă ca cea de alaltăieri, din parc, când un tată, înconjurat de o herghelie de copii, a comis-o: „Uite pechinezu’!” I-am zis una în gând, despre pechineza de maică-sa şi copiii lui fără pedigree, dar tot m-am trezit cu un sâmbure de îndoială. După ce am ajuns acasă, m-am verificat în oglindă, de siguranţă.
31 Luni mai 2010
Posted in Cronici concerte
Etichete
Budapesta, Concerte, Papp László Sportaréna, Paul Rodgers, Queen
Queen în concert la Budapesta (26 octombrie 2008)
Queen trebuia să se stingă odată cu Freddie Mercury. A şi făcut-o pentru câţiva ani. Apoi, într-o şedinţă de spiritism, şi-a scuturat praful, şi-a pus perfuzii şi vocalist nou. A testat publicul cu un album live, cu piese vechi şi noi, apoi a făcut unul nou-nouţ („Cosmos rocks”) şi s-a pornit din nou la drum. La întrebarea „Cum a fost la Queen?” am evitat răspunsul câteva zile, aşteptând să mi se aşeze gândurile. Acum ştiu: a fost magic, frustrant şi uşor dezamăgitor.
28 Vineri mai 2010
Posted in Cronici teatru
Richard Balint şi Mihaela Gherdan în „Maitreyi”, piesa care încheie stagiunea 2009 – 2010 a trupei Iosif Vulcan de la Teatrul de Stat Oradea. Joi, 10 iunie, Casa de Cultură a Sindicatelor. Intrarea gratuită.
Regizoarea bucureşteană Chris Simion a respectat toate etapele importante din cartea lui Mircea Eliade. N-a fost suficient, aşa că a ieşit o piesă de teatru documentar. A montat ingenios, dar n-a transmis emoţie. Nu cred că vina este a ei sau a actorilor. „Vinovatul” e tot Eliade. Esenţa poveştii dintre Alan şi Maitreyi nu stă în dialoguri, ci în discuţiile interioare ale englezului, în gândurile şi în mărturisirile sale intime. Iar o piesă de teatru constuită în mare parte din replici, superficiale în lipsa portantei intimităţii, e condamnată să transmită doar cuvinte. În aceste condiţii, apelarea la propriile amintiri este esenţială pentru spectator. Deşi, în anumite momente, piesa pare făcută tocmai pentru cei care nu au citit cartea.
26 Miercuri mai 2010
Posted in Lansări de carte
Etichete
2010, Casa de Cultură Arlus, Cărţi, Ioan Degău, Mircea Stroe, Miron Blaga, Oradea, Pro TV, Ramona Novicov
Mircea Stroe, jurnalist şi scriitor
Mircea Stroe mi-a fost coleg la Pro TV Oradea. Un tip ordonat, riguros, pus mereu pe fapte mari şi dezvăluiri senzaţionale, genul de reporter care îţi intră pe geam după ce-l dai afară pe uşă. Venea primul la redacţie şi de multe ori era ultimul care pleca. Mergea noaptea la filmări ori de câte ori apărea o urgenţă. Părea însurat cu meseria de reporter şi o făcea cu un devotament rar întâlnit. Aproape în fiecare lună era primul la numărul de materiale realizate şi avea cele mai multe reportaje difuzate „pe Bucureşti”.
Spun „era” pentru că Mircea Stroe nu mai e reporter, deşi formaţia de jurnalist a rămas. Dispersarea echipei de la Pro TV Oradea, neadaptarea la alte proiecte şi anumite cutremure personale l-au echilibrat şi l-au transformat în opusul celui pe care îl ştiam. S-a lepădat de costum şi cravată, a renunţat la ideea de a face carieră prin ştiri vremelnice şi a început să creeze. Ba chiar să-şi expună sensibilitatea şi slăbiciunile, lucruri pe care le-a ascuns temeinic până atunci. Prima surpriză a venit acum câţiva ani când, foarte discret, şi-a lansat prima carte, o carte de iubire de la un capăt la altul. Ieri, 25 mai 2010, a lansat-o pe a doua – „Oraşul cu un singur locuitor”.
TEXTE, FAZE SI POVESTI 